CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
2.6.6. Reguli de asociere şi disociere între subtipurile compoziţionale
Toate aceste subtipuri de compoziţie se pot corela sau cu altele de la alte tipuri, sau le pot repudia. Există 2 reguli de asociere şi una de evitare între acestea. Prima regulă de asociere este cea dintre compoziţia dinamică, cea aglomerată şi cea deschisă. Pentru redarea cât mai credibilă a dinamismului e bine să se folosească compoziţia deschisă şi cea aglomerată; o maşină orientată pe oblică e mai dinamică dacă iese din suprafaţă, şi dă impresia de apropiere, decât una privită de la distanţă, încadrată total în suprafaţă. Un avion pare că se mişcă foarte încet pe cer, privit de jos. El pare un punct sau o pată micuţă ce se mişcă asemenea unei muşte în apă în imensitatea albastră a cerului. Privit însă de aproape, avionul este o furtună dezlănţuită, esenţa dinamismului. Imaginea cu avionul văzut mic pe cer constituie o compoziţie aerisită, ce nu redă dimensiunea ingineriei zborului care îi permite să fie acolo. Dimpotrivă, aşa ceva se regăseşte în imaginea aglomerată a motorului său, sau a elementelor diverse văzute de aproape. Cu cât obiectele sunt redate mai mari pe suprafaţă cu atât ele par mai dinamice. Acelaşi tip de argumente se pot folosi cu semnul schimbat şi pentru raportul dintre compoziţia statică, aerisită şi închisă.
În acelaşi fel compoziţia abstractă pare mai abstractă dacă este şi decorativă, cu principiile acesteia (repetiţia, simetria, alternanţa, tenta plată). Tenta vibrată şi iregularităţile compoziţiei plastice pot crea în mod involuntar unele forme cu aspect figurativ, chiar dacă nu toţi privitorii sunt de acord în privinţa reprezentării lor. Dimpotrivă, tenta plată, specifică compoziţiei decorative, implică o simplitate formală care nu lasă prea mult loc la interpretări.
Pe lângă aceste reguli de asociere există şi cea de evitare între compoziţia dinamică şi cea decorativă. Formele naturale stilizate, volutele şi oblicele regăsite în modulele decorative au în ele un cert aspect dinamic, conform cu aceste forme însele. Însă perfecţiunea contururilor, tenta plată şi regularitatea decorativă dă mai curând impresia de fotografie făcută de un aparat pe trepied, nemişcat. Din această cauză dinamismul nu este niciodată pe deplin realizat de arta decorativă.
Desigur aceste reguli nu sunt legi absolute. Se poate face compoziţie dinamică cu regulile celei închise, compoziţie abstractă cu regulile celei plastice şi compoziţie decorativă cu regulile celei dinamice. Dar dacă sunt urmate aceste reguli atunci efectele sunt mai vizibile.
0 comentarii:
Post a Comment