Jocul cu criteriile si cu certitudinile: Jan Kalab la galeria H’art

|




Cu ceva timp in urma a avut loc la galeria H’art expozitia „Salut”. Jan Kalab este un artist foarte dinamic, jongland cu instrumentele designului riguros dar si cu cele ale tehnicilor mai libere din zona graffiti. Lectia abstractionsmului din prima jumatate a secolului 20 este si ea asimilata, fara insa a ramane prins in fundamentalismul in care a derivat in anii 1970, respectiv minimalismul. Dar, cumva, parca minimalismul sta pe undeva ascuns asemenea unui antrenor care isi priveste si coordoneaza echipa. Si acolo unde se vede ceva minimalism trebuie sa se simta si un oarecare miros de conceptualism. Faptul ca artistul a studiat la Academia de Arta din Praga trebuie sa isi fi lasat fie si indirect amprenta asupra evolutiei sale de la graffer, ce desena litere pe ziduri sau trenuri, la pictor abstract care se joaca cu forme geometrice.


Mostenirea graffiti-ului se vede chiar si in ordinea armonica a diversitatii formelor sale postgraffitice. Cercul se resimte in pictura lui chiar si atunci cand acestea sunt realizate exclusiv din linii drepte. Romburile plasate cu varful in jos par mai curand niste cercuri reduse segmentar, gata sa se rostogoleasca, decat niste patrate riguroase, ceea ce sunt de fapt.



O alta mostenire din perioada graffiti se intalneste cu designul grafic cu care imagistica lui Kalab se asociaza. Desprinderea si usoara departare a suprafetelor plane ale unor forme tridimensionale de gen cub, prisma sau piramida ma duce cu gandul la vizualizarea obiectelor 3D pe care unele softuri ca Maya sau 3D Max o pot realiza. Aceasta particularitate este menita sa descrie si mai precis niste obiecte mai complexe, prezentand si interiorul lor, completand astfel vizualizarea semitransparenta. Designul grafic a preluat astfel de particularitate a imaginii pentru a atrage atentia asupra unei potentiale complexitati a imaginii, sugerandu-i astfel spectatorului sa caute atent un labirint functional si explicativ al formei.

De asemenea, descendenta si perspectiva designului grafic mai consta si in umbrirea purtata a formelor pe un fond imaginar simulat. Designul grafic foloseste o astfel de stratagema pentru a pune in evidenta un semn fie el obiect grafic, logo sau text. In dorinta lor de a se elibera de figuratie, abstractionistii din prima jumatate si minimalistii din cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea au evitat radical vreo urma de umbra. Precursorii abstractionismului, cubistii, au redus ei insisi claritatea figurativa a umbrei, transformand-o in delimitare a formelor mai curand decat o certitudine tridimensionala a lor. Fara sa tina cont de mofturile diferitelor epoci si stiluri, graffiti-ul inceputului de mileniu 3 a inceput sa se „desprinda” de pe suprafata, dand iluzia unei reintoarceri a semnului catre figurativitate dupa ce austeritatea minimalista a cladirilor tuturor oraselor a sufocat perceptia estetica contemporana. Graffiti-ul figurativ (gresit numit 3D, deoarece 3D inseamna sentimentul de adancime oferit de suportul electronic) este o intoarcere re-evolutionara a abstractului traditional al literelor catre figurativul umbrelor pe care ele le lasa in jur.

Parca voind sa explice unui copil cu exemple concrete, sau poate din nevoia de a se obiectiva cu concretul insusi, Jan Kalab s-a folosit de umbrele reale pentru formele sale geometric-brute. A reusit sa faca acest lucru cu ajutorul unui soi de colaj mecanic: a suprapus aceste forme pe niveluri diferite prin suprapunerea a 3 sau mai multe sasiuri pe spatele carora au fost in prealabil lipite si decupate aceste forme. Fiecare dintre aceste decupari lasa astfel de umbre pe „layerul” inferior. Rezultatul este un fel de instalatie facuta din elemente artistice traditionale care se intorc oarecum magic catre a fi un obiect de arta traditional, cu compozitie si reguli armonice solide. Un astfel de discurs artistic seamana cu actul de magie a iluzionistului care, dupa ce taie ferfelita diferite obiecte sau fiinte vi, si dupa ce le baga prin diferite locuri, le scoate apoi intregi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.




Magia propriuzisa nu mai are impactul pe care il avea acum 100 de ani in randul publicului. Dar jocul de-a magia, va mai prinde mult timp de acum incolo. Prezentarea in sala de expozitie a unor obiecte reale formate din aceste subelemente compozitionale si tablouri cu imagini bidimensionale pictate ale unor astfel de forme este un du-te-vino prin care artistul il invita pe privitor la un joc de-a v-ati ascunselea. Desi fara legatura reclamata cu conceptualismul, trecerea aceasta de la realitate (tridimensionala) la imagine (bidimensionala) ma duce cu gandul la scaunul lui Joseph Kosuth expus ca obiect, ca fotografie si ca definitie textuala. In conditiile in care la fiecare expunere de obiecte de ara ne punem din ce in ce mai acut intrebarea „ce e arta?” sau „de ce?” , a raspunde cu un alt registru logic este un mod de a invita nu la reflectie sterila ci la traire fertila.





Jandarmeria r̶̶o̶̶m̶̶a̶̶n̶̶a̶

|


Armata, jandarmeria, politia nu sunt si nu au fost niciodata institutii pentru protectia cetateanului ci pentru intimidarea lui. Evenimentele recente de la Pungesti au aratat clar acest lucru.


Protejati de aceste institutii sunt doar privilegiatii social.






The army

|




Episodul II al trilogiei mele "Corruption Story" se apropie de final. Am făcut un prim extract din el aici ( http://gabrielbaldovin.blogspot.ro/2013/02/crime-politics.html ). De data asta am un alt astfel de extract :

Ponta si Rosia Montana

|













JAN DA-N MARIA

|











Jos nasoleria!

|





Puneti PoffTA in cui

|








Un crez suprem avem: Partidul, Capitalul, Talharia!

|










"Locuitorii din Rosia Montana nu vor decat sa munceasca"...

|












Rosia Montana Gold Corporation

|











Banner interesant la Rosia Montana

|



Zilele trecute am fost la Fan-Fest. Am vazut un banner acolo...



Text pentru o astfel de imagine poate fi gasit aici:





Senzational: Lady Gaga-n curu' gol

|




Odata cu inceputul artei moderne (sfarsitul secolului al 19-lea) s-a produs o rupere intre gustul popular (al maselor) si cel elitist (al profesionistilor, eruditilor in materie de arta) in sensul ca cel elitist rareori a fost recunoscut de cel popular. Exista si exceptii. Cazul lui Van Gogh, care a ajuns un simbol al picturii atat pentru elite cat si pentru mase, este cel mai elocvent. La mica distanta, cred eu, este cel al lui Dali. Dali este un pic mai popular decat Van Gogh in ceea ce priveste rezonanta maselor, insa sunt cativa suprarealisti care, din punctul meu de vedere sunt mai importanti decat el, respectiv Juan Miro si Max Ernst. Picasso, Vasarely si Andy Warhol* se apropie si ei de aceasta pozitie insa publicul larg nu ii gusta la fel ca pe cei anterior numiti. Trebuie mentionat ca, inainte de aceasta perioada masele raspundeau asemanator (si de multe ori chiar mai entuziasmant) la cultura elitista decat o faceau elitele socio-culturale insele.

Din alt punct de vedere, artisti recunoscuti ca geniali in cercurile artei elitiste dar fara nici un fel sau cu o mica rezonanta la mase sunt Joseph Beuys, Marcel Duchamp, Piero Manzoni, Joseph Kosuth. I-am numit aici doar pe cei deja maestri, pe cei care au produs inovatii clare in arta si nu reinventari sau perfectionari de stil. I-am omis de asemenea pe cei „mai contemporani”, daca le pot spune asa, cei care au inca de demonstrat.

Cei mai cunoscuti artisti de mainstream care n-au avut nici un fel sau prea putina rezonanta la cultura elitista contemporana au fost Frank Sinatra, Elvis Presley, ABBA, Michael Jackson si, in prezent, Justin Bieber.

Dintre artistii de mainstream consacrati, cei care au deschidere spre zona experimental-elitista au fost John Lennon, Jim Morrison, Robbie Williams si, iata, mai tanara si aparent mai gascuta Lady Gaga care s-a imprietenit cu cunoscuta artista contemporana Marina Amramovic:


(re)apropierea dintre zonele mainstream (comerciale) si cele elitiste ale artei au inceput in mod programatic odata cu cultura pop. In ceea ce ma priveste sunt convins ca granitele mainstream-elitism se vor topi iar intre cele doua culturi va exista sinteza. Chiar mizez pe asta.

* Desigur, îmi asum subiectivitatea unei astfel de selecţii. E foarte probabil să mai fie şi alţii ce nu îmi vin acum în minte sau la care nu am fost eu suficient de atent în ceea ce priveşte legătura cu cultura opusă faţă de care ei sunt îndeobşte încadraţi.





Arta contemporana facuta de natura

|












Becali la Sibiu sub o dilema

|



Becali la Sibiu (pe peretele lui Dan Perjovschi) sub o dilema



Un interesant miniinterviu dat de Dan Perjovschi fata de acest proiect poate fi citit aici:







"Politica" pe peretele lui Dan Perjovschi din Sibiu

|









Another chance

|






varianta radio mix


si varianta club mix










Iron Laiden

|



Care va sa zica fosta prim-sinistra a UK, Margaret Thatcher, supranumita si Iron Maiden...aaa ... pardon... Iron Liedie, a decedat. Prea tarziu, as zice eu.


 Iron Laiden

Hai si un pic de desen clasic

|




Cu pixul, din memorie si cu ochii intentionat supradimensionati ;)

Viva la Revolución de movimiento de tierras!

|


Recent revista Kamikaze a publicat urmatoarea imagine :


Cred insa ca a uitat un element important, si anume asta:



Viva la Revolución de movimiento de tierras!





Crime politics

|



Corruption Story II is on its way out







The revenge

|




To all the hunters (for fun) in the world, I dedicate this song...






Everyday is a holiday

|


Pomii de Craciun trebuie sa stea in casa si sa fie plini cu bomboane tot anul!