Corporatismul sufoca Romania

Observ ca in ultimul timp a aparut in massmedia o campanie de „potolire” a artistilor care, extraordinar, traiesc pe bani publici. Dintr-o data parca artistii au ajuns delapidatorii, coruptii si parazitii societatii. Criticile vin din partea unora care si-au vandut sufletul corporatismului si care afiseaza o inflatie umanista centrata in principal pe elementul religios probabil pentru a-si carpi mizeriile in care se scalda zi de zi. Am sa fac cateva precizari legate de diferenta dintre cultura umanista si cea corporatista pentru a vedea de ce judecata unor astfel de oameni asupra artei este una denaturata.



Cultura corporatista insista pe finalitate comerciala primara. Ea se adreseaza mentalitatii maselor si tocmai de asta se face in echipa. Echipa este formata din specialisti in investigarea, sondarea si prognoza pe termen scurt a gustului si mentalitatea maselor. Principalul reper al artei corporatiste este un soi de romantism fie natural fie tehnologic care atesta nevoia maselor de a evada din starea sociala de angajat si subordonat in corporatii, firme, institutii, organizatii.
Dispretul fata de o anumita parte a umanitatii este o constanta si nevoia de delimitare de ea este de fapt o nevoie de de a evada din banalitate. Nevoia de evadare din normalitate si agitatia permanenta este o consecinta a presiunilor exercitate de superiorii ierarhici in scopul unei eficiente maxime.
Cultura corporatista este menita in special sa distreze adica sa creeze iluzia consumatorului ca se afla cumva pe o insula insorita si este inconjurat de fotomodele.

Cultura umanista insista pe exprimarea sinelui, pe abreactizare a arhetipurilor psihice particularizate in fiecare om. Scopul ei principal nu este acela de a scapa de povara unui stil de viata corporatist, stresant si nici imbogatirea. Din acest motiv cultura umanista ajunge sa fie retinuta si adoptata de comunitate ca bun spiritual in timp ce cea corporatista sfarseste prin a fi uitata de inconstientul colectiv daca reclama nu ar sustine-o sistematic. Cultura umanista supravietuieste timpului pentru ca exprima valori profunde nascute sincer din nevoia de exprimare si nu din interese meschine vopsite umanist. Ea isi permite sa rejudece valorile crezute perene si sa le reinterpreteze dupa proprie vointa.

Cultura umanista niciodata nu trebuie pusa sub semnul intrebarii si controlului parlamentului sau a oricarei autoritati sociale asa cum gandesc unii ca Funar sau Paunescu. Aberatiile pe care le-a debitat ultimul aseara la Realitatea TV cum ca ar exista o arta ilegala se datoreaza unei confuzii intre decizia politica si cea artiostica. Arta nu are nevoie de limitari de prerogative pentru ca nu este politica. Ea nu ioa decizii in locul comunitatii asa cum fac politicienii. Opozitia si controlul diferitelor institutii de catre altele sau de catre societatea civila se refra la limitarea lacomiei politicienilor in asa fel incat raul produs de ei sa fie mai mic.

Intemeierea unui astfel de statut al institutiei culturii se face prin 3 argumente:

1. Cele mai importante productii artistice in istorie (in special cea recenta) nu au aparut sub supravegherea autoritatilor ci sub libertatea personala de creatie a artistului.

2. Arta in general nu e platita la timpul ei de catre comunitate ci abia dupa cateva generatii ajunge sa fie apreciata. A finanta proiecte oarecum nepopulare si neapreciate in acest moment se face in contul proiectelor trecute ale caror autori poate ca deja au trecut in nefiinta si nu mai pot beneficia de rasplata comunitatii pentru productiile lor spirituale. Institutia artei functioneaza la fel ca sistemul de asigurari. Mai multi artisti contemporani a caror valoare este in formare sunt platiti pentru diferite proiecte indiferent de cat de excentrice pot fi. In viitor cel putin unul dintre ele ajunge sa fie asimilat de comunitate si astfel ea isi onoreaza aposterioric datoria ce o are fata de mintile luminate care creaza cultura. Se poate spune ca banii pentru un astfel de proiect platesc de fapt un Van Gogh neplatit la timpul sau.

Cand Paunescu face afirmatia ca un institut cultural ca ICR nu trebuie sa finanteze „experimente” nu face decat sa isi exercite vechile „delicii” culinare experimentate inainte de 1989 care i-au adus o faima nationala de netagaduit. El nu prea este un artist al experimentului pentru ca inclusiv in poezia lui a mers pe drumuri deja batatorite de altii. Cumva el este profitorul de pe urma trudei celor pe care el ii copiaza in poezia sa. E firesc sa isi apere statutul.


3. Miile de ani de cultura represiva la adresa omului de rand si-au lasat amprente adanci in dezumanizarea sa. Exprimarea libera prin cultura umanista este o reparatie facuta de comunitatea actuala pentru pacatele facute de cele precedente predecesorilor celor care se exprima astfel.

Oligarhi ca Prigoana, Becali, Voiculescu, Vantu care au impresia ca artistul trebuie sa fie servitorul lor la fel cum politistul (tot platit din bani publici) de obicei este. Ei au ajuns sa se creada stapanii umanitatii si ai universului iar atunci cand acesta nu le provoaca lor satisfactie au pusee de a-l corecta. Prin „prigonirea” culturii alternative umaniste spre a o forta sa devina corporatista asa cum se vede in campania sustinuta in principal de Antena 3 (si restul de antene), Realitatea TV si chiar de supranumitul TVR Cultural se poate observa in ce masura acesti moguli folosesc institutiile statului pentru propriile lor interese corporatiste. Cand o institutie ca aceea a artei „scapa” de sub controlul propriilor interese si pare sa miste in front acesti oligarhi cu ambitii tiranice deja sar ca arsi.

De ce nu vorbim si despre cum jumatate din buget este ingropat in "aparare" si in false amenintari care justifica o astfel de aparare? Aici nu mai este vorba de 50 000 Euro (care am inteles ca nu s-au cheltuit doar cu aceasta expozitie ci si cu alte evenimente) ci de zeci milioane de Euro. O astfel de risipa este repede uitata de acesti nesimtiti pentru ca din ea isi ingrasa si ei conturile si isi dubleaza averile de la an la an. Nevoia lor de a aplatiza, subordona si comanda pentru a-si satisface lacomia lor apoteotica li pare a fi implacabila.

„Va reprezinta aceasta arta” era mesajul care aparea intr-o emisiune la Antena 3.
Intrat in mecanismul capitalismului de cumetrie omul de rand nu cunoaste decat cultura „eficientei”, „autodepasirii”, „excelentei” si a altor astfel de magarii care vad ca au infestat inclusiv listele de discutii culturale. Reactia omului de rand este urmatoarea: „pai si eu as putea sa fac asta”. Nimeni nu ii spune ca e ok sa faca si el asta. Nimeni nu ii spune ca si el om si ca poate fi si el artist in afara momentului in care Prigoana & co ii spune sa isi bage mintile in cap. Nimeni nu ii spune ca si el are drepturi, ca merita o viata mai buna decat sa le cladeasca imperiile financiare ale mogulilor. Nime ni nu ii spune ca principiul puterilor in stat este subminat in momentul in care politicienii si oligarhii sunt si patroni de trusturi de presa si dicteaza per ansambblu politica de informare. E si vina lui pentru starea de „porc multumit” in care se complace insa mizeriile din massmedia contribuie din plin la indobitocirea lui. Mi-e sila!

Tweet