Acest cântec vorbeşte despre experienţa mea de 20 de ani cu capitalismul sălbatic. Mai multe detalii pot fi aflate în secţiunea „Poliţia politică experimentată de mine de dictatura capitalistă” din carte mea ”Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei”
Versuri:
„Ce frumos!
Păcat ca nu-i si pentru cei de jos.
Ce drăguţ!
Păcat ca nu-i si pentru cei mai mulţi.
Ce sublim!
Păcat ca nu pot sa-i uit pe cei ce-au murit.
Ce grozav!
Păcat ca e făcut din corp de sclav.
(Ref:) N-are rost. N-are rost. N-are rost.
Lumea asta n-are rost
Antreprenori,
Ne năştem mici, murim datori.
Debitori,
Ţinuţi in jug de creditori.
Lucrători,
trudim pe moşii de cotropitori.
Infractori,
Sîntem fals acuzaţi de procurori.
Ref:
Visători,
Într-o lume plină de prădători.
Strălucitor,
Ne-aşteaptă diavolul în abator.
Viitor,
Pierdut la un pariu cu un trişor.
Zâmbitori,
Mimam fericirea'n închisoarea lor.
Ref:
Muritori,
Trăim in lumea asta de orori.
Efemeri,
Sîntem in lumea asta prizonieri.
Rătăcitori,
Etern căutători după comori.
Supravieţuitori,
Cu prafuri şi pastile şi licori.
Ref:”