CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
3.2. Scenografia (decorurile din teatru şi film)
Această temă se potriveşte pentru clasa a X-a
Scenografia este arta creării unui mediu credibil pentru artele timpului precum teatru, film, muzică. Din această cauză scenografia este o ramură a artelor plastice, artiştii plastici fiind cei are lucrează în strânsă legătură cu regizorul şi producătorul de spectacol pentru realizarea decorurilor.
În lucrarea „Scenografia : note de curs” editată de Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Timişoara, profesorul în cauză tratează scenografia diferit de „artele plastice” („De fapt, poate mai des decât în artele plastice, scenografia e mai abstractă …”). Poate că el se referă doar la clasele cunoscute precum pictura, sculptura sau grafica. Însă, de fapt, orice fel de creaţie bidimensională sau tridimensională făcută în tehnici tradiţionale sau computerizate se înscriu în artele plastice. Leonardo, da Vinci, Raphael, Jacques Lous David, Pablo Picasso, Henri Matisse, Fernand Leger sunt exemple de mari pictori care au făcut şi scenografie.
O altă diferenţiere trebuie făcută între costume şi decoruri. În majoritate textelor de specialitate costumele sunt tratate ca parte din „decor”, ca recuzită. De exemplu, în lucrarea „Scenografia : note de curs” editată de Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Timişoara se întâmplă invers; costumele sunt scoase din decor împreună cu alte elemente care fac de fapt parte din acesta. La pag 25 din această lucrare se spune că decorurile reprezintă „totalitatea de obiecte aflate pe scenă care nu intră la categoria „recuzită”. Mai jos se spune că recuzita este „totalitatea obiectelor auxiliare (numite piese de mobilier, costumele, obiectele mânuite de actor în timpul reprezentaţiei), necesare la montarea unui spectacol sau unui film”. Piesele de mobilier, indiferent că sunt reale sau simulate nu au cum să nu facă parte din decor, ca mediu de creare a ambianţei spectacolului.
Însă funcţia costumelor este net diferită decât a decorurilor. Costumele sunt mai personalizate. Dacă judecăm spectacolul de teatru ca un fel de suprapunere de straturi ale creativităţii, pornind de la spontaneitatea actorului până la receptivitatea publicului, atunci costumele se află pe locul 2 în această ierarhie. O piesă de teatru poate fi jucată şi cu decoruri proaste sau nepotrivite. Repetiţiile încep să se facă în camere goale până când scena e gata. Însă dacă îl îmbraci pe Hamlet într-o balerină, actorul n-o să îşi intre bine în rol, sau publicul îl va percepe ca făcând parodie.
Atât costumele cât şi luminile pot deveni decoruri scenice dacă:
1. costumele sunt detaşate de actori şi puse în cuier, pe masă, pe pat sau în orice alt loc al scenei;
2. luminile şi umbrele creează atmosferă diferită faţă de cea a decorurilor simple, luminate la lumina zilei, de exemplu pentru crearea unei atmosfere de groază (cu umbre) sau de emulaţie divină (cu lumini orbitoare, efecte speciale etc.)
Acesta e un prim argument al separării celor două domenii. Cel de-al doilea este faptul că cei ce lucrează la confecţionarea lor au meserii sau competenţe diferite. Chiar dacă în teatrele mai mici scenograful se ocupă şi de costume (deseori fiind chiar însuşi regizorul), în cazul proiectelor de mare anvergură trebuie să fie angajat un specialist pentru costume şi altul pentru decoruri. Se întâmplă deseori ca scenograful şi însuşi regizorul să aibă talent pentru costume, însă cele mai bune rezultate ies atunci când de asta se ocupă un specialist ce coordonează o echipă. Dar decorurile trebuie net diferenţiate de costume şi lumini deşi în teatrele mai mici sunt făcute de acelaşi scenograf. Dar, în acest caz, scenograful face şi meseria design-erului vestimentar sau luministului. De obicei în teatru regizorul se ocupă atât cu realizarea costumelor cât şi cu amplasarea luminilor. În film însă sunt oameni specializaţi care se ocupă de cele mai mici detalii privind costumul şi luminile iar regizorul intervine câteodată, atunci când simte nevoia de a îmbunătăţi.
0 comentarii:
Post a Comment