1.2. Precizări privind tehnicile artelor plastice

|



CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI


Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă


1.2. Precizări privind tehnicile artelor plastice


Acest sub-capitol este cel mai complet şi exact din întreaga teorie a imaginii. De fapt el este o colecţie a experienţelor cu materiale diferite pe care artiştii le-au consemnat de-a lungul timpului. Trăind în contemporaneitate, ca artist m-am putut bucura ca artist de avantajele materialelor contemporane, fără să mă gândesc la soluţii pentru durabilitate sau expresivitate mai mare. În trecut artiştii erau şi un pic de alchimişti. Materialele fabricate industrial în zilele noastre se anunţă a fi mult mai longevive decât cele fabricate artizanal ale secolelor trecute. Neavând experienţa artiştilor de atunci, nici n-aş putea să intru în detalii privind acest subiect. Dar nici nu s-ar potrivi cu metoda acestei lucrări. Aşa că personal am destul de puţin de adăugat în acest subiect. L-am abordat pentru ajustări conceptuale şi terminologice, adică pentru o mai clară sistematizare.

Pentru început aş vrea să clarific definiţia tehnicii, pentru că am văzut-o expusă în variante diferite. „Micul Dicţionar Academic” defineşte tehnica https://dexonline.ro/definitie/tehnica prin:

„tehnic2, ~ă [At: CR (1829), 3132/30 / S și: (înv) tecn~, techn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat technicus, ger technisch, Technik, fr technique] 1-2 a Care aparține tehnicii2 (10-11) Si: (îvr) tehnicesc (1-2), tehnologicesc (1-2). 3-4 a Privitor la tehnică (10-11) Si: (îvr) tehnicesc (3-4), tehnologicesc (3-4). 5 a (Îs) Termen ~ Termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. 6 a (Îs) Desen ~ Desen care reprezintă la o anumită scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, fiind folosit la construirea obiectului în spațiu. 7 a Care se ocupă de problemele practice legate de executarea unor lucrări, a unor operațiuni, de exercitarea unei profesiuni etc. 8 a Care aparține aspectelor tehnice (7). 9 a Referitor la aspectele tehnice (7). 10 sf (Șîs ~a producției) Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale Si: tehnologie (3). 11 sf Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor, îmbinate cu o anumită măiestrie personală și aplicate în executarea unei operațiuni ori lucrări, sau, în general, în practicarea unei profesiuni. 12 sf (Mii; îs) -ă de luptă Totalitatea mijloacelor de luptă (armament, avioane, tancuri) și auxiliare (materiale de transmisiuni, de geniu etc.) cu care sunt înzestrate forțele armate.”


Din aceste câteva înţelesuri pentru artă este important cel de la punctul 11. Această definiţie e destul de clară. Pentru o şi mai mare simplificare, aş redefini tehnica din artele vizuale ca fiind ansamblul procedeelor şi regulilor prin care se obţine o lucrare de artă cu ajutorul instrumentelor şi materialelor. În raport cu tehnica şi în acord cu momentul putem defini şi stilul în aceeaşi manieră. Stilul în artă este folosirea personală, individuală a tehnicii de lucru cu care se creează lucrări cu amprentă personală prin îmbunătăţirea ei, aplicarea ei într-un mod alternativ şi folosirea imixtiunii între mai multe astfel de tehnici.
 

Acest text se continuă aici






0 comentarii: