CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
2.3.3. Linia
La fel ca şi în cazul punctului, linia e definită la fel de absurd în spirit matematicist ca fiind o alăturare infinită de puncte . Linia din geometrie este descrisă de „Micul Dicţionar Academic” din 2010 ca:
„Trăsătură simplă, grafică sau imaginară care nu are nici lăţime nici grosime, care uneşte două puncte, indicând o limită sau o direcţie”
O astfel de definiţie repetă practic viziunea de la nivel internaţional, regăsită aici :
A line is defined as a line of points that extends infinitely in two directions. It has one dimension, length. Points that are on the same line are called collinear points.
În DEX 1998 linia e definită ca:
„Traiectorie descrisă de un punct material într-o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe.”
Am arătat absurditatea definirii matematiciste a punctului în secţiunea aceasta … Însă absurditatea matematicii actuale e şi mai mare în cazul liniei, respectiv atunci când spune că o linie de un metru ar avea acelaşi număr de puncte ca şi una de 10 cm, respectiv … o infinitate.
Continuând această prejudecată matematicistă în a judeca lumea concretă, Ion Pîrnog afirmă în „Ghid metodic de educaţie plastică” , Editura Compania 2007, la pagina 14 că „linia ca element plastic nu există în natură, ci este o invenţie prin care se pot exprima (mai direct sau mai aluziv) anumite idei şi sentimente (…)”. Cum să nu existe linii în natură? Cele de pe aripile fluturilor ce sunt? Ramurile subţiri ale copacilor care se văd iarna pe fondul cerului ce sunt? O potecă făcută de lupii ce merg în şir indian în zăpada mare nu se vede ca o linie de la depărtare? Deşi autorul recomandă ca profesorul de arte să nu facă prea multe paralele cu geometria, totuşi o astfel de viziune matematicistă îl duce în eroarea de a nu considera linia ca obiect concret al naturii ci o convenţie. Şi, într-adevăr nu poate fi numită astfel dacă acceptăm ideea că o linie nu are dimensiuni nici ca grosime (dimensiunea punctului este în matematică egală cu 0) şi în mod absurd nici ca lungime, deoarece Xx0=0.
Culmea absurdităţii definirii matematiciste a liniei se poate găsi în cursul „Didactica educaţiei vizuale” susţinut de Vasile Cioca la Universitatea de Arte şi Design din Cluj. Putem citi la pagina 40 următoare afirmaţie:
„linia este un element de limbaj plastic care are o singură dimensiune dar care poate avea grosimi diferite”
Dacă n-am avea prejudecata respectului până la divinitate faţă de matematică, aşa ceva ar putea sta oricând într-o colecţie de perle la examenul de Bacalaureat.
Din vreo 20 de manuale/ghiduri metodice pe care le-am consultat recent pentru acest studiu numai în unul am găsit o definiţie practică, nematematicistă pentru linie. Acesta se numeşte „Ghid metodic de educaţie plastică (pentru clasele I-IV)”, Editura Petrion 1997, pagina 9. Dar şi aici autorii n-au încredere s-o dea ca definiţie ci o prezintă ca descriere naturală a actului desenării unei linii:
„Teoretic, linia ia naştere prin deplasarea pe o suprafaţă a unui punct într-o anumită direcţie.”
Hai să spunem că şi „practic” se întâmplă asta, nu doar teoretic. Rămâne doar de definit şi punctul în aceeaşi manieră. Din păcate autorii nu oferă o definiţie constructivistă punctului cu două pagini înainte, la pagina 7, şi astfel că această definiţie riscă să îşi piardă din aspectul descriptiv şi să se întoarcă la forma tautologic-matematicistă după care punctul e intersecţia a două drepte iar dreapta ar fi o succesiune infinită de puncte… Totuşi, în fraza imediat următoare autorii precizează că punctul depinde de instrument de lucru ce se deplasează, neffind un punct abstract. Dacă în această lucrare se făcea şi diferenţa între instrument şi material atunci definiţia era perfectă. Din păcate, mai jos se poate citi rămăşiţele unei viziuni matematiciste trasă cumva de păr spre a se alinia la viziunea cnstructivistă a liniei :
„Linia mai poate fi creată prin înşiruirea unor elemente de limbaj plastic (puncte, linii, suprafeţe)…”
Se simte aici că acest text e scris de mai muţi autori şi că nu se înţeleg pe această temă. Cel puţin această pagină pare să fie scris de cel puţin 2 autori cu viziuni diferite.
După ce am dat definiţia punctului şi petei e foarte uşor să definim şi linia în aceeaşi perspectivă constructivistă de descriere a activităţii instrumentului care creează linia. De fapt, din cele prezentate la secţiunea anterioară dedicată punctului, definiţia liniei decurge direct din cea a punctului:
„linia este semnul grafic lăsat de un instrument mic care atinge o suprafaţă şi se deplasează de-a lungul ei.”
0 comentarii:
Post a Comment