CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
2.6.3. Centrul de interes vizual, literar, religios, sociologic sau istoric
Rita Bădulescu şi Ecaterina Morar (în Manual de Educaţie Plastică pentru clasa a VII-a, Editura Corint 1998 – pag 30), împreună cu alţi autori ca, de exemplu, Elena Stoica, Ionela Cârstea şi Adina Grigore în manualul de Educaţie plastică pentru clasa a V-a, Editura Ars Libri 2017, pagina 91, susţin că există un centru de interes în afara suprafeţei efective de lucru. Din puncte de vedere strict tehnic, o astfel de idee nu are sens. Nu s-ar putea stabili locul acela în care se uită majoritatea, conform cu însăşi definiţia centrului de interes. Şi totuşi ea nu este cu totul neîndreptăţită. Să luăm o imagine surprinsă de o cameră de luat vederi cu un tenisman care îşi arată frustrarea, ţintuind cu racheta sa mingea care, de puţin, a ratat tuşa, căzând pe suprafaţa din afara terenului! Expresia sa de dezamăgire combinată cu furie, privirea sa şi racheta se îndreaptă spre acea minge ghinionistă. Cumva, ea este centrul de interes, deoarece tot ce se vede în imagine a depins de traiectoria ei.
Cu toate acestea, mingea în cauză este un centru de interes literar, nu vizual. Nu putem accepta un centru de interes în afara suprafeţei propriuzise, pentru că altfel întreaga dezbatere privind clasificarea sa individuală nu ar ţine de imagine, ci de domenii precum literatura, sociologia sau istoria. Iar aşa ceva ar duce la ideea şi mai absurdă că scriitorii, sociologii şi politicienii ar fi nişte artişti, creatori de centre de interes. Ultimii sunt nişte actori destul de credibili, însă nu sunt creatori de imagine vizuală.
Pe de altă parte, dacă am accepta un astfel de centru de interes în afara imaginii, atunci nu am mai avea criterii de identificare a lui în afară de convergenţa liniilor. Dacă ne întoarcem la respectiva fotografie cu tenismanul supărat pentru că n-a pus mingea în teren, nimeni nu se va uita după vreo minge la 10-12 metri în afara imaginii ci doar la expresia tenismanului în cauză.
Lucrarea lui Rembrandt „Ospățul lui Baltazar” arată momentul în care Dumnezeu comunică cu . Dumnezeu este centrul absolut al lumii, fiind desigur şi centru de interes în artă Cu toate astea, în acest caz centrul vizual de interes este Baltazar
Lucrările de artă conceptuală obiectuală (ready made) sau abstracţioniste pot fi înţelese numai în contextul unui program teoretic sau al unui text anume. Cu toate astea, textul sau ideea aflată în afara obiectului sau imaginii nu devin centre de interes vizuale, deşi ele sunt cheia de boltă a acestor producţii. Dacă există, centrul vizual de interes rămâne exclusiv în perimetrul imaginii sau obiectului.
Aşadar, trebuie să existe un centru de interes vizual creat exclusiv de autorul sau autorii acelei imagini. Centrul de interes vizual nu trebuie confundat cu centrul de interes literar, religios, sociologic sau istoric. Acestea sunt nucleul punctului culminant al unei opere literare (teatru sau film), concepte ştiinţifice critice, dogme religioase sau evenimente istorice remarcabile.
0 comentarii:
Post a Comment