CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA IMAGOLOGIEI
Acest text continuă de aici
Acest text face parte dintr-o lucrare teoretică mai amplă
2.3.3.2. Clasificarea complexă a liniilor. Anexa combinaţiilor terţiare de linii
Tabelul din secţiunea anterioară este o variantă la îndemână pentru cele mai importante tipuri de linii, dar nu descrie absolut toate tipurile existente. De exemplu unele tipuri de linii se pot recombina între ele, precum cele radiale-frânte cu cele punctate. Tabelul simplu nu arată posibilitatea de recombinare şi a doua sau chiar a treia şi a patra între linii. Varianta simplă a acestui tabel, aşa cum l-am expus în secţiunea anterioară, e optimă pentru lucrul la clasă cu elevii de liceu. Am experimentat direct cu clasele terminale obţinerea unor lucrări foarte bune din cerinţa adresată elevilor de a utiliza toate liniile în distribuţie egală pe suprafaţă, într-o temă precum peisajul citadin sau natural. La clasele mai mici se poate reduce spectrul cerinţei la o coloană sau un rând, sau un grup oarecare.
Aşadar tabelul combinărilor secundare de linii este unul util pentru munca la clasă. Dar dacă vrem să facem o clasificare completă a liniilor, atunci e uşor de văzut că acest tabel nu cuprinde toate combinaţiile posibile, chit că variantele reieşite sînt foarte asemănătoare, după cum vedem mai jos. Dar, de dragul cartografierii şi enumerării lor complete, în spiritul ştiinţei care trebuie să persiste în teoria imaginii, noi trebuie să oferim şi o variantă completă de clasificare, indiferent cât de inutilă ar fi aceasta în procesul pedagogic. La clasă aşa ceva mai mult ne poate încurca, deoarece fiecare nouă combinaţie de linii aduce diferenţe minime faţă de cea vecină. În lucrul concret la clasă, elevii realizează involuntar variante vecine, cu mâna liberă. În evaluarea pedagogică ele trebuie „rotunjite” şi evaluate ca aceeaşi gen. Pentru studenţi am putea să fim ceva mai exigenţi la facultăţile de arhitectură sau la cursurile de perspectivă/axonometrie/teoria imaginii de la facultăţile de arte plastice încât să le cerem o lucrare cu variante complexe de linii. Asta nu va însemna că ei ar face lucrări mai bune, ci poate fi doar un test practic că au înţeles principiul combinării lor. Aşadar asta e mai important, şi de asta am revenit cu această secţiune, scrisă la 3 ani după ce am terminat studiul pe această temă în cartea de faţă.
Însă dacă mergem mai departe cu acest principiu al diviziunii vom avea categorie- gen - specie - sub-specie, adică exact diviziunea culorilor primare-secundare-terţiare etc. Observăm că tabelul simplu are neajunsul de a nu oferi şi liniile terţiare. Acestea sunt variantele de combinaţii între liniile secundare (obţinute din amestecul a două categorii) cu o a treia categorie. De exemplu, în el nu există combinarea liniilor de constanţă cu cele de număr, aliniate pe primul rând. Ce vedem în el este doar o combinaţie între liniile netede cu cele multiple sau cu cele de constanţă. Desigur, rezultatul este o variantă foarte asemănătoare cu cele deja date, care, după cum am menţionat mai sus, poate încurca pe elevii de liceu sau şcoală generală. Dar, repet, dacă vrem să facem o clasificare ştiinţifică completă, trebuie să alcătuim o anexă la acest tabel în care să fie incluse şi acestea.
Observăm două noi tipuri de linii prin amestecul liniilor multiple cu cele modulate şi punctate. Se poate vedea că pentru a optimiza maxim spaţiul şi a mări pictogramele reprezentative pentru liniile terţiare, am exclus subcategoria aleatorii din liniile multiple şi cea neregulată din cea modulată. În primul caz liniile similare uşor descentrate pot rezulta în cele aleatorii, aşa că asemănarea e destul de mare. La fel se poate spune şi despre celălalt caz, unde forma neregulată a liniilor modulate este destul de asemănătoare cu cea regulată, fiind ceva mai spontan realizată.
Anexa combinaţiilor terţiare de linii este necesară pentru a descrie tipurile de linii existente într-un portret al unei personalităţi existente pe o bancnotă, după cum vedem în imaginea de mai jos. Observăm în această imagine o recombinare între cele două amestecuri de linii terţiare cu cealaltă categorie cu care ele nu s-au combinat: cele multiple + modulate se pot recombina cu cele multiple, iar rezultatul sînt liniile cuaternare. Cu amestecul culorilor se poate merge la infinit, însă de aici încolo nu mai există posibilitatea de o altă recombinare de linii deoarece nu mai există o altă categorie care să nu fi intrat deja în compoziţia celor cuaternare. Abia acum putem spune că am epuizat clasificarea liniilor, şi că nu mai e nimic de adăugat. Dacă unui elev de liceu îi place să facă modularea liniilor progresive de rotaţie şi tranziţie şi punctarea lor, şi nu se rezumă la folosirea lor plată precum o vedem în tabel, atunci trebuie să venim întâmpinarea sa şi cu acoperirea teoretică a acestor linii.
O imagine mai detaliată poate fi văzută mai jos.
Cu această anexă, fiecare din genurile, speciile sau sub-speciile prezentate în acest tabel cuprinde toate tipurile de linii existente, fără să fie nevoie să le enumerăm ore în şir. Acum că ştim ce e linia putem să trecem la analiza formei.
