CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
3.9.3.4.2. Tunsoarea
Această temă se potriveşte pentru clasa a X-a (16 ani)
Tunsoarea este modul în care părul e tuns sau împletit, în aşa fel încât să redea proporţii echilibrate. Pe lângă machiaj, un cap prea lat poate fi alungit prin şuviţe laterale. Un cap prea mare poate fi micşorat prin micşorarea părului însuşi.
Există mai multe rase umane, cu tipuri craniene distincte. Populaţiile indo-europene şi centaral-africane au cranii alungite antero-posterior (în adâncime) în timp ce cele extrem orientale şi nativ-americane (care au provenit din primele) sunt înguste antero-posterior şi late pe axa ochilor. Însă toate acestea au variaţii diverse. Putem reduce aceste variaţii la două tipuri extreme de craniu, respectiv:
- profilul facial circular, care are raportul de lăţime/înălţime = 1/1, sau aproximativ. Pomeţii sunt situaţi în partea anterioară verticalei ce pleacă de la începutul curburii osului frontal (înaintea direcţiei privirii) . Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu barba, însă nu tot timpule poziţionată astfel într-o conformaţie craniană circulară.
- profilul vertical longitudinal, care are raportul de lăţime/înălţime în jurul valorii de 5/4. Pomeţii sunt situaţi în partea posterioară a verticalei ce pleacă de la începutul curburii osului frontal (înapoia direcţiei privirii) şi la fel este de cele mai multe ori situată şi barba.
Între aceste forme extreme există diferite grade în care fiecare se înscrie. Fiecare dintre aceste forme are nevoie de un anumit tip de pieptenătură. Profilul vertical longitudinal se pretează la tunsoare clasică pe când cel facial circular trebuie să aibă tunsori experimentale. Cele clasice provoacă o discrepanţă între aspectul neregulat al profilului circular şi cel regulat al tunsorilor clasice. Înclinarea oblică a frunţii profilului circular poate fi contracarat şi echilibrat de direcţii oblice în sens opus ale părului sau prin tunderea la 0 a părului, care descoperă osul occipital, înclinat în direcţia opusă. O astfel de tunsoare nu se pretează pentru profilul vertical, dând impresia de tăiere a capului în partea occipitală. De asemenea, un păr prea lung poate îndrepta firul şi presa în zona occipitală, menţinând această impresie de cap tăiat. Dacă părul e prins în coadă în partea de jos atunci părul se poate bomba în zona occipitală şi astfel senzaţia de cap tăiat dispare.
Deşi la mijlocul anilor 1990 opinia publică americană ardea să îl vadă tuns scurt şi blond, Michael Jackson a trebuit să dea volum atât zonei occipitale prea înguste cât şi părţilor laterale ale frunţii, prin şuviţele anilor 80 sau părul întins valuri în exterior din anii 2000 .
Deşi îngustarea antero-posterioară e mai rară pentru conformaţia craniană rotundă, însă atunci când apare poate produce şi în acest caz disproporţii. O civilizaţie de o eleganţă desăvârşită precum ce a Egiptului antic a folosit regula alungirii craniului prin legare timpurie, semn al frumuseţii regale, exotice parcă extraterestre.
Exagerând această alungire până la extrem, designerul elveţian Giger a creat o un personaj celebru, pentru care s-a făcut un film (Alien), ce i-a adus premiul Oscar. Regula alungirii craniene prin legare şi sporirea eleganţei şi echilibrului facial poate fi folosită cu ajutorul tunsorii, după cum poate fi văzut mai jos:
Oricâte defecte faciale ar avea personajul de mai jos, eleganţa sa va fi pusă în valoare de cocul împletit şi colorat care îi măreşte zona occipitală, exact în stilul membrilor casei regale egiptene.
Un păr scurtat poate să stea curbat şi să aducă volum în zona occipitală, îndeplinind astfel această regulă a eleganţei sporite.
Bărbaţii pot echilibra disproporţiile formelor faciale prin barbă, tunsă în diferite forme, care contrabalansează sau continuă formele faciale. Pentru contracararea conformaţiei craniene rotunde cu îngustare medie antero-posterioară, Messi şi-a lăsat barbă, plus o direcţionare a părului din zona frunţii în direcţia opusă aplecării sale oblice.
În tinereţe, el a contracarat aceste disproporţii prin părul mai lung, ce dădea volum şi în zona occipitală şi în cea frontală, prin breton.
Conformaţia craniană rotundă duce la un aspect triunghiular al frunţii uneori, fapt ce contravine proporţiilor infantile la care se raportează frumuseţea. Bretonul este soluţia ideală pentru a contracara acest defect facial, împreună cu machiajul, după cum se poate vedea mai jos
Un profil cu conformaţie craniană rotundă şi îngustare antero-posterioară are nevoie în mod direct de contrabalansare în zona cefei, altfel profilul va arăta disproporţional
Dacă dăm un pic de volum părului în partea posterioară atunci capul devine strălucitor.
Un alt exemplu de profil cu conformaţie craniană rotundă şi îngustare antero-posterioară cu aspect disproporţional este şi cel din imaginea de mai jos. Barba mai atenuează un pic din disproporţiile îngustimii craniene a profilului. O perucă cu tunsoare ceva mai neobişnuită sau o barbă mai lungă ar fi rezolvat mai bine această problemă.
O frunte foarte sinusoidală, într-o conformaţia craniană rotundă ar fi putut arăta ca un monstru obosit şi îmbătrânit într-o tunsoare clasică. Însă părul împletit şi ras pe laterală, împreună cu barba ce poate ascunde o mandibulă cam scurtă face din acest bărbat un leu care urmăreşte prada în savană. Părul împletit mută atenţia dinspre fruntea ce pare de cornută, contracarând şi o posibilă îngustare antero-posterioară a craniului.
Chiar şi linia uşor curbată a profilului poate fi contracarată de direcţii opuse ale părului după cum se vede în imaginea de mai jos
E posibil ca aici tunsoarea explozivă să contracareze o alungire a oaselor feţei în raport cu cele ale cutiei craniene (linia ochilor prea sus). În tunsoarea de mai jos putem vedea o foarte interesantă contracarare a disproporţiilor faciale cu punerea în evidenţă a occipitalului proeminent, care conferă capului un aspect agreabil, cu ajutorul unui model desenat în păr.
Dintr-o figură mohorâtă, designerul de păr a făcut ceva mai dinamic şi mai atractiv. La fel se poate vedea în exemplul de mai jos, unde creasta înveseleşte aspectul uşor depresiv al configuraţiei cranio-faciale.
De asemenea, o figură feminină oarecum mohorâtă şi uşor cam masculină poate fi contracarată prin tunsoare excentrică şi colorată.
Observăm însă că imaginea realizată astfel în părul personajului e realizată din forme regulate. Trebuie avut grijă de cât de excentrică este tunsoarea; dacă este prea excentrică rezultatul poate fi exact opus echilibrării disproporţiilor cranio-faciale, adică exagerarea, nu atenuarea lor. Aşa ceva s-a folosit de moda emo, prin care o tunsoare cu aspect haotic au dat un aspect mai îmbătrânit adolescenţilor.
Dorind să-şi arate o vârstă mai înaintată, soluţia tunsorii haotice prin filarea părului a fost adoptată mult timp n mod eronat de persoanele mai vârstnice, pentru a părea mai tinere şi mai lipsite de prejudecăţi. Dar, rezultatul a fost că acest tip de tunsoare le-au îmbătrânit şi mai mult.
0 comentarii:
Post a Comment