Un documentar precum cel de faţă merge pe toate cele 3 platforme ale mele, respectiv Baldovin Opinius, Baldovin Concept, după cum merge şi pe Baldovin Arte. L-am publicat deja pe Opinius , fiind o temă cu idei şi experienţe cotidiene. Dar iată că el pare efectiv un film sau un roman autobiografic, cu singura diferenţă că cele relatate acolo nu sînt produse ale imaginaţiei, ci s-au întâmplat exact aşa cum le-am descris. Aşa că un astfel de documentar ar putea fi trecut la film/literatură realistă, nu fantasmagorică sau ficţională.
Erata: La ora 01:13, în loc de documentarul „Sadismul în politica internaţională” din 2020, se va citi „Cea mai mare crimă din istorie” din 2022
Am încărcat materialul în următoarele platforme de distribuire video:
Rumble
Internet Archive
Am făcut primul episod din documentarul „Diversioniştii” în 2019 https://youtu.be/73MW5z2mGpQ , cu amintiri despre infiltraţii diversionişti la protestele din 2012 şi din 2017. Iată-mă revenind cu episodul 2 despre racolaţii din propriul meu anturaj şi a inferiorilor/superiorilor ierarhici de la locul de muncă! Mai multe detalii despre experienţa mea cu spionajul civil pot fi văzute în sub-secţiunea intitulată „Poliţia politică experimentată de mine de dictatura capitalistă” https://baldovin.blogspot.com/2024/09/continuare-politia-politica.html din cartea mea „Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei” .
Acest cântec vorbeşte despre experienţa mea de 20 de ani cu capitalismul sălbatic. Mai multe detalii pot fi aflate în secţiunea „Poliţia politică experimentată de mine de dictatura capitalistă” din carte mea ”Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei”
Am făcut încă din 2008 aproximativ 60 % din această piesă, sub numele de „Trance refugee”. În acel moment versurile m-au dus invariabil şi către refugiul către transa indusă de substanţele psihoactive la care mulţi recurg. Dar pista aceasta trebuia scoasă. Pentru mine folosirea drogurilor e o falsă soluţie, care seamănă mai mult a sinucidere. De aceea am amânat finalizarea ei până acum, am scos orice fel de aluzie către droguri din versuri şi i-am schimbat titlul în aşa fel încât se rezumă exclusiv la revolta împotriva sistemului politic, după cum se vede:
Revoltă
(Refugiu în transa)
Trăim în aşa lume
Dependentă de război;
Plăcere pentru unii,
Tragedie pentru noi.
Le place'n vânătoare.
Le place suferinţa.
Cu armele letale
Împart în jur credinţă.
Au subminat alarma
La Pearl Harbor, Hawaii,
Să pârjolească lumea
În război, criminalii.
Turnurile World Trade Center
Singuri şi le-au demolat
Ca să ia la ofertă
Petrolul din Irak.
Aud schilozii'n luptă
Ce ţipă după mame.
Războaiele 'i-ajută
Pe alţii să-i înhame.
Sistemul i-un ospăţ
Cu monştrii şi canalii.
Lumea 'i-un vast spital
Ce repară hamalii.
Uitaţi-vă cum zac
Murind nefericiţii,
Şi cum i-au supt călăii
Încă din timpul vieţii!
In bolile lor crunte
Văd banchete şi baluri,
Văd politicieni ciocnind
Şampania care curge'n valuri
Refren
Au făcut din ţara noastră
Teren de prostituţie.
Au ucis copiii'n casă
Şi i-au spus revoluţie.
Uniunea Europeană
Şi cu statul de drept
Vor materie umană
Sub un mincinos pretext.
Că vor să ne'libereze,
Că vor să ne ridice,
Dar vor să ne-alinieze
Ca pe piese de popice.
Au zis că ne fac boieri
Din simpli muncitori;
Ne-au facut gunoieri,
Curve şi cerşetori.
Câinii lui Rockefeller
Răpesc copiii'n parc,
Răpesc femei pe stradă
Ca lupii într-un ţarc.
Le place la suplicii.
Mânuiesc escrocherii.
Şefii din instituţii
Au rude'n SRI.
Halal democraţie!
Halal umanitate!
Ne'nfundăm în beţie.
Plătim cu libertate.
Vor sa ne vadă-n lanţuri
Şi fără apărare,
Să ne târâm pe jos
Cerându-le 'ndurare.
In December 7-th 1941,
Right after the dawn,
George spotted planes coming to Hawaii
At the Opana radar site.
He picked up the phone and called a spy,
Lieutenant Kermit Tyler,
Who answered back to him a big fat lie:
That those planes were American.
It happened with a Japanese submarine,
Then the auto-sabotage on the Arizona ship.
And then was Clarck Field, in the Philippines.
And then the biggest war world ever seen.
2-nd verse
In September 11-th 2001,
Just right after 9,
The building 7 also collapsed down
Although untouched by none.
No other plane was allowed to fly
To extinguish that damn fire.
They simply left those people die
And another war to start.
Because the wars make richmen smile,
As terror makes victims work harder.
Their spies instill it to make you buy.
They just don't care if people die.
Reff
I don't wanna live in the world of Spies
I don't wanna tell genocidal lies
I don't wanna live if I have to lie
I don't wanna kill, 'cause that means to die.
I don't wanna live in the world of Spies
I don't wanna work for industry of wars
I don't wanna live if I have to lie
I don't wanna kill, I don't wanna die.
I don't wanna live in the world of Spies
I don't wanna tell guvermental lies
I don't wanna live if I have to lie
I don't wanna kill, I don't wanna die.
I don't wanna live in the world of Spies
I don't wanna stay in the homeless town
I don't wanna work for industry of wars
I don't wanna tell genocidal lies.
If you want more details about the Pearl Harbor auto-sabotage go to my online book “The automatistic society manifesto” (not translated yet in English but Google translate will do the job). For more details about September 11 2001 go check David Ray Griffin’s book “The New Pearl Harbor: Disturbing Questions About the Bush Administration” or the documentary made after it .
Anul trecut , la 2 luni mai târziu faţă de vremea aceasta, anunţam lansarea celui mai important proiect personal al anului 2022, respectiv documentarul „Cea mai mare crimă din istorie” . Aşa ar fi trebuit să fie şi acum, odată cu lansarea acestui documentar cu care sper să trezesc naţiunea dintr-un somn vecin cu exterminarea, la fel cum m-am trezit şi pe mine. Din punct de vedere strict artistic, acest documentar este apogeul acestui an. Însă pot spune că lucrez la proiecte personale mult mai importante în domeniul restabilirii adevărului istoric faţă de evenimentul din data de 7 decembrie 1941 de la Pearl Harbor , şi cel al detalierii maxime a acestui subiect, relativ la informaţiile existente deja în spaţiul public, încă afectate de dezinformare. Atacul de la Pearl Harbor şi instigarea la război civil din decembrie 1989 de la noi din România sînt două evenimente diferite ca structură şi formă istorică dar aproape identice ca mod de dezinformare şi acoperire a probelor pentru restabilirea adevărului. Documentarul de faţă prezintă doar nivelul mediu de detaliu a ceea ce s-a întâmplat în 1989. Voi începe să public pe platforma Opinius o serie de articole pe tema aceasta similare cu cele de pe Concept faţă de Pearl Harbor şi Cel De-al Doilea Război Mondial. Cred că această serie de articole va constitui un proiect mult mai important decât documentarul acesta, pentru că va aduce argumente imbatabile în cele susţinute în el.
Cu toate astea, acest documentar marchează sfârşitul unei perioade din formarea mea ca psiholog al istoriei. El încheie un ciclu începând din 2016 în care mi-am propus să descriu modul în care politica se face cu adevărat atât în capitalism cât şi în comunism. Iniţial am vrut ca această temă să fie un capitol din al doilea meu documentar publicat în 2020 „Sadismul în politica internaţională” . Însă după ce am strâns materialul am văzut că durata lui avea undeva la vreo 8 ore aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu un fel de intro. Aşa a apărut acel prim documentar, unde aceste informaţii descrise pe parcursul a 4 ore sînt sintetizate pe parcursul a doar câteva minute, împreună cu alte inginerii sociale provocatoare de catastrofe umanitare pe care spionajul civil le-a instigat în ultimul secol şi jumătate. De data asta temele generale detaliate acolo au fost ceva mai sumar tratate aici. Oricum, durata de 4 ore e puţin cam mare, deşi cei pasionaţi de această temă nu se vor dezlipi de monitor până la final. Totuşi, pentru cei grăbiţi am împărţit acest documentar în 4 părţi pe platforma Bitchute, prezentată ultima aici, mai jos.
„Eroii au murit” este un documentar autobiografic, deşi eu personal apar destul de puţin în el. Am pus în el suferinţele altora, mult mai mari decât ale mele despre care am scris sumar aici . Dar voi aduce în viitor detalii despre viaţa mea în care există semnele implicării cu scop dezinformaţional al spionajului civil. Aşa că m-am regăsit în dramele acelor oameni şi le-am dus mai departe durerea spre a fi auzită. Aş fi fost oricum empatic cu suferinţele acestor oameni chiar dacă nu aş fi trecut prin această experienţă traumatică, pentru că aşa sînt construit.
Dincolo de motivaţia personală, acest documentar are rol de corectare a istoriei, şi a contracarare a unui proces foarte laborios de falsificare a ei, început cu mult timp ca evenimentele să se producă. Adevărul trebuie spus cu orice preţ. E foarte important ca acest documentar să ajungă şi la urechile ucrainenilor care vor să emigreze atraşi de falsul respect cu care propaganda capitalistă îi îmbie astăzi. Exact în acelaşi fel am primit şi noi românii în decembrie 1989 un fals respect şi atenţie de la „lumea civilizată”, pentru ca, în martie 1990 să se organizeze ingineria socială de la Târgu-Mureş, prin care am fost reduşi la nişte barbari. Au urmat mineriadele care ne-au accentuat această imagine. Scăderea stimei de sine a fost combustibilul înrobirii acestei naţiuni şi deportarea ei economică în Occident. Aşa vor păţi şi emigranţii ucraineni, după ce această inginerie socială a războiului se va fi terminat. Aşa că e important ca ei să îl vadă cu subtitrare în limba engleză, convertită apoi la cea ucraineană şi să nu ia decizii pripite pentru că îi aşteaptă drame mult mai mari în Occident. Oricum, am distribuit public subtitrarea în limba engleză , aşa că oricine o poate descărca şi adapta la limba lui prin serviciile de traducere online.
Există 3 platforme care permit încărcarea subtitrării în engleză dintr-un fişier separat, şi apoi o posibilă conversie a ei în limba ucraineană sau alte limbi, dintre care cea mai flexibilă rămâne totuşi Youtube. Însă după experienţa cu documentarul „Sadismul în politica internaţională” am o reticenţă în a prezenta prima platformă Youtube. Aşa că o să prezint prima dată Netu, deşi această platformă e cam greu de accesat şi e plină de ferestre pop-up cu reclame. Dar măcar nu cenzurează, din câte am văzut până acum.
A doua rămâne totuşi Youtube, pentru că e cea mai flexibilă şi face rapid conversia traducerii din Engleză în alte limbi, ideal pentru ucrainenii cărora li s-a întins această capcană a emigrării.
A 3-a platformă cu subtitrare este Facebook, care însă are un mare dezavantaj în faptul că lungimea unui video nu poate depăşi 240 minute. Prin urmare a trebuit să scot partea a 3-a din el.
Urătoarele platforme nu au opţiuni de subtitrare, însă eu am incorporat subtitrarea în limba engleză direct în video, pentru ca documentarul să fie văzut şi de străini. Specificul acestor platforme nu permite conversia traducerii din engleză în altă limbă, dar măcar pot fi un plan de rezervă în cazul în care cele 3 de mai sus decid să îl şteargă. Aşa că mai întâi pun varianta de pe archive.org
A doua plarformă de video-hosting fără opţiune de subtitrare dintr-un fişier adiacent este Rumble. Prin urmare şi în acest caz am folosit un fişier cu subtitrarea în limba engleză incorporată
Nici Bitchute nu are opţiune de subtitrare, aşa că şi în acest caz a trebuit să încarc un video cu subtitrare incorporată. Plus de asta, această platformă nu permite fişiere mai mari de 2 GB. Dar, după cum am spus mai sus, asta s-ar putea să fie un avantaj pentru cei grăbiţi, care nu au timp să stea 4 ore în faţa monitorului şi care sînt interesaţi doar de un anumit detaliu. Aşa că, având format de 2K, a trebuit să împart acest documentar în 4 bucăţi mai mici, în acord cu împărţirea lui iniţială în 3 părţi. Partea 2-a e ceva mai lungă aşa că am împărţit-o în 2 bucăţi, în timp ce partea 1 şi 3 intră în câte o bucată fiecare. Dar, dacă oricum el e ceva mai lung decât de obicei, împărţirea lui e chiar binevenită pentru cei ce vor să vadă doar o anumită parte. Aici partea 1:
Aici partea 2-I
Aici partea 2-II
Şi, în sfârşit, aici partea 3
Aşa cum am recomandat şi la celelalte documentare, vă recomand şi de data asta să-l descărcaţi şi să-l distribuiţi pentru a ajuta la trezirea altora în faţa falsificării istoriei.
This song is about fallen and then rising up. No matter what you do or how much you can fall, just always keep in mind that you are a winner and have the strength to succeed !
I’m not that sad and I never was so to be able to create from the scratch such a painful theme. And I believe Ennio wasn’t either, rest in peace wherever he is. But whether he totally created it or took it from somewhere else, I felt he simply didn’t finish its potential. So I did it and projected my personal mourning that this capitalist dictatorship brought in my country. I dedicate this music in the memory of those repressed by this horrible social system, and especially to the Pearl Harbor survivors that were marginalized in order not to tell the truth about what happened in December 7-th 1941. Something like that happened to me all these years since I spoke the truth about what happened in 1989 in my country . For those more optimistic (including me), I am currently working on the EDM trance-progressive version .
This song is not particularly about Italian police but the wide concept of police that claim to defend us but actually persecute us. This song is made for the memory of George Floyd, my Romanian fellow Ilie Gazea, the African-Americans hunted by CIA in the 1992 Los Angeles riots and many many more human being hunted by these monsters
Da, la mai putin de un an de la ultima reprezentatie in Romania , iata-i din nou pe Above and Beyond, pe meleagurile mioritice. Mai exact la Iasi la a doua editie a festivalului de muzica alternativa, cultura electronica si conexe „Afterhills”, Iasi. In aceeasi formula, cu Jono si Tony la pupitru, au inceput cu aceeasi piesa precum anul trecut, de m-am si speriat ca o sa puna acelasi set ca atunci. N-a fost cazul, Above and Beyond au scos intre timp un album foarte reusit si intre timp tin un turneu mondial de promovare. Am trait la Iasi exact in urma cu 10 ani probabil cel mai bun an al meu de dupa anii de liceu. Asa ca mi sa fluturicat stomacul odata cu revederea sa si cu revederea cu Above and Beyond atat de repede, dupa ce anul trecut au ajuns aba dupa 4 ani cand fusesera ultima data.
Nu stiam de festivalul asta pana cand am aflat ca Tony si Jono vor pune acolo un set. Cum am auzit ca vor veni iar in Romania, mi-am planificat timpul in asa fel incat sa nu-i ratez. Cam greu cu mersul pana la Iasi, in special cu intorsul de acolo. Above and Beyond au avut show-ul duminica intre 23 si 00.30 iar eu luni trebuia sa fiu la 10 la munca. Am fost devastat de oboseala a doua zi, iar de luni seara de la 7 pana marti la 7 am dormit lemn. Si asa am ajuns sa-i filmez pe baieti a 3-a oara in show-urile pe care le-au tinut in Romania. De data asta Jono m-a filmat si el pe mine, impreuna cu restul audientei. Sunt al treilea in lateral care bate din palme din primul rand, in partea dreapta a culoarului (din vederea de pe scena).
Dupa cum anticipam acum 10 luni, Above and Beyond a lansat un nou album intre timp intitulat „Common Ground”, si au promovat cateva piese de pe el. Anul trecut, la „Timeshift” au pus „Northern Soul”, in setul lor si asta m-a facut sa cred ca urmeaza un album. La fel au facut si de data asta:
Am o problema cu versul „You can never take my soul” la piesa asta. De fapt ma cam sacaie. Nu mi se intampla de obicei sa ma deranjeze versurile la piese. Nu am pretentia ca versurile sa fie toate a la Pink Floyd. Muzica nu trebuie neaparat sa fie acompaniata de poezie. „Northern Soul imi place foarte mult, dar cand o fredonez schimb versul asta cu „But I will never be your pawn” si „But you will never fade my hope”.
Cel mai mult din „Common Ground” imi place „Alright Now”:
Imi pare rau pentru calitatea sunetului, mi-am restartat telefonul chiar inainte de show si am uitat sa ajustez starile microfonului la sunet puternic. Rezultatul a fost infiltrarea acelui harait in sunet. Asa ca haideti s-o auzim cu un sunet bun si sa simtim energia!
O alta piesa faina pe care au pus-o este „Always”
sau „My Own Hymn”
De asmenea, au pus si piese mai vechi precum „Satellite”
sau „On my way to heaven”
Dar, se pare ca un alt album este anuntat de o piesa noua, intitulata „RedRocks”, publicata pe youtube in urma cu cateva luni, si pusa de data asta.
Asteptam eventualul nou album, dar sa nu-l scoateti anul acesta, ca mai e de savurat Common Ground”!
Dintre piesele cu mare impact in emisiunea lor radio ABGT care se difuzeaza live vineri de la 21 la 23 pe site-ul lor, si pe canalele de socializare aferente, m-am bucurat sa aud pusa in set „Lovingly” a lui Oliver Smith:
Setul s-a incheiat cu piesa pe care eu si multi altii o considera numarul 1 Above and Beyond, respectiv „Sun and Moon”
Pe care s-au invitat si cativa fani pe scena pentru celebrul deja eveniment AB „push the button”. Daca am timp, o sa fac si eu un banner data viitoare poate am sansa sa fiu invitat de ei sa apas butonul. Baietii n-au pus toate piesele de pe album , ceea ce lasa de banuit ca s-ar putea intoarce curand pentru un set complet. Deci, ma pregatesc.
Despre restul de artisti mai cunoscuti nu mai scriu, i-am mai vazut in alte contexte, pot fi gasiti pe pagina web a festivalului. Ii amintesc doar pe
Aly and Fila care nu prea au venit prin Romania, dar iata-i aici:
Paul van Dyk a pus si el :
Andrew Rayel a invatat cateva cuvinte in romaneste.
In rest, foarte mult tehno. A existat o scena in care s-a pus doar tehno.
Tehno –minimal cu Art Department (aici intr-o reprezentatie de la alt eveniment)
Ben Klock la Techno Stage
Partile negative au fost cam multe. In primul rand ca n-au un canal de youtube sau un Promo Movie care sa dea un aspect de festival serios sau macar de petrecere de luat in seama. Adio promovare.
Priviti cu ce au putut veni la promovarea de aproape acum un an a festivalului:
In 2017 macar s-a facut asta:
Noroc cu preturile mari, mult peste cele ale festivalurilor de gen din Romania, care chiar au atras atentia. Site-ul arata precum logo-ul, a petrecere campeneasca, sau a companie de mezeluri. Noroc ca se vad foarte bine sponsorii. Cu putina scalare a logo-urilor lor se putea chiar crede ca ar fi vreo petrecere aniversara a acestor companii. Oamenii au fost bine intentionati.
Am fost foarte curios sa vad cum se prezinta festivalul in materie de experimental, dar in privinta asta iar am avut o surpriza neplacuta. Am fost in imposibilitatea de a gasi materiale in spatiul online cu artistii care au evoluat pe scenele alternative. Multi dintre ei parca au fost lansati odata cu festivalul, nici macar numele nefiind cunoscut, astazi cand internetul stie despre orice si oricine. Ciudat au fost ca unii au facut un fel de atelier in aceste scene evoluand pe mai multe zile, la diferite ore. Fiind noi in spatiul acesta nu au fani si nimeni nu a stat de la cap pana la final sa-i vada. Programul a fost decalat asa ca in spatiul acesta a iesit o harababura de nedescris in privinta recunoasterii artistului care evolueaza. Pana si la gara se anunta cand intarzie un tren. Eu am facut cateva filme cu ei, dar n-am stiut cine au fost si nici ca am gasit dupa aceea in mediul online urme prin care sa-i identific. Aveam de gand sa le public in canalul meu dedicat evenimentelor de acest gen, dar pana la urma le-am sters pentru ca n-am stiut ce descriere sa le fac.
Asa ca recomand organizatorilor sa vina cu o tabela care sa precizeze cine evolueaza, sau macar sa-si faca niste vizualuri pe fundal in care sa le apara din cand numele. Unii dintre ei au fost interesanti, poate ca sunt muzicieni consacrati in alte genuri, sau alte proiecte si care au incercat o reinventare. Foarte bine. Nu-i nicio rusine sa te reinventezi. Andrew Fletcher de la “Depeche Mode” are o cariera solo ca DJ. Dar trebuie sa te iei un pic in serios, chiar daca in audienta n-ai decat 10-15 oameni. La ce te astepti din prima?
Dintre cei pe care i-am putut identifica mi-a placut „Omul Spin”, care si el s-a lansat de curand in muzica. Iata-l aici intr-o sesiune ulterioara:
„Cel visator”, este un DJ la un radio in Iasi si se considera un colector de muzica. Iata-l aici intr-o alta sesiune decat cea de la festival:
I didn’t see her last summer at “Timeshift” festival , as she was sadly scheduled in the same time with my favorite trance band, Above-and-Beyond. Although her style is very different from theirs, I like very much the music she has made. The funny thing is that this time her show overlapped on Above&Beyond weekly radio show. But this time, she won my full attention and went to her show to see her only. I filmed her show with my phone.
That’s her entrance for the show, on the "Time":
And, like I said in this entry’s title, I told her I love her and she said she loves me back
Here’s “Hubris”
Here’s “Human”
I have a couple more, you can see them on my "gabicosmos" youtube channel. Enjoy!
Ei bine cam asta fac eu in ultimul an. Dar la filmul "Corruption Story" lucrez de vreo 3 ani si jumatate. Trebuia sa fie gata de mult dar am insistat pe partea cu muzica dupa cum se vede in acest extras pe care m-am decis sa il lansez inainte.
Asa ca stati pe aproape ca in curand voi pune filmul intreg
După cum am anunţat într-unul din articolele mele anterioare pe acest blog, am ajuns sâmbătă la show-ul lui DJ Tiesto de la Sala polivalentă. Deşi a mai fost de vreo câteva ori prin România sala a fost cu adevărat plină ochi, mai plină decât anul trecut la Armin Van Buuren. Eu m-am dus în special pentru Adaggio 4 Strings pe care o consider o masterpiece a muzicii de club. Din păcate niciuna din piesele playate nu s-a ridicat la nivelul ei deşi întreg genul are câteva bucăţi care se apropie destul de mult. Însă conţinutul filosofic care vine dintr-o educaţie tradiţională a autorului de facto al piesei nu cred ca îl mai au DJ-ii şi muzicienii contemporani de succes. Nu consider că e rău însă întreg show-ul a avut în adaggio numitorul comun. Rezonanţa filosofică încă prinde la public şi Tiesto e (mai) cunoscut (decât alţi DJ-i) tocmai pentru această piesă. Filosofarea întregului show mi s-a părut forţată însă. E clar că Tiesto are afinitate filosofică mai mult decât cei din breaslă însă muzica lui e încă departe de a fi o filosofie pe note. Sound-ul de club este o sinteză a tehnologismului, o transmisie în direct din interiorul unui motor cu reacţie sau din interiorul unui mecanism de ultimă generaţie cu respectarea măsurilor muzicale. Din acest motiv recurgerea la filosofia presocratică a elementelor primordiale (apă, foc, pământ) şi încercarea de a face o legătură între sound şi teoretizarea acestora mi s-a părut artificială.
Visualurile mi s-au părut de multe ori nepotrivite cu soundul, mai precis în partea cu dansatorii de balet filmaţi şi redaţi brut, neprelucrat. Am văzut visualuri mai faine la un concert Kyle Minogue… Păcat e că s-au şi repetat. Există atâţia oameni care fac visuals şi care puteau să îşi expună munca la astfel de eveniment decât să repeţi nişte filme care se potrivesc mai curând cu muzica clasică. Pentru că suntem la partea de „vizuale” am remarcat negativ că show-ul a început cu o gafă de imagine. Un android modelat 3 D care semăna oarecum cu Tiesto. Îşi mai punea căştile, şi le scotea mai făcea nişte acrobaţii, sărea peste pupitru ca Jet Lee în plină formă etc. Mă mir că nu l-a prezentat drept superman autorul. Sau spiderman cum aruncă cu plasa. Ar fi fost bine pentru că multe din scenele acelea din film sunt de fapt modelate şi randate. Modelu’ în cauză parea mai curând nişte baloane asignate la bones. Proporţiile erau eronate la cel mai diletant mod posibil. Braţul era mai mare ca antebraţul, umerii abia dacă depăşeau grosimea capului în timp ce Tiesto e destul de lat în umeri… Fireşte, poţi să faci ce proporţii vrei, poţi să îl faci pe Tiesto din prăjini însă nu te chinui să-l faci real dacă nu ştii ceva desen că îţi iese o aberaţie. Skinuirea mai avea nevoie de nişte dummies… Sunt o grămadă de puşti care lucrează 3D modele şi sigur erau destui gameri prin sală obişnuiţi cu personaje bine modelate şi cu animaţii bine făcute. Ce părere să îşi facă ei văzând o astfel de gogomănie care nici măcar textură bitmap nu avea pe ea? La acest nivel eu zic că este inadmisibil să te prezinţi cu aşa ceva.
Din 4 ore la care am asistat lumea a sărit realmente în aer cam la 10 -15 % din timp. Acest procent a foste ajutat de elemente care nu au legătură directă cu muzica de genul efectele speciale de lumini, lasere, artificii şi aducerea pe scenă a unor voci life au şi ele. Mă tot întreb de ce nu scurtează DJ-ii show-ul în aşa fel încât să ajungă la maximum 2 ore în care publicul efectiv să fie ţinut în transă. Cred că selecţia ar trebui făcută mai restrâns de vreme ce înşişi cunoscătorii genului reacţionau doar din când în când. Nu ştiu dacă cineva implicat şi în alte activităţi decât distracţia este dispus să piardă o noapte întreagă pentru un astfel de show. Eu nu. Am aşteptat Adaggio şi am plecat imediat ce m-am mai răcorit. E adevărat că piesa a produs instantaneu delirul în sală şi momentul a fost cireaşa de pe tort. E bine că a fost playată pe la mijlocul show-ului şi am putut pleca acasă. Mi-aduc aminte că la Djuma Sound System a trebui să aştept toată noaptea pentru a asculta cumva “pe viu” piesa "Les Djinns" care oricum nu a fost playată totuşi în varianta de radio...
Ce ultimă obiecţie mai am volumul prea mare al sunetului. Parcă a fost mai “decent” ca la Armin Van Buuren unde efectiv am simţit că mi s-au încurcat timpanele între ele. Dar cred ca data viitoare voi veni cu vată în urechi… Cred că se pierde foarte mult din percepţia muzicii dacă dai sonorul la maxim. Eu ştiu că astfel se produc efecte paramuzicale de genul vibraţiilor craniene care au scop terapeutic real aşa cum are de exemplu şocul electroconvulsivant. Ţipătul se află şi el to prin aceeaşi brand. Fireşte că dacă la asta adăugăm şi nişte substanţe psihoafective se obţine un tacâm complet specific culturii urbane contemporane. N-am nimic împotrivă însă eu vreau să ascult muzica şi să îi percep fluctuaţiile fine şi sper ca vata băgată în urechi să mai stopeze sunetele tăioase care mă împiedică să le detectez.
Per total eu zic că show-ul a meritat să fie văzut.
Cei care nu au fost la OCS vineri 30 decembrie au avut ce pierde. Am văzut nişte filme foarte faine. Arta video are un oarecare recul în ultimii ani din cauza faptului că tot mai mulţi oameni stau cam mult în faţa monitorului. Fie că lucrează cu monitorul, fie că se joacă sau pur şi simplu navighează de plăcere pe net oamenii nu mai au răbdare cu video-urile. Am observat că răzuirile vinilului făcute încă acum 15 – 20 de ani de către DJ-i a fost adoptate şi în film şi au devenit „de-ale casei”. Jocul cu derularea înainte şi înapoi se împleteşte cu sunetul care îşi păstrează vitalitatea şi metrica experimentelor de la pupitru al DJ-ilor. M-am întrebat dacă nu cumva autorul se pricepe şi la acest domeniu lucrând direct cu canalul de sunet iar cel de imagine doar urmează direcţia sunetului sau întâi se face sunetul de către un DJ- profesionist şi apoi se ajustează şi filmul prin corelarea celor două canale de sunet. Oricum rezultatul este cu adevărat remarcabil şi are priză la publicul din afara artei video profesioniste. Mai toate filmele lăsau să se vadă amprenta prelucrării filmului. Fie că se foloseşte viteza mărită a rulării, fie că se jonglează cu derulările faţă-spate toate acestea sunt parte ale programelor profesionale de editare film.
Toate au fost faine (eventual mai puţin cel cu notele şi cu păunul) însă unul mi-a plăcut în mod special deoarece am găsit în el şi o rezonanţă tradiţională. A fost făcut de Thomas Newton iar tema este cea a păsărilor. Simbol al libertăţii păsările au fost filmate în zbor, izolate cu măşti speciale şi puse apoi pe alt layer în alt film. Autorul a suprapus acest zbor peste tot felul de graniţe şi obstacole care împart cerul în două ca sârme sau chiar stâlpi. În momentul în care păsările ajung în dreptul acestor obstacole o mică luminiţă asemănătoare unui scurtcircuit apare, fireşte pusă pe un alt layer şi un sunet vesel specific jucăriilor se aude odată cu acest virtual contact. Sunetul variază în înălţime în funcţie de locul în care pasărea atinge obstacolul în aşa fel încât, venind în stol sunetele devin melodii aleatorii asemenea clopoţelelor agitate de vânt.
Rezultatul a ieşit absolut minunat şi emoţionant. Deşi par să se ciocnească iremediabil cele două trasee ale păsărilor şi ale obstacolelor ajung parcă să danseze şi să se accepte reciproc într-o continuare a vieţii şi a spiritului regenerării. Acea flamă îmi aducea aminte de păsările curentate de sârmele de electricitate. De data aceasta ele reuşesc să treacă mai departe în jocul timpului într-un dans fatalist al destructurării lente. Filmul ăsta m-a făcut să mă gândesc la copilărie şi la moarte în acelaşi timp, la faptul că spectacolul trebuie să continuie, la faptul că nu se poate absolutiza caracterul negativ al civilizaţiei la fel cum nu se poate absolutiza aroma edenică a spiritului primitiv.
Libertatea zborului naiv şi infantil al acelor păsări se loveste de cartezianismul rece şi sec al deciziilor anancaste ale civilizaţiei. Faptul că însuşi cerul cel lăsat de Dumnezeu liber şi a ajuns să fie parcelat de tehnologie şi civilizaţie pare deprimant. Într-o astfel de muzică aleatorie şi jucăuşă la un moment dat se aude un sunet de clopot de mormântare. E un avion (coincidenta nefericita de nume cu titlul proiectului).
Un astfel de film este umilinţa tuturor documentarelor pe care le-am văzut despre conflictul dintre inocenţă şi tehnologie. Felicitări celor implicaţi în proiectul AVION.
Poti s-o asculti pana crapi pur si simplu... Prelucrare dupa originala insa e altceva. Piesa originala parca nu are nimic special. Meritul este al celor care au vazut ceva special in ea si au dus-o in aceasta zona. Se mai simt inflexiunile soundului arabesc insa a devenit altceva. Ceva in care imi regasesc adolescenta si in care vreau sa ma intorc.
Asidua mea militare pentru separarea spatiilor culturale, pentru claritate etica si strategica, pentru coerenta politica isi are originea intr-un suflet dualist el insusi (orientalo-occidental). Fireste ca si viceversa e valabila. Iata cum intransigenta mea fata de lucrurile societatii actuale isi are periplul prin nemultumirea mea fata de mine insumi si fata de ambivalenta mea emotionala originara...
O piesa ca asta ma poate impaca pentru cateva minute cu lumea.
DJ Tiesto va sustine un nou concert in Romania de data asta la Sala Polivalenta. Initial data concertului fusese pe 11 noiembrie dar s-a reprogramat pe 1 decembrie.
Chiar daca cel mai mare merit pentru "Adagio for Strings" il are americanul Samuel Barber totusi faptul ca o astfel de muzica (pe care ar fi putut-o semna foarte bine un Frédéric Chopin, de exemplu) traieste si astazi i se datoreaza lui DJ Tiesto. Impacarea cu traditia poate fi o realitate si nu doar un program teoretic artificial. Puseele romantice ingramadite prin cotloanele sufletului de catre spiritul critic pot fi scoase in oras. Nu putem lipsi de acolo
Cu preturi mai mari decat cele de la ultimul concert Prodigy si cu o audientza mai mare Chemical Brothers le ia din nou fatza dupa ce la mijlocul anilor '90 fusesera devansati de acestia. Asta-vara Prodigy nu au strans atata lume la Coke Live Music Festival . Faptul ca muzica lor nu a mai adus elemente noi decat in mica masura se resimte in timp ce cea a celor de la Chemical Brothers s-a adaptat ragnetului. I-am preferat pe Prodigy si sper sa revina la fel ca si vechii lor prieteni si rivali.
Ce se mai poate observa este faptul ca vechiul Breack Dance al anilor '80 a revenit in zona electro dupa ce a fost uitat la inceputul anilor '90 iar spre sfarsitul lor a luat forma acrobatica.
Initial acest blog s-a dorit a fi unul exclusiv de comentarii asupra evenimentelor artistice insa dupa experienta asta mi-am dat seama ca intre parerea fata de arta altora si proria arta nu se poate face diferenta si am inceput sa postez pe el si propriile creatii.Traim intr-o lume de DJ-i. Ei isi playaza unul altuia piesele si asta e. Iata-ma si pe mine intr-un show de visual jockey. Incepand de pe la Marcel Duchamp valoarea artei s-a mutat catre idee si participare iar obiectul extern a devenit doar un moment al discursului. Important desigur. Insa esenta artei sta in tipul asta de apriorism. Insa din motive de clarificare am trecut-o pe a mea la categoria "portofoliu".
1 pentru 3, 3 pentru 1
Am observat ca exista bloguri facute pe post de revista, unde poti sa iti publici articole pe domenii specializate care n-au loc langa ale lu' Pleshu si Liiceanu si bloguri tip ziar, jurnal, anunturi, memorii etc. Nu pot spune ca unele nu ma intereseaza sau altele nu. Cred ca mi-am dorit cate ceva din fiecare. M-am gandit ca poate ceilalti bloggeri n-au rabdare sa urmareasca zigzagurile mele stilistico-tematice de la un subiect la altul si de la un nivel de generalitate la altul. De asta am decis sa fac trei bloguri. Unul este destinat observatiilor cotidiene accesibile toate lumilor. Altul e asta, ce serveste de portofoliu artistic personal si comentarii despre arta altora. Un altul este cel cu articole pe teme teoretice specializate. Fiecare dintre aceste genuri de articole reprezinta grade diferite de particularizare a teoriilor (generale) pe care le puteti accesa de mai jos.
