CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
3.9.3.5.2. Logo-ul
Această temă se potriveşte pentru clasa a X-a (16 ani), cu excepţia unor remarci politice ce apar în text
În majoritatea textelor de limbă română se face o distincţie artificială intre logo şi siglă, după modelul dicţionarelor explicative care au vrut să aibă o continuitate cu terminologia de dinainte de 1989. Designerii (direct în câmpul muncii) folosesc cele două cuvinte cu acelaşi sens, în cea mai mare parte a lor. Uneori există şi excepţii, după cum vedem în acest caz , unde cineva, implicat în activitatea concretă de marketing, a preluat distincţia de dicţionar , respectiv :
„Logo – Semn sau simbol grafic distinctiv folosit pentru a identifica marca unei companii sau a unui produs.”
Şi, totuşi această definiţie e specifică dicţionarelor mai vechi. De câţiva ani buni DEX a început să facă şi el o echivalenţă între cele două , după cum urmează :
Din punct de vedere etimologic identificarea siglei cu iniţiala cuvântului este corectă. În latină „sigla” este pluralul lui „siglum”, care înseamnă „iniţială”. Cum pe timpul dictaturii comuniste reclama era cam inutilă, deoarece statul avea monopol la producţie, nici marketingul nu era foarte dezvoltat. Toată creativitatea artiştilor sau designerilor era canalizată către imaginea partidului şi conducătorului. De aceea logo-urile produselor au rămas la acest aspect de design de începător. De aici şi persistenţa termenului siglă, în special datorită suportului lingviştilor şi teoreticienilor designului, pe fondul inadaptabilităţii spiritului românesc la designul occidental. Dar, am văzut, cea mai recentă definiţie din DEX corelează cele două cuvine. Teoreticienii şi pedagogii designului din perioada dictaturii, dar şi de după, nu au lucrat direct cu piaţa pentru a vedea pe viu ce e designul în general şi cel grafic în special. Am să revin la acest aspect în următorul capitol. Designerii însă nu s-au împiedicat în cuvinte şi au numit siglă sau logo în mod special acel semn grafic unitar care stau la baza identităţii imaginale a unui produs occidental.
Ceea ce se numeşte „siglă” în viziunea de mai sus este de fapt un logo de începător, unul care n-a ajuns în identificarea cu un simbol şi se mulţumeşte cu un simplu design al prescurtării primei sau primelor litere. Uneori companiile de succes n-au avut nevoie de marketing pur şi simplu, şi logo-urile lor arată ori foarte prost ori foarte banal, lipsite de forţă imagistică. Logo-ul companiei sud-coreene LG, este un astfel de exemplu, împreună cu multe companii din zona extrem-orientală. LG (Viaţa e Bună), a fost creată pentru a face concurenţă companiilor similare prin preţuri foarte mici, aşa că marketingul a fost lăsat la coadă. Ea a avut chiar alt nume (Lucky-Goldstar) între 1983 până în 1995. Această companie n-a mai dorit investirea în imagine sau în designul produselor, ci a venit pe piaţă cu produse foarte ieftine cu care a pătruns pe piaţa internaţională. Designul pare mai curând o…„siglă” decât un adevărat logo. .
În aceeaşi situaţie este şi logo-ul companiei Samsung, şi ea tot din Coreea de Sud, unde logo-ul este însuşi textul cuprins într-o elipsă.
Există alte situaţii în care companii uriaşe au un logo sec, însă forţa produselor lor îi dă şi logo-ului o distincţie aparte. Cele mai bune exemple sunt date de companiile Sony sau Panasonic, care au produs echipamentele electronice de foarte bună calitate, în special de înregistrare şi redare a sunetului. Investiţiile nu s-au făcut în marketing, ci în însăşi calitatea produselor, care s-a răsfrânt apoi în însele logo-urile celor două companii. Iată-mă pe mine făcându-le reclamă gratis, şi probabil că aşa au reuşit să-şi creeze notorietatea şi în trecut. Totuşi, în zilele noastre parcă produsele nu mai sunt de aşa bună calitate (am nişte căşti Sony care îşi modifică volumul în mod ciudat şi nimeni de la companie nu mi-a dat un răspuns de ce). Însă pe moment tradiţia în conştiinţa publică face ca aceste însemne să se asocieze cu standardele înalte.
Există şi situaţii în care un logo comun se impune în memoria colectivă tocmai prin contactul des cu el. Cel mai bun exemplu în acest sens este Google. Cei mai mulţi dintre noi îl folosim zilnic, aşa că indiferent ce ar fi fost acolo, tot ar fi devenit un logo „de succes”. Din această cauză compania nu s-a mai sfiit să investească în marketing, folosind o simplă rotire a e-ului un pic înapoia acelor de ceasornic şi colorând cu roşu, galben şi verde celelalte litere în afară de „G”. Fiind cea mai aproape prelungire în zona civilă a reţelei a agenţiilor internaţionale de informaţii, Google a trebuit să pară mai curând o companie de nătângi, mai curând decât un instrument de dezinformare*. Pentru a mai disipa din monotonie, Google îşi schimbă înfăţişarea odată cu evenimente internaţionale şi locale conform cu specificul fiecăruia.
În lume sunt foarte puţine logo-uri care se reduc la simpla iniţială. Cel mai cunoscut exemplu este F-ul de la Facebook. Un alt exemplu notabil este M-ul alungit şi stilizat de la lanţul de restaurante fast-food, MCDonalds. H-ul de la Honda este deja un simbol grafic, care iese bine din zona literelor. IBM este şi el în aceeaşi situaţie, însă liniile paralele din care sunt compuse cele 3 litere, aşa cum apare în logo-ul de după 1967, transformă radical fontul într-un ansamblu de elemente diferite, ce se citesc ca atare. Logo-ul acestei companii nu doar că a căpătat o identitate imaginală puternică, descriind producţia şi asamblarea echipamenelor electronice, însă conţine chiar numele companiei în interiorul ei, forţând astfel la maximum asocierea dintre imagine şi brand.
Dar, logo-urile pot crea o anumită identitate imaginală doar din literele însele, precum e cazul cu FedEx; lipirea „d”-ului de E, şi colorarea cuplului „Ex” pre o soluţie facilă, însă cu profundă penetrare în memoria colectivă. Fiind o companie de curierat, FedEx nu are interes să pară de înaltăclasă.
Un alt exemplu remarcabil de logo format din numele de câteva litere al unei companii este CNN, prescurtarea de la „Cable News Network”. Nu ştiu dacă era nevoie de cuvântul reţea în denumirea companiei, însă alăturarea celor 2 N reflectă la nivel imaginal fizica undelor prin care se transmitea semnalul TV. Chiar dacă ea a fost promotoarea semnalului prin cablu, totuşi logo-ul său reflectă foarte bine ideea de televiziune, respectiv transmitere atât prin undele din aer cât şi prin cablu.
Modificarea literelor în aşa fel încât să descrie produsul este un efort ce poate aduce rezultate foarte interesante. Un puternic exemplu în acest sens este logo-ul Vaio, care reuşeşte să lege în asemenea fel simetria literelor A şi V încât să descrie supleţea şi eleganţa laptopurilor acestei mărci, asemenea unui val.
Acelaşi model de modificare a literelor se poate vedea în logo-ul de mai jos; forma literei „O” este definitorie pentru acest logo. El este compus din 3 litere „O” turtite progresiv. Cea din exterior este cel mai puţin turtită. În interiorul ei se află litera „T” compusă din două litere „O” şi mai turtite decât prima. Litera „O” este un cerc ce pare şi mai dinamic, descriind astfel calităţile dinamice ale produsului creat de această companie. Ansamblul de „TO” stimulează gestalstist numele companiei în percepţia publică.
Am arătat în secţiunea anterioară care este rolul amestecului de conţinuturi diverse în aceeaşi formă stilizată, cu rol de simbol pentru logo-uri. Cele mai puternice logo-uri din istoria marketingului sunt acele imagini cu conţinuturi foarte diverse, ba chiar contradictorii. Logo-urile sunt forme vii şi sincere, după cum am văzut în secţiunea anterioară despre ANAF. Strădania omului simplu contemporan de a ieşi din sărăcie prin succes financiar, repetă strădania strămoşilor săi medievali şi chiar antici, angajaţi ca mercenari în diferite armate pentru a-şi clădi o viaţă mai comodă. Comerţul repetă istoria războiului, iar realitatea marketingului repetă colonializarea realizată prin armele clasice . După cum am mai spus cu alte ocazii, faptul că potenţialul client este numit „public ţintă” în marketing, nu e chiar o metaforă, ci o realitate. Da, spre deosebire de războiul clasic, comerţul nu ucide pe loc, este făcut la libera alegere (deşi ea e manipulată prin hărţuirea senzorială dată de reclame ), însă rezultatul pe termen lung este cam acelaşi ca în cazul războiului, respectiv sclavagismul şi dezumanizarea. Iar logo-urile vorbesc prin ele însele despre Chiar realitate inumană se ascunde în spatele lor.
Amestecul dintre imaginea stilizată a unei piste de atletism, pentru care această companie creează produse, şi mentalitatea criminală a armei (lama de cuţit), poate fi văzută în logo-ul de mai jos, unul dintre cele mai puternice simboluri din marketing.
Formele cu aspect de lame ale unor arme albe se regăsesc în mai multe logo-uri precum Batman, unde aripile par nişte lame de secure, aşa cum există prin jocurile video.
Logoul de mai jos este făcut pentru o companie ce produce cosmetice pentru femei, aşadar foloseşte pentru designul corpului. Numele brandului e ales în aşa fel încât să se asocieze cu Love (iubire), iar pasărea (dove = porumbel, în limba engleză) deşi e colorată în ocru, alteori în albastru, împrumută din albul fondului şi este totuşi perceput şi el ca alb. Porumbelul alb se asociază în mintea clientelor cu rochia de mireasă. Prin urmare logo-ul reuşeşte prin el însuşi să comunice această iluzie tipică reclamelor, cum că produsul ar face minuni. În acest caz el comunică ideea: „cumpără acest produs şi bărbaţii te vor iubi şi te vei mărita!”. Punct ochit, punct lovit, ceea ce iar poate avea sens literal de lovitură, respectiv în forma de secure a corpului păsării. Vânzându-şi frumuseţea şi tânjind pentru un cavaler pe cal, unele dintre ele vor fi victimele securii lui …
Apetitul pentru designului grafic pentru iluziile optice face parte din mentalitatea contemporană, unde minciuna a atins într-adevăr o dimensiune suprarealistă.
Un astfel de logo contradictoriu are însă sinceritatea de a reflecta minciunile despre libertate şi democraţie pe care societatea contemporană le induce celor naivi, pentru a-i convinge să execute de bună voie ordinele. Un astfel de logo mă duce cu gândul la compasiunea fără precedent pe care specia umană o are în perioada contemporană faţă de semeni şi animale, dublată de predispoziţia sa incredibilă spre genocid. Comerţul specific capitalismului a dus la ridicarea nivelului de trai, însă tot interesele comerciale se află la baza marilor orori care se întâmplă de peste un secol în istoria occidentală .
Folosirea unor simboluri cu rezonanţă politică poate fi văzută în logo-ul de mai jos, roşul demagogiei oficiale a sistemului chinez, împreună cu celebrul soare din stema Partidului Comunist, au fost modificate spre a se suprapune peste ideea de căldură şi mişcare, date de produsele acestei companii. Dr, desigur, spre deosebire de soarele dătător de viaţă, petrolul pare că duce mai curând la distrugerea ei…
Folosirea unor simboluri cu rezonanţă religioasă este în măsură să creeze un anumit tip de contrarietate între tradiţional şi spiritul capitalist, ateu şi antiumanist, după cum se poate vedea în acest logo:
Identitatea imaginală poate fi făcută printr-o asociere oarecare cu o imagine perfectă, chiar dacă între produs şi logo nu există o legătură clară.
Ca exemplu negativ de logo nepotrivit, îl putem consemna pe cel al companiei japoneze Mitsubishi. Acest logo nu reuşeşte să redea mişcarea specifică motoarelor ci doar staticismul reprezentat de una dintre cele mai statice forme, triunghiul cu o catetă orizontală şi vârful situat pe linia mijlocie. Însă, această companie a vrut să aibă continuitate cu perioada de la sfârşitul secolului al 19-lea când a creat acest logo. Pe atunci designul era totuşi la început iar responsabilii de imagine voiau să transmită opiniei publice mai curând stabilitatea noilor maşini decât dinamismul lor.
Logoul de mai jos s-ar fi potrivit mai curând pentru un utilaj sau un automobil. Cuvântul sun (soare) nu are nici un fel de legătură cu imaginea, doar că printr-o coincidenţă grafologică alăturarea de literelor „U” şi „N” creează un fel de „S” dacă ansamblul lor e rotit la 90 de grade. Aşa se face că cuvântul „sun” poate fi citit pe fiecare latură a pătratului reieşit, în sensul acelor de ceasornic. Simetria perfectă a acestor forme reflectă mai curând sincronizarea celor 4 etape ale motorului decât o firmă de hardware.
Pentru omul simplu, fără cunoştinţe de istorie şi variaţie a imaginii, logo-ul şi designul grafic în general reprezintă apogeul artei. Dar nivelul de apreciere este medieval şi antic, când diferenţa între tehnologie şi artă nu era clar făcută
* Suntem lăsaţi să credem că Google funcţionează asemenea comenzii „găseşte” dintr-un fişier de editare text, conform unui „motor de căutare”. Însă Google face mult mai mult decât atât; conform statista.com , numărul de angajaţi ai Google în 2020 era de 135.301 . Nu este nevoie de atâţia oameni dacă topul informaţiilor despre un subiect e dat de traficul (numărul de accesări) unui site, deoarece această topică s-ar putea face automat. De fapt Google ascunde anumite informaţii şi scoate în faţă altele în funcţiile de interesele bogaţilor spre a-şi spori averile.
În majoritatea textelor de limbă română se face o distincţie artificială intre logo şi siglă, după modelul dicţionarelor explicative care au vrut să aibă o continuitate cu terminologia de dinainte de 1989. Designerii (direct în câmpul muncii) folosesc cele două cuvinte cu acelaşi sens, în cea mai mare parte a lor. Uneori există şi excepţii, după cum vedem în acest caz , unde cineva, implicat în activitatea concretă de marketing, a preluat distincţia de dicţionar , respectiv :
SÍGLĂ, sigle, s. f. Prescurtare convențională formată din litera inițială sau din grupul de litere inițiale folosite în inscripții, în manuscrise etc. pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi. – Din fr. sigle, lat. sigla.
„Logo – Semn sau simbol grafic distinctiv folosit pentru a identifica marca unei companii sau a unui produs.”
Şi, totuşi această definiţie e specifică dicţionarelor mai vechi. De câţiva ani buni DEX a început să facă şi el o echivalenţă între cele două , după cum urmează :
„LOGO2, logouri, s. n. 1. Simbol, siglă formată dintr-un ansamblu de semne grafice, care constituie marca unui produs sau a unei firme.”
Din punct de vedere etimologic identificarea siglei cu iniţiala cuvântului este corectă. În latină „sigla” este pluralul lui „siglum”, care înseamnă „iniţială”. Cum pe timpul dictaturii comuniste reclama era cam inutilă, deoarece statul avea monopol la producţie, nici marketingul nu era foarte dezvoltat. Toată creativitatea artiştilor sau designerilor era canalizată către imaginea partidului şi conducătorului. De aceea logo-urile produselor au rămas la acest aspect de design de începător. De aici şi persistenţa termenului siglă, în special datorită suportului lingviştilor şi teoreticienilor designului, pe fondul inadaptabilităţii spiritului românesc la designul occidental. Dar, am văzut, cea mai recentă definiţie din DEX corelează cele două cuvine. Teoreticienii şi pedagogii designului din perioada dictaturii, dar şi de după, nu au lucrat direct cu piaţa pentru a vedea pe viu ce e designul în general şi cel grafic în special. Am să revin la acest aspect în următorul capitol. Designerii însă nu s-au împiedicat în cuvinte şi au numit siglă sau logo în mod special acel semn grafic unitar care stau la baza identităţii imaginale a unui produs occidental.
Ceea ce se numeşte „siglă” în viziunea de mai sus este de fapt un logo de începător, unul care n-a ajuns în identificarea cu un simbol şi se mulţumeşte cu un simplu design al prescurtării primei sau primelor litere. Uneori companiile de succes n-au avut nevoie de marketing pur şi simplu, şi logo-urile lor arată ori foarte prost ori foarte banal, lipsite de forţă imagistică. Logo-ul companiei sud-coreene LG, este un astfel de exemplu, împreună cu multe companii din zona extrem-orientală. LG (Viaţa e Bună), a fost creată pentru a face concurenţă companiilor similare prin preţuri foarte mici, aşa că marketingul a fost lăsat la coadă. Ea a avut chiar alt nume (Lucky-Goldstar) între 1983 până în 1995. Această companie n-a mai dorit investirea în imagine sau în designul produselor, ci a venit pe piaţă cu produse foarte ieftine cu care a pătruns pe piaţa internaţională. Designul pare mai curând o…„siglă” decât un adevărat logo. .
În aceeaşi situaţie este şi logo-ul companiei Samsung, şi ea tot din Coreea de Sud, unde logo-ul este însuşi textul cuprins într-o elipsă.
Există alte situaţii în care companii uriaşe au un logo sec, însă forţa produselor lor îi dă şi logo-ului o distincţie aparte. Cele mai bune exemple sunt date de companiile Sony sau Panasonic, care au produs echipamentele electronice de foarte bună calitate, în special de înregistrare şi redare a sunetului. Investiţiile nu s-au făcut în marketing, ci în însăşi calitatea produselor, care s-a răsfrânt apoi în însele logo-urile celor două companii. Iată-mă pe mine făcându-le reclamă gratis, şi probabil că aşa au reuşit să-şi creeze notorietatea şi în trecut. Totuşi, în zilele noastre parcă produsele nu mai sunt de aşa bună calitate (am nişte căşti Sony care îşi modifică volumul în mod ciudat şi nimeni de la companie nu mi-a dat un răspuns de ce). Însă pe moment tradiţia în conştiinţa publică face ca aceste însemne să se asocieze cu standardele înalte.
Există şi situaţii în care un logo comun se impune în memoria colectivă tocmai prin contactul des cu el. Cel mai bun exemplu în acest sens este Google. Cei mai mulţi dintre noi îl folosim zilnic, aşa că indiferent ce ar fi fost acolo, tot ar fi devenit un logo „de succes”. Din această cauză compania nu s-a mai sfiit să investească în marketing, folosind o simplă rotire a e-ului un pic înapoia acelor de ceasornic şi colorând cu roşu, galben şi verde celelalte litere în afară de „G”. Fiind cea mai aproape prelungire în zona civilă a reţelei a agenţiilor internaţionale de informaţii, Google a trebuit să pară mai curând o companie de nătângi, mai curând decât un instrument de dezinformare*. Pentru a mai disipa din monotonie, Google îşi schimbă înfăţişarea odată cu evenimente internaţionale şi locale conform cu specificul fiecăruia.
În lume sunt foarte puţine logo-uri care se reduc la simpla iniţială. Cel mai cunoscut exemplu este F-ul de la Facebook. Un alt exemplu notabil este M-ul alungit şi stilizat de la lanţul de restaurante fast-food, MCDonalds. H-ul de la Honda este deja un simbol grafic, care iese bine din zona literelor. IBM este şi el în aceeaşi situaţie, însă liniile paralele din care sunt compuse cele 3 litere, aşa cum apare în logo-ul de după 1967, transformă radical fontul într-un ansamblu de elemente diferite, ce se citesc ca atare. Logo-ul acestei companii nu doar că a căpătat o identitate imaginală puternică, descriind producţia şi asamblarea echipamenelor electronice, însă conţine chiar numele companiei în interiorul ei, forţând astfel la maximum asocierea dintre imagine şi brand.
Dar, logo-urile pot crea o anumită identitate imaginală doar din literele însele, precum e cazul cu FedEx; lipirea „d”-ului de E, şi colorarea cuplului „Ex” pre o soluţie facilă, însă cu profundă penetrare în memoria colectivă. Fiind o companie de curierat, FedEx nu are interes să pară de înaltăclasă.
Un alt exemplu remarcabil de logo format din numele de câteva litere al unei companii este CNN, prescurtarea de la „Cable News Network”. Nu ştiu dacă era nevoie de cuvântul reţea în denumirea companiei, însă alăturarea celor 2 N reflectă la nivel imaginal fizica undelor prin care se transmitea semnalul TV. Chiar dacă ea a fost promotoarea semnalului prin cablu, totuşi logo-ul său reflectă foarte bine ideea de televiziune, respectiv transmitere atât prin undele din aer cât şi prin cablu.
Modificarea literelor în aşa fel încât să descrie produsul este un efort ce poate aduce rezultate foarte interesante. Un puternic exemplu în acest sens este logo-ul Vaio, care reuşeşte să lege în asemenea fel simetria literelor A şi V încât să descrie supleţea şi eleganţa laptopurilor acestei mărci, asemenea unui val.
Acelaşi model de modificare a literelor se poate vedea în logo-ul de mai jos; forma literei „O” este definitorie pentru acest logo. El este compus din 3 litere „O” turtite progresiv. Cea din exterior este cel mai puţin turtită. În interiorul ei se află litera „T” compusă din două litere „O” şi mai turtite decât prima. Litera „O” este un cerc ce pare şi mai dinamic, descriind astfel calităţile dinamice ale produsului creat de această companie. Ansamblul de „TO” stimulează gestalstist numele companiei în percepţia publică.
Am arătat în secţiunea anterioară care este rolul amestecului de conţinuturi diverse în aceeaşi formă stilizată, cu rol de simbol pentru logo-uri. Cele mai puternice logo-uri din istoria marketingului sunt acele imagini cu conţinuturi foarte diverse, ba chiar contradictorii. Logo-urile sunt forme vii şi sincere, după cum am văzut în secţiunea anterioară despre ANAF. Strădania omului simplu contemporan de a ieşi din sărăcie prin succes financiar, repetă strădania strămoşilor săi medievali şi chiar antici, angajaţi ca mercenari în diferite armate pentru a-şi clădi o viaţă mai comodă. Comerţul repetă istoria războiului, iar realitatea marketingului repetă colonializarea realizată prin armele clasice . După cum am mai spus cu alte ocazii, faptul că potenţialul client este numit „public ţintă” în marketing, nu e chiar o metaforă, ci o realitate. Da, spre deosebire de războiul clasic, comerţul nu ucide pe loc, este făcut la libera alegere (deşi ea e manipulată prin hărţuirea senzorială dată de reclame ), însă rezultatul pe termen lung este cam acelaşi ca în cazul războiului, respectiv sclavagismul şi dezumanizarea. Iar logo-urile vorbesc prin ele însele despre Chiar realitate inumană se ascunde în spatele lor.
Amestecul dintre imaginea stilizată a unei piste de atletism, pentru care această companie creează produse, şi mentalitatea criminală a armei (lama de cuţit), poate fi văzută în logo-ul de mai jos, unul dintre cele mai puternice simboluri din marketing.
Formele cu aspect de lame ale unor arme albe se regăsesc în mai multe logo-uri precum Batman, unde aripile par nişte lame de secure, aşa cum există prin jocurile video.
Logoul de mai jos este făcut pentru o companie ce produce cosmetice pentru femei, aşadar foloseşte pentru designul corpului. Numele brandului e ales în aşa fel încât să se asocieze cu Love (iubire), iar pasărea (dove = porumbel, în limba engleză) deşi e colorată în ocru, alteori în albastru, împrumută din albul fondului şi este totuşi perceput şi el ca alb. Porumbelul alb se asociază în mintea clientelor cu rochia de mireasă. Prin urmare logo-ul reuşeşte prin el însuşi să comunice această iluzie tipică reclamelor, cum că produsul ar face minuni. În acest caz el comunică ideea: „cumpără acest produs şi bărbaţii te vor iubi şi te vei mărita!”. Punct ochit, punct lovit, ceea ce iar poate avea sens literal de lovitură, respectiv în forma de secure a corpului păsării. Vânzându-şi frumuseţea şi tânjind pentru un cavaler pe cal, unele dintre ele vor fi victimele securii lui …
Apetitul pentru designului grafic pentru iluziile optice face parte din mentalitatea contemporană, unde minciuna a atins într-adevăr o dimensiune suprarealistă.
Un astfel de logo contradictoriu are însă sinceritatea de a reflecta minciunile despre libertate şi democraţie pe care societatea contemporană le induce celor naivi, pentru a-i convinge să execute de bună voie ordinele. Un astfel de logo mă duce cu gândul la compasiunea fără precedent pe care specia umană o are în perioada contemporană faţă de semeni şi animale, dublată de predispoziţia sa incredibilă spre genocid. Comerţul specific capitalismului a dus la ridicarea nivelului de trai, însă tot interesele comerciale se află la baza marilor orori care se întâmplă de peste un secol în istoria occidentală .
Folosirea unor simboluri cu rezonanţă politică poate fi văzută în logo-ul de mai jos, roşul demagogiei oficiale a sistemului chinez, împreună cu celebrul soare din stema Partidului Comunist, au fost modificate spre a se suprapune peste ideea de căldură şi mişcare, date de produsele acestei companii. Dr, desigur, spre deosebire de soarele dătător de viaţă, petrolul pare că duce mai curând la distrugerea ei…
Folosirea unor simboluri cu rezonanţă religioasă este în măsură să creeze un anumit tip de contrarietate între tradiţional şi spiritul capitalist, ateu şi antiumanist, după cum se poate vedea în acest logo:
Identitatea imaginală poate fi făcută printr-o asociere oarecare cu o imagine perfectă, chiar dacă între produs şi logo nu există o legătură clară.
Ca exemplu negativ de logo nepotrivit, îl putem consemna pe cel al companiei japoneze Mitsubishi. Acest logo nu reuşeşte să redea mişcarea specifică motoarelor ci doar staticismul reprezentat de una dintre cele mai statice forme, triunghiul cu o catetă orizontală şi vârful situat pe linia mijlocie. Însă, această companie a vrut să aibă continuitate cu perioada de la sfârşitul secolului al 19-lea când a creat acest logo. Pe atunci designul era totuşi la început iar responsabilii de imagine voiau să transmită opiniei publice mai curând stabilitatea noilor maşini decât dinamismul lor.
Logoul de mai jos s-ar fi potrivit mai curând pentru un utilaj sau un automobil. Cuvântul sun (soare) nu are nici un fel de legătură cu imaginea, doar că printr-o coincidenţă grafologică alăturarea de literelor „U” şi „N” creează un fel de „S” dacă ansamblul lor e rotit la 90 de grade. Aşa se face că cuvântul „sun” poate fi citit pe fiecare latură a pătratului reieşit, în sensul acelor de ceasornic. Simetria perfectă a acestor forme reflectă mai curând sincronizarea celor 4 etape ale motorului decât o firmă de hardware.
Pentru omul simplu, fără cunoştinţe de istorie şi variaţie a imaginii, logo-ul şi designul grafic în general reprezintă apogeul artei. Dar nivelul de apreciere este medieval şi antic, când diferenţa între tehnologie şi artă nu era clar făcută
* Suntem lăsaţi să credem că Google funcţionează asemenea comenzii „găseşte” dintr-un fişier de editare text, conform unui „motor de căutare”. Însă Google face mult mai mult decât atât; conform statista.com , numărul de angajaţi ai Google în 2020 era de 135.301 . Nu este nevoie de atâţia oameni dacă topul informaţiilor despre un subiect e dat de traficul (numărul de accesări) unui site, deoarece această topică s-ar putea face automat. De fapt Google ascunde anumite informaţii şi scoate în faţă altele în funcţiile de interesele bogaţilor spre a-şi spori averile.
0 comentarii:
Post a Comment