CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
4.4.7. Propunere de programă pentru liceele non-vocaţionale
Părerea mea este că educaţia vizuală din şcoala non-vocaţională trebuie să se finalizeze prin capacitatea absolventului de a analiza o lucrare de artă sau de design, de a o descrie pe elemente constitutive şi de a o încadra într-un curent sau o tendinţă culturală. Dincolo de critica de artă care foloseşte speculaţii, analiza operei de artă trebuie să se facă ştiinţific, conform principiilor teoriei imaginii, aşa cum am arătat în capitolul 2 din acest text, către care voi detalia prin trimiteri exacte la momentul oportun.
În peregrinările mele dinspre domeniul privat şi înapoi în învăţământ am întâlnit şcoli foarte diverse cu elevi la fel de diferiţi. În liceele teoretice am întâlnit elevi pasionaţi de desen şi pictură, cu destul talent pentru a putea învăţa la o şcoală vocaţională de artă. Alegerea pragmatică personală sau influenţată de părinţi i-a făcut să nu aleagă pe moment acest drum. Însă nu se ştie ce va fi în viitor. Cezanne, Van Gogh, Matisse şi mulţi alţii au început relativ târziu ca vârstă, în artă. La fel se poate întâmpla şi aici. Ei sunt suficient de talentaţi încât să intre le liceul de artă, sau unii care au fost respinşi acolo. Dacă au ambiţie, atunci ei îi pot ajunge şi chiar întrece pe cei care studiază arta în mod sistematic la liceele vocaţionale. Părerea mea este că ei trebuie trataţi diferenţiat, şi impulsionaţi să lucreze şi evolueze pe cât posibil în acord cu pedagogia de artă din şcolile vocaţionale. Profesorul trebuie să le spună unde să se informeze şi să le trezească apetitul pentru evoluţie a stilului personal. Majoritatea fac anime-uri şi manga în acest moment, aceste desene fiind mai aproape de cultura lor. De aici ei se pot duce spre pop-art sau expresionism, iar profesorul trebuie să le arate această portiţă pentru viitor.
Însă aceşti elevi sunt puţini, 2 sau 3, rareori se întâmplă să fie mai mulţi într-o clasă. Sunt destule clase unde nu există niciunul. Conform tendinţelor începute de la finalul ciclului V-VIII, majoritatea elevilor de peste 14 ani nu se mai exprimă prin desen şi pictură, ci prin design, în special cel vestimentar. După cum am menţionat deja în această secţiune , e nepotrivit încă din clasa a VIII-a să-i presăm să se exprime în formele tradiţionale de artă. Cu toate acestea ei au un oarecare interes pentru artă, iar profesorul poate îl stimula şi mai mult. Acest interes poate fi cultivat prin direcţia teoretică a învăţământului de artă . Programa şcolară nu se schimbă faţă de direcţiile generale şi specifice existente deja, doar că cea practică devine opţională, la fel cum cea teoretică este opţională la ciclul primar.
La începutul experienţei mele pedagogice în liceele nevocaţionale am încercat să le dau tuturor elevilor un imbold de a desena câte ceva, desenând eu pe tablă câte o temă aproape de interesul lor. Rezultatul a fost copierea desenului pe geamul de la fereastră după altul făcut de cineva mai talentat din clasă. Aşa ceva este pierdere de timp, aşa că mai bine facem teorie cu aceşti elevi. Găsirea unor teme îndeajuns de apropiate de ei încât să-i motiveze să se implice în rezolvarea lor este o soluţie. Soluţia manualului de Educaţie Plastică pentru clasa a X-a, Editura Sigma 2005, este cea mai proastă alegere, majoritatea elevilor pur şi simplu plictisind-se în faţa teoriei axată pe critică de film şi teatru de acolo, plus că evaluarea e aproape imposibilă cu acea materie.
În clasa a X-a elevii trebuie atraşi spre disciplina asta prin intermediul design-ului, cu temele pe care le-am descris aici , mai ales că, pentru majoritatea, este ultimul an de studiu al educaţiei artistice. Ca moştenire pentru o viitoare carieră în artă recomand tema trecerii de la VJ la arta video (realizată de fapt în sens invers, în istorie) , care le poate unora deschide perspectivele către arta contemporană (neconsumeristă) . Elevii pot fi atraşi în proiecte practice de design vestimentar, car design sau design grafic, prin realizarea de afişe, cărţi de vizită sau coperte de carte, în urma cărora pot fi evaluaţi. Cei care nu se implică în acest gen de proiecte, pot fi evaluaţi teoretic, conform cu cunoştinţele acumulate. Din experienţă recomand pe cât posibil evitarea temelor de hair styling, pentru că elevii eşuează de cele mai multe ori în a realiza proiecte reuşite pe propria tunsoare, şi astfel intră în conflict cu familia.
În primul semestru din clasa a IX-a se poate face recapitulare a contrastelor la un nivel mult mai mare de detaliu faţă de studierea în perioada şcolii generale. Clasificarea contrastelor se poate finaliza cu identificarea loc concretă în imagine, după modelul pe care eu l-am descris aici . acelaşi lucru se poate face cu tipurile de compoziţie în semestrul al doilea. Aceste exerciţii de identificare a contrastelor în imagine şi a tipurilor de compoziţie, pot oferi criterii clare de evaluare necesară notei. Manualele oferă şi alte teme, aşa că, dacă rămâne timp după aceste exerciţii, se pot aborda şi ele la clasă.
Pentru clasele care fac educaţie artistică până în clasa a XII-a se poate face acelaşi lucru cu identificarea variaţiei formelor în imagine, undeva prin primul semestru din clasa a XI-a fie după modelul pe care l-am oferit eu în linkul acesta fie după cel al manualelor de „Educaţie Plastică”, clasa a VI-a. Exerciţiile de observare a tipurilor de variaţie a formelor sunt variantă a celor din clasele anterioare, menţionate mai sus. În semestrul al doilea pot fi recapitulate teme uitate din clasele anterioare, sau pot fi predate câteva noţiuni de istoria artei internaţionale sau de patrimoniu arhitectural românesc, în special stilurile brâncovenesc şi neoromânesc.
În clasa a XII-a elevii trebuie să afle mai multe de dadaism şi suprarealism, pentru că aceste clase sunt de profil filologic şi sunt destui profesori rutinaţi de „Limba română” care nu recunosc filiaţia dadaistă a suprarealismului, negându-i autenticitatea. Trebuie să contracarăm această închistare ideologică prin oferirea datelor istorice care atestă legătura dintre cele două curente.
Având ca ghid planul pentru direcţionarea elevilor spre arta contemporană stabilit încă din clasa a X-a, prin recapitularea succintă a designului (studiat în clasa a X-a) şi trecerea discretă la tema conversiei VJ în arta video, se pot studia şi celelalte repere ale artei contemporane. Acestea sunt readymade şi instalaţia , arta pământului , happening cu performance art şi arta conceptuală . La final, se pot face aceste exerciţii de încadrare a obiectului sau imaginii în artă sau design, aşa cum am descris în această secţiune . În felul acesta se poate spune că elevii au dobândit competenţa de a identifica arta în mediul proxim şi de a o deosebi de alte manifestări , precum designul sau campaniile demagogice.
Pentru clasa a XI-a şi a XII-a nu există manual de Educaţie Artistică, însă materialele sunt accesibile în mediul online, aşa că se pot face lecţii documentate şi cu aceste teme.
0 comentarii:
Post a Comment