Antonello da Messi

A painting from the "Modern heroes" series

  As I previously painted Rona(te)ldopainted Rona(te)ldo, and then I drew him, and then I photoshopped himphotoshopped him ,  there must be something with Messi as well. Maybe one day I 'll paint Alessandro del Piero della Francesca , to make it larger 

Gabriel Baldovin

Tweet

"Eroi Moderni", expozitie de pictura si arta teoretica, deschisa la Galeria UAP Ploiesti

La Galeria UAP Ploiesti, Strada Victoriei nr. 4 are loc expozitia mea de pictura si arta teoretica "Eroi Moderni"! Expozitia este deschisa pana la data de 5 septembrie si poate fi vazuta de luni pana vineri intre orele 10- 18. Expozitia are un evenimnt Facebook aici

Gabriel Baldovin

Tweet

"Eroi Moderni" - Expozitie personala de pictura & arta teoretica deschisa la Muzeul de Arta Targoviste.

Daca aveti drum prin Targoviste, va invit la expozitia mea de la Muzeul de Arta. Expozitia este deschisa de marti pana duminica intre orele 10-18.

Gabriel Baldovin

Tweet

Dezamagit de MNAC dar mai dezamagit de babaci

de pe blogul lui Eugen Radescu am aflat despre un articol din "Gandul" dintr-o mai lunga serie de articole unele foarte indreptatite impotriva acizitiilor MNAC de la sfarsitul lui 2007. Am ezitat sa scriu despre subiect desi cei care mai tin minte cum am contraargumentat impotriva celor care au atacat MNAC se asteptau sa o fac. Si eu is foarte dezamagit atat de modul de selectie, de felul in care lucrarile valoroase s-au achizitionat (dupa ce in prealabil s-a constituit o petitie in care am semnat si eu) mai ales cand am vazut acolo pe Gh. Anghel, pe Coita sau pe altii foarte buni amici celor din grupul babacilor ce expuneau la Galateca impotriva MNAC acum 2-3 ani. Adevarul este ca m-am simtit foarte umilit vazand cum pe criterii politice sau oaricare altele de acest gen tinerii artisti autohtoni sunt ignorati si achizitionati cei care nu au nimic in comun cu noul spirit in arta. Fireste ca nu batranetea este criteriul ; Graur, N. Tiron, G. Bratescu , I Grigorescu trebuiau acizitionati. A trebuit facut un protest pentru ca pe ultima suta de metri sa fie achizitionate niste lucrari ale celor mai tineri. Sunt aproape sigur totusi ca oficialii MNAC nu ar fi facut acel gen de alegeri daca "ceva" nu i-ar fi "convins". Eu unul as fi luat niste graffiteri de la metrou sa le achizitionez lucrari decat sa bag molii in etajele 2 si 3 ale MNAC. Dar nu s-a facut asa pentru ca oficialii MNAC sa aiba suport politic candva/undeva. Si fireste nu pot sa uit ca in momentul in care mi-a trebuit o semnatura (simbolica, deoarece APADOR-CH a fost grosul ajutorului) pentru procesul meu cu jandarmeria in urma actiunii "armata e gunoi" s-a dat in diverse... Am primit in schimb niste zambete mai mult sau mai putin ironice pe care insa le-am bagat constiincios la cap.
Din acest motiv nu am scris si nu voi mai scrie vreodata nimic in favoarea vreunei institutii care promoveaza arta noua.

Dar, revenind la articulul cu pricina, hai sa punem problema altfel. Cati absolventi de ITA sunt angajati in presa romaneasca? Ma refer la presa de gen gandul, evenimentul zilei etc. deci fara referire la 22 sau alte cateva fara un tiraj comparabil pentru rubrica de arta. Pe ce baza isi dau cu parerea niste ziaristi care umplu spatiile goale ramase dupa ce ziarele nu se umplu cu editorialele ziaristilor cunoscuti? Multi dintre ei au facut pana acum rubrici gen "horoscop" sau ceva de genul si acum vin si fac pe specialistii. Care e problema? vrem sa lasam poporul nestiutor sa vopteze ce lucrari se vor achizitiona de MNAC? Vrem sa umplem (si) MNAC-uil cu monumente gen leu si vulturi sau tzepe din piatza revolutiei? Sau lasam pe cei care au ceva experienta in domeniu?
Un singur lucru vreau: sa nu-si dea cu parerea mogulii de presa (eventual prin nultele lor maini angajati dupa diferite interese) despre arta! Sa se concentreze pe afacerile lor, pe jmecheriile politice

Tweet

De unde incepe si unde se termina "Coridorul din casa poporului" a lui Santiago Sierra

(Articol publicat pe netime.ro la data de 16 Oct 2005)


Miezul noptii. Ploaie de sfarsit de toamna rece si persistenta, fiind gata sa mai astepte o saptamana pana cand sa fie sigura ca a udat pe toata lumea. La intrarea in MNAC asteptau cam 80-100 de oameni. Umbrlele se buluceau unele intr-altele stropind rautacios umerii stapanilor umbrelelor rivale. Se intra doar cate o singura persoana direct de la punctul de control printr-un tunel colorat (sau tapetat, nu-mi dau seama) cu negru. Totusi nu era intuneric ci o lumina semichioara. Organizatorii au avut prezenta de spirit sa nu lase pe cineva absolut singur in acest tunel. Ceilalti se puteu vedea in fata la cativa metri. De asemenea fiecare era intrebat inainte sa fie lasat sa intre daca sufera de claustrofobie, fapt cu adevarat important. Un posibil atac de panica din partea unui claustrofob putea sa degenereze intr-o ambuscada. Asta pentru ca in interiorul tunelului erai flancat de doua siruri de femei care cerseau despartite de maxim 1 m pe fiecare rand. Poate ca nu ar fi tre buit sa li s e dea la toate sa repete acelasi text "Imi dati si mie un ban?" ci sa le lase pe ele sa improvizeze ceva de dragul diversitatii.
Unele erau somere poate, aflate la varste inaintate, altele erau machiate elegant pregatite poate pentru figuratie in vreun film de unde sa fie remarcate pentru o viitoare cariera. Se putea vedea dezamagire pe fata lor. Unele taceau si eyitau sa te priveasca in ochi desi probabli ca li se explicase clar ce aveau sa faca. Probabil ca banii primiti pentru acest rol li se pareau prea putini pentru aceasta umilinta, insa nu puteau nici sa renunte la ei. se putea citi dezamagirea pe chipul lor. Altele incercau sa treaca "cu umor" peste situatie. "Imi dai si mie geaca ta?" am auzit la un moment dat. Altele deja se gandeau deja la altceva. Am vazut acel tip de lumina palida cazand pe un obraz de fetiscana si prelungind pe ochii ei verzi sau albastri o umbra clarobscura. Am acut pentru moment impresia ca vad o prostituata din secolul al XVIII-lea langa un felinar. Cea mai mare part e a tunelului era constituita din scari pe care le urcai pana pe la etajul 4, dupa care le coborai si te trezeai deja afara, la vreo 10 m de locul din care ai plecat. Nu s-ar putea spune ca ai vazut muzeu, sau vreo sala anume. Ai urcat scarile lui Sisif si te-ai trezit tot jos. ai putea sa o iei de la capat.
Cand am plecat de acasa nu incepuse sa ploua. Cand s-a pus ploaia mi s-a parut ciudat ca actiunea sa se desfasoare la o astfel de ora tarzie. Plus de asta am ajuns si cu o ora mai devreme. A trebuit sa asteptam afara (insa doar putin multumita Ruxandrei Balaci care ne-a luat sus sa ne incalzim putin).
Pe moment nu mi-a picat bine aceasta penitenta dar rolul ei era clar. Fara indoiala ca oamenii puteau astepta in sala de la parter. Insa artistul a dorit acest tip de identificare cu cersetorii, care erau ei asezati inauntru intr-o inversare de roluri, facand din public un outsider, un homeless. Cui nu i-a venit ideea sa se opreasca intre acele femei si sa cerseasca asemenea lor? Cel putin d in cauza oboselii datorate urcarii scarilor la miezul noptii. Sia acest moment a fost bine ales pentru acest tip de rasturnare a valorilor, oboseala putand fi aliatul inducerii starii dorite de artist. Nu am mai asteptat eventualele discutii si am plecat sa ma odihnesc. Cand am ajuns in fata usii am observat ca nu mai am cheile. Le lasasem pe detectorul de metale de la intrare. Recunosc ca am regretat inca odata ca n-am ramas la filmul cu Banderas de pe HBO. Lucru nefast deoarece taximetristul mi-a citit disperarea si disponibilitatea...Dupa mult timp de somn fara vise, in noaptea asta a m visat ca proprietarul imi marise chiria, si, in cele din urma ma daduse si afara. Un cosmar pentru mine...


http://www.santiago-sierra.com

Tweet