CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
4.2.9. Atenţie la ortografie!
Limba română e cam bizară, regulile ei sunt dubioase iar noi, teoreticienii non-literaţi în general, nu suntem şi specialişti în gramatică. Folosirea formelor unor cuvinte pot fi o chestiune de alegere inconştientă mai curând decât regulă declarată oficial. Sunt unele chestiuni care se dezbat şi acum între lingviştii Academiei Române. Unele reguli pentru scriere, stabilite de specialişti mi se par forţate, nenaturale cu vorbirea colocvială. Faptul că cineva nu simte declinarea unui cuvânt sau altul după modul în care l-a decis această instituţie nu e o crimă. La acest nivel limba e plastică, regulile se pot stabili din mers. Însă există specialişti în artele plastice (dar şi în alte discipline) care nu folosesc bine limba română de bază. Sunt câteva erori gramaticale simple, de începători, pe care le-am întâlnit în textele de specialitate. Un astfel de exemplu poate fi găsit la pagina 70 din manualul de Educaţie plastică pentru clasa a VII-a, editat de Grup Media Litera în 2019 . Autoarele Oana-Mari Solomon, Cristina Rizea şi Daniela Stoicescu scriu:
„Călătoriile și studiile în străinătate ale românilor conduce la asimilarea stilurilor europene.”
E foarte probabil ca dezacordul dintre subiect şi predicat de mai sus să fie o eroare de dactilografiere. Nu vorbesc aici despre erorile dactilografie, inerente oricărui text, ci despre erorile de ortografie. De exemplu, în manualul „Desen artistic si educaţie plastică” de clasa a VI-a, editura „ALL Educational” autorii Nicolae Filoteanu şi Doina Marian nu pun semnul exclamării după mai multe propoziţii imperative. Aceasta e cea mai comună eroare de ortografie întâlnită în mai multe manuale . Încă din introducere, numită „Cuvânt către elevi”, se poate vedea acest lucru în ultimele 2 propoziţii. Situaţia se repetă apoi la pagina 16 (al doilea paragraf).
Aceeaşi eroare se repetă în ultimul paragraf de la pagina 40 din manualul de Educaţie Plastică pentru clasa a X-a, Editura Sigma 2005, scris de Adina Nanu. La fel se poate vedea în ultimul paragraf al paginii 29 din Manual de Educaţie Plastică pentru clasa a VII-a, Editura Corint 1998, scris de Rita Bădulescu şi Ecaterina Morar. La fel se poate vedea peste tot în manualul de Educaţie Plastică pentru clasa a VIII-a, Editura Humanitas Educaţional 2008, autor Rita Bădulescu. Aceeaşi eroare ortografică se poate vedea şi în prima propoziţie a ultimului paragraf din pagina 87 a manualului de Educaţie plastică pentru clasa a V-a, Editura Ars Libri 2017, autoare Elena Stoica, Ionela Cârstea şi Adina Grigore. Următoarea propoziţie imperativă de a pagina 8 a aceluiaşimanual nu e urmată de „!”
„Da, dar trebuie să ştii că desenul şi pictura se învaţă precum scrisul, că nu există om fără talent, nu există artă fără creativitate.”
Un alt astfel exemplu este în manualul Educaţie plastică pentru clasa a VI-a, editat în 2019 de către Grup Media Litera, autoare Oana-Mari Solomon, Cristina Rizea şi Daniela Stoicescu. La pagina 71 sunt descrise câteva reguli ale perceperii pozitive a unei expoziţii. Primele dintre ele sună astfel:
„1. Luaţi-vă timp şi răbdare cât cuprinde şi daţi fiecărui exponat şansa să fie descoperit. Nu intraţi într-o expoziţie cu gândul de a ieşi cât mai repede.
2. Puneţi la pachet şi multă linişte; lăsaţi privirea să cerceteze în voie toate detaliile. Puteţi avea parte de surprize!”
Observăm că nu există semnul exclamării la finalul primelor 4 propoziţii, unde acesta se impune, însă există la a 5-a, unde chiar nu trebuie pus.
Noi artişti vizuali de obicei am luat contact mai târziu cu textul. Am preferat imaginea la vârstele fragede. Asta s-a repercutat în modul în care folosim limba. După ce am ajuns adulţi, numeroasele proiecte ne îndepărtează de contactul direct cu textul corect. În perioada contemporană supraexpunerea la ecran, fie el de monitor sau de tabletă sau telefon mobil, exclude direct proporţional apetenţa pentru textul tipărit. Pe internet poate scrie oricine, iar accesul la textul corect scris e din ce în ce mai obturat de multitudinea de distractori veniţi dinspre cultura de masă şi reţelele de socializare. Noile generaţii din toată lumea au mari probleme cu scrierea.
Nu este neapărat vina autorilor. Aceştia sunt specialişti în alt domeniu decât cel al literelor şi literaturii. Editurile ar fi trebuit să aibă un redactor care să revizuiască textul specialiştilor. Pe lângă corectorul care caută corectitudinea cuvintelor şi logica lor propoziţii, editurile ar trebui să angajeze un astfel de stilizator de limbă, care scurtează propoziţiile şi le dă formă ceva mai fluidă după noi. Din păcate, în plin capitalism sălbatic, editurile au preferat să-şi reducă cheltuielile în favoarea profitului maxim, şi nu au mai angajat şi astfel de oameni. Foarte puţine edituri au astfel de posturi astăzi şi rezultatul este acesta... În alte cazuri există 2 sau 3 oameni menţionaţi ca redactori şefi, corectori sau îngrijitori de text, dar care nu şi-au făcut bine treaba, sau au fost angajaţi fictiv în aceste posturi. Inclusiv la Humanitas, una dintre cele mai serioase edituri, există astfel de erori ortografice. Acest aspect este unul dintre numeroasele puncte în care societatea postdecembristă se prezintă mai rău decât cea de pe timpul dictaturii comuniste. Atunci existau foarte puţine erori în textele oficiale, cu atât mai puţin în manuale.
Şcoala are şi ea păcatele ei faţă de această situaţie, în special prin etapizarea programei la disciplina „limba română”; poate că în loc de învăţarea pe de rost a unor comentarii literare, materia aceasta ar trebui să reia şi la liceu gramatica făcută în clasa a VII-a şi abandonată acolo. Mi-aduc aminte că nu mi-a plăcut deloc gramatica la 12 ani, iar când am început să scriu a trebuit să o restudiez. Şi ca mine sunt mulţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au preferat să ignore total regulile gramaticale simple. Cu siguranţă că dacă acestea ar fi fost studiate atunci când vârsta e un pic mai coaptă aceste reguli s-ar învăţa mai bine.
0 comentarii:
Post a Comment