CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
2.4.3. Contrastul
Spre deosebire de acord, ca alăturare de 2 sau mai multe elemente asemănătoare, contrastul este alăturarea de doar 2 elemente diferite. Cunoscătorii teoriei imaginii văr putea găsi argumente pentru această afirmaţie în diadele stânga-dreapta (cald-rece), întunecat-luminos, mare-mic, saturat-nesaturat. Dar tot ei se vor gândi la „Contrastul culorilor în sine”, pe care însuşi părintele imagologiei, Johannes Itten l-a descris ca având loc între 3 culori. O să arăt în secţiunea dedicată acestui contrast faptul că şi aici există de fapt contrast de doar 2 culori, fiecare făcând contrast al culorilor în sine în mod individual cu fiecare din celelalte două.
Două condiţii trebuie îndeplinite pentru a avea un contrast:
1) diferenţă de elemente;
2) alăturarea acestor elemente care diferă între ele
În cartea sa „Culoarea în artă”, Ed. Polirom, Iaşi, 2009 , pag 105, Liviu Lăzărescu a propus următoarea definiţie asupra contrastului:
„numim contrast de culoare şirul de efecte specifice produse prin compararea a minimum două culori – şir în care efectul principal este distanţarea reciprocă”
Spirit multidiscipliar şi erudit, suflet cald şi pedagog precis în informaţii, profesorul meu de tehnici şi cromatologie de la facultate Lăzărescu s-a exprimat totuşi poetic în această definiţie prin metafora „distanţare”. Însă în nici un caz distanţarea nu trebuie înţeleasă ad litteram, ci trebuie înţeleasă ca acest efect de diferenţiere pe care elementele contrastului le au, unul faţă de altul.
Metafora e unul dintre puţinele căi de relevare a sufletului omenesc. Însă în ştiinţă ea trebuie să vină după preciza ştiinţifică, pe post de ambalaj spre popularizare şi înţelegere. Aşa că, în cazul de faţă, dacă nu precizăm faptul că elementele dintr-un contrast pe de o parte se alătură iar pe de alta se diferenţiază ad litteram, atunci nu dăm o definiţie bună contrastului. Spunem despre cineva că s-a îmbrăcat contrastant atunci când hainele sale conţin elemente diferite. Hainele există în acelaşi loc, respectiv corpul purtătorului. Faptul că, în mod paradoxal, cu cât se diferenţiază mai mult elementele contrastului par că se şi atrag, asemenea unor magneţi metaforici, trebuie să vină după precizia definirii.
2.4.3.1. Noţiunea de „contrast” în limbă
Manualul de clasa a V-a editat de Editura Teora în 2009 afirmă prin vocea autorului său, Victor Dima la pagina 28, că acesta
„se defineşte ca o puternică opoziţie între două sau mai multe lucruri, stări, acţiuni etc.”
La fel dar ceva mai întortocheat este definit şi în manualul de Educaţie Plastică pentru clasa a VII-a, Editura Corint 1998 - Rita Bădulescu, Ecaterina Morar, pagina 8 :
„Contrastul este un mijloc de expresie plastică prin care elementele de limbaj plastic aflate în opoziţie îşi accentuează caracterele proprii”
Ambele definiţii sunt tributare concepţiei DEX despre contrast. După DEX :
„contrást sn [At: NEGRUZZI, S. I, 40 / V: ~o / Pl: ~e / E: fr contraste] 1 Opoziţie puternică între două sau mai multe lucruri, stări, acţiuni etc. 2 (Îe) A fi în ~ cu... A fi în opoziţie cu... 3 Diferenţa între înnegrirea maximă şi cea minimă a unei imagini fotografice. 4 (Îs) ~ul imaginii Mărime caracteristică pentru variaţia strălucirii locale în cuprinsul unei imagini de pe ecranul tubului cinescopic, în televiziune. 5 Efect artistic obţinut de un scriitor, pictor prin opoziţia ritmului, a ideilor, a culorilor etc. 6 (Lit) Gen de poezie lirică medievală în care este folosit efectul artistic al opoziţiilor de ritm, de idei etc.”
Am adus mereu în acest text exemplul dat de sensul oficial al termenilor din dicţionarul explicativ al limbii române. Consider că e important ca limbajul unui domeniu să folosească termeni cât mai precişi şi uşor de înţeles de către marea majoritate a limbii. Dar în acest caz voi arăta neajunsurile atât ale specialiştilor cât şi ale limbii naturale. Autoritatea academicienilor lingvişti care au întocmit variantele de dicţionar trebuie apreciată dar nu venerată. La fel trebuie să ne raportăm şi la vorbitorii nativi. Nici unii şi nici alţii nu pot fi specialişti în toate domeniile pe care totalitatea sau majoritatea cuvintelor din limbă le acoperă. Da, lingviştii sunt cei mai buni specialişti universali ai limbii dar nu sunt cei mai buni specialişti într-un anumit domeniu, cum este în cazul de faţă teoria imaginii. De aceea DEX-ul trebuie văzut ca o bună introducere într-un domeniu iar specialiştii n-ar trebui să se ghideze exclusiv după el. Dimpotrivă, lingviştii trebuie să se consulte cu specialiştii pentru stabilirea unui sens cât mai exact şi cât mai uşor de înţeles pentru un cuvânt de specialitate, nu invers.
În cazul de faţă, cuvântul „opoziţie” are în el oarecum şi pe cel de alăturare dar are un sens mult mai larg decât cel al contrastului din artă. Opoziţia poate fi sinonimă şi cu rezistenţa; iar ceva rezistă la acţiunea a altceva; deci cele 2 forţe coexistă în acelaşi loc, adică sunt alăturate. Dar opoziţia se referă şi la gând, respectiv atunci când definim ceva în opoziţie cu altceva care nu e necesar să fie în acelaşi loc. În logică există aşa-numitul principiu al bivalenţei; el reflectă o relaţie de opoziţie între două judecăţi care se exclud una pe cealaltă. Aşadar acolo unde există opoziţie există de fapt doar o singură realitate logică, o singură variantă la un enunţ, iar o a treia variantă este exclusă. În astronomie opoziţia este poziţia momentană a doi aştri care se află (aproximativ) pe aceeaşi direcţie cu Pământul, de o parte şi de cealaltă a acestuia. Iată că în aceste cazuri avem opoziţie dar nu şi contrast. Opoziţia între două lucruri poate fi o stare de conflict dar nu de contrast. De exemplu 2 masculi care se luptă între ei în perioada de rut nu se află în contrast, deşi se află în conflict pentru împerechere. Ar fi contrast între ei dacă unul ar fi foarte mic şi altul foarte mare dar exact această situaţie i-ar împiedica să se lupte. Similaritatea formelor şi forţelor pe care le degajă cei doi rivali îi aduce mai aproape de acord, deşi ei se află în luptă unul cu altul pe viaţă şi pe moarte.
Cumva aceste detalii există în literatura de limba engleză. Google defineşte contrastul ca fiind:
„the state of being strikingly different from something else in juxtaposition or close association.”
După Oxford contrastul este:
„[countable, uncountable] a difference between two or more people or things that you can see clearly when they are compared or put close together; the fact of comparing two or more things in order to show the differences between them”
Deci iată că noţiunea de „diferenţiere” este mult mai exactă decât cea de „opoziţie”. De aceea eu o voi folosi pe aceasta.
0 comentarii:
Post a Comment