CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
3.9.3.5.4.3. Imaginea vectorială
Această temă se potriveşte pentru clasa a X-a (16 ani)
Imaginile vectoriale (vector) sunt acele imagini care nu sunt compuse din pixeli de imagine, ci din rezultante ale unor procese matematice realizate la nivel de programare. Iniţial au fost scrise de programatori, astăzi ele se fac automat; codurile de programare care generează formele vectoriale au fost convertite în icoane grafice (butoane), şi plasate în interfeţele unor programe computerizate precum:
- Adobe Illustrator,
- Corel DRAW,
- Sketch,
- Affinity Designer,
- Inkscape
Principalele documente care permit grafică vectorială sunt SVG, EPS, PDF
Imaginile vectoriale se obţin de cele mai multe ori creaţia unor designeri sau artişti digitali (aproximativ 99% din cazuri) în programele de mai sus. Rareori se folosesc comenzi de conversie bitmap în Vector (trace , Raster to Vector) , dar rezultatele nu sunt foarte bune şi e nevoie de lucru, realizat tot de designeri, pentru ajustarea lor. Principalul dezavantaj al imaginilor vectoriale este ca nu au aspect realist, ci de desene animate, după cum vedem în imaginea de mai jos. Principalul lor avantaj este acela că imaginile nu-şi pierd din claritate dacă sunt scalate.
Nefiind aplicabile unor imagini deja existente, programele vectoriale au instrumente de facere de la 0 a unor forme geometrice (numite obiecte) începând de la triunghi până la poligoane complexe. Fiecare dintre aceste forme sunt independente şi se selectează automat prin atingere, spre deosibire de imaginile bitmap, care ocupă în general toată suprafaţa. Ele pot fi modificate în cele mai mici detalii cu ajutorul curbelor Bezier, nume dat după un designer francez care a studiat amplitudinea curbelor în funcţie de tangentele lor. Prin detalierea formelor bazice se poate ajunge la contururi realiste. Acestea pot fi reduse la 0 sau pot primi forme de pensule sau linii modulate predefinite, în aşa fel încât să pară stilizate sau făcute cu instrumente tradiţionale. Formele vectoriale pot fi duplicate, aliniate, simetrizate conform cu instrumentele şi comenzile automate din meniuri.
De asemenea, formele pot fi umplute cu culoare plată sau cu gradient, însă acestea nu se pot amesteca precum face instrumentul smudge din programele bitmap.
Spre deosebire de programele bitmap guma nu are rolul de tăiere a formelor, aşa cum ne-am aştepta. Pentru tăiere se foloseşte una dintre opţiunile „cut”, „divide” sau „trim”, cu particularităţile lor.
Unele programe vectoriale (precum Corel DRAW ) au şi filtre ce se aplică unor imagini bitmap importate în spaţiul vectorial. La fel ca multe dintre programele bitmap, şi cele vectoriale au opţiune de efecte aplicate textului, precum scrierea verticală, sau conform cu o direcţie (şerpuită, circulară, etc.)
Pentru mai multe detalii se poate consulta următorul tutorial
Imaginile vectoriale (vector) sunt acele imagini care nu sunt compuse din pixeli de imagine, ci din rezultante ale unor procese matematice realizate la nivel de programare. Iniţial au fost scrise de programatori, astăzi ele se fac automat; codurile de programare care generează formele vectoriale au fost convertite în icoane grafice (butoane), şi plasate în interfeţele unor programe computerizate precum:
- Adobe Illustrator,
- Corel DRAW,
- Sketch,
- Affinity Designer,
- Inkscape
Principalele documente care permit grafică vectorială sunt SVG, EPS, PDF
Imaginile vectoriale se obţin de cele mai multe ori creaţia unor designeri sau artişti digitali (aproximativ 99% din cazuri) în programele de mai sus. Rareori se folosesc comenzi de conversie bitmap în Vector (trace , Raster to Vector) , dar rezultatele nu sunt foarte bune şi e nevoie de lucru, realizat tot de designeri, pentru ajustarea lor. Principalul dezavantaj al imaginilor vectoriale este ca nu au aspect realist, ci de desene animate, după cum vedem în imaginea de mai jos. Principalul lor avantaj este acela că imaginile nu-şi pierd din claritate dacă sunt scalate.
Nefiind aplicabile unor imagini deja existente, programele vectoriale au instrumente de facere de la 0 a unor forme geometrice (numite obiecte) începând de la triunghi până la poligoane complexe. Fiecare dintre aceste forme sunt independente şi se selectează automat prin atingere, spre deosibire de imaginile bitmap, care ocupă în general toată suprafaţa. Ele pot fi modificate în cele mai mici detalii cu ajutorul curbelor Bezier, nume dat după un designer francez care a studiat amplitudinea curbelor în funcţie de tangentele lor. Prin detalierea formelor bazice se poate ajunge la contururi realiste. Acestea pot fi reduse la 0 sau pot primi forme de pensule sau linii modulate predefinite, în aşa fel încât să pară stilizate sau făcute cu instrumente tradiţionale. Formele vectoriale pot fi duplicate, aliniate, simetrizate conform cu instrumentele şi comenzile automate din meniuri.
De asemenea, formele pot fi umplute cu culoare plată sau cu gradient, însă acestea nu se pot amesteca precum face instrumentul smudge din programele bitmap.
Spre deosebire de programele bitmap guma nu are rolul de tăiere a formelor, aşa cum ne-am aştepta. Pentru tăiere se foloseşte una dintre opţiunile „cut”, „divide” sau „trim”, cu particularităţile lor.
Unele programe vectoriale (precum Corel DRAW ) au şi filtre ce se aplică unor imagini bitmap importate în spaţiul vectorial. La fel ca multe dintre programele bitmap, şi cele vectoriale au opţiune de efecte aplicate textului, precum scrierea verticală, sau conform cu o direcţie (şerpuită, circulară, etc.)
Pentru mai multe detalii se poate consulta următorul tutorial
0 comentarii:
Post a Comment