CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
4.3.6. Manualele pot avea unele carenţe, însă riscul autodidacticismului este mult mai mare
Cam acestea sunt problemele existente în manualele de Educaţie artistică de până acum. La o primă vedere ele par foarte mari, însă această aparenţă se datorează faptului că numărul de manuale studiate e destul de mare. Pe de altă parte, aceste exemple pe care le-am dat sunt minoritare. După cum am mai spus în acest text, cantitatea de informaţii valabile şi coerente este mult mai mare, practic restul manualului. Nu le-am putut menţiona în acest text pentru că astfel textul ar fi devenit prea lung. Aşa că, în ciuda acestor neajunsuri exprimate până acum, calea este tot cea a pedagogiei şi manualelor.
Respingerea în bloc a oricărui manual duce la riscul antipedagogiei, o atitudine pe care unii profesori o adoptă. Antipedagogia duce invariabil la autodidacticism. Elevul devine adormit de aburii narcisici ai genialităţii, cultivaţi de profesorul absent, nostalgic faţă de cultura sălbatică. Rezultatul este că elevul nu va accepta nici cea mai mică sugestie sau critică din partea unui pedagog, şi va bălti în aceeaşi manieră, probabil deja consumată în istoria artei. De aici apare riscul de preluare a unor informaţii eronate sau insuficient elaborate din mediul online.
Am criticat până acum problemele teoretice şi de organizare ale profesioniştilor în educaţie. N-aş vrea să las impresia că amatorii ar face o treabă mai bună, şi faptul că aş încuraja renunţarea la orice şcoală. Profesorii noştri ne-au tot spus ei înşişi că la un moment dat trebuie să uităm ce ne-a oferit şcoala spre a ne găsi propriul nostru drum. Asta e idealul artistului. Însă, pe de o parte, nu toţi cei care trec prin şcolile de artă ajung şi artişti. Pe de altă parte, „uitarea” asta nu e niciodată deplină, deşi arta s-a comportat ca atare de-a lungul evoluţiei sale. Un curent nou l-a marginalizat pe cel care fusese în vigoare până atunci. După aceea apare alt curent şi altul, şi, după o perioadă, vechiul curent e revigorat, după principiile remodării pe care le-am enunţat aici . Revin la expresia „ontogeneza repetă filogeneza”; istoria artei e repetată de evoluţia individuală a artistului. „Uitarea” respectivă e foarte probabil să erupă în câmpul creativităţii într-o nouă etapă. Abandonul şcolar de artă poate fi o piedică importantă împotriva unei astfel de evoluţii.
Libertatea de expresie care există în mediul online aduce cu sine o mulţime de beneficii politice, şi oamenii se pot evalua mai mult astfel. Faptul că citiţi acest text se datorează tocmai acestei libertăţi de expresie. Dar ea aduce şi aspecte negative în ceea ce priveşte părerea faţă de domenii pentru care unii oameni au luat contact doar în treacăt. Alţii cred că pot sări peste etape, şi simpla schimbare radicală a meseriei din orice altceva în cea de artist aduce automat şi specializare teoretică în acest domeniu. Descoperirea câtorva adevăruri sau jumătăţi de adevăruri le dă încrederea că ar fi devenit autorităţi în domeniu. Ei au găsit subit interes artistic şi scriu în mare parte despre propriile descoperiri ale unor lucruri care, în cea mai mare parte, deja au fost descoperite cu mult înainte de figurile importante ale teoriei imaginii. De multe ori aceste „descoperiri” sunt bâjbâieli personale faţă de teme teoretice ale artei care au fost clarificate mult mai exact de alţii.
E normal să se întâmple aşa. Fiecare om crede că descoperă un lucru important odată cu fiecare pas pe care îl face în experienţă şi cunoaştere. Însă nu e normal ca începătorii să ia faţa experţilor ce activează de decenii întregi în studiul artelor, în ceea ce priveşte teoria. Aşa se face că multe date din mediul online au fost mult mai clar spuse cu zeci şi chiar sute de ani în urmă de alţii, despre care cei care le descoperă acum nici n-au auzit. Pe lângă asta, libertatea de expresie are reversul negativ că mulţi îşi dau cu părerea în mod eronat, din lipsă de informaţie, faţă de domenii specializate, cum este fenomenul general al artei. Există o cantitate uriaşă de informaţie proastă în mediul online, scrisă de nişte oameni care n-au studiat suficient fenomenul.
Motoarele de căutare online şi unele platforme de socializare media scot în faţă nu părerile specialiştilor, oamenilor care au dedicat timp şi muncă aprofundării unui domeniu, ci celor care îşi sponsorizează articolele. Ei adoptă o anumită temă de specialitate din pura intenţie de a face trafic în propriile web-site-uri, şi de a recupera ulterior investiţia din reclamele pe care le supun atenţiei vizitatorilor. Vorbim astfel despre o comercializare a datelor ştiinţifice, adică o aducere a lor în derizoriu. Aşadar soluţia este tocmai aceste manuale, nu aruncarea în abisul acestor informaţii.
0 comentarii:
Post a Comment