Corporatismul sufoca Romania

Observ ca in ultimul timp a aparut in massmedia o campanie de „potolire” a artistilor care, extraordinar, traiesc pe bani publici. Dintr-o data parca artistii au ajuns delapidatorii, coruptii si parazitii societatii. Criticile vin din partea unora care si-au vandut sufletul corporatismului si care afiseaza o inflatie umanista centrata in principal pe elementul religios probabil pentru a-si carpi mizeriile in care se scalda zi de zi. Am sa fac cateva precizari legate de diferenta dintre cultura umanista si cea corporatista pentru a vedea de ce judecata unor astfel de oameni asupra artei este una denaturata.



Cultura corporatista insista pe finalitate comerciala primara. Ea se adreseaza mentalitatii maselor si tocmai de asta se face in echipa. Echipa este formata din specialisti in investigarea, sondarea si prognoza pe termen scurt a gustului si mentalitatea maselor. Principalul reper al artei corporatiste este un soi de romantism fie natural fie tehnologic care atesta nevoia maselor de a evada din starea sociala de angajat si subordonat in corporatii, firme, institutii, organizatii.
Dispretul fata de o anumita parte a umanitatii este o constanta si nevoia de delimitare de ea este de fapt o nevoie de de a evada din banalitate. Nevoia de evadare din normalitate si agitatia permanenta este o consecinta a presiunilor exercitate de superiorii ierarhici in scopul unei eficiente maxime.
Cultura corporatista este menita in special sa distreze adica sa creeze iluzia consumatorului ca se afla cumva pe o insula insorita si este inconjurat de fotomodele.

Cultura umanista insista pe exprimarea sinelui, pe abreactizare a arhetipurilor psihice particularizate in fiecare om. Scopul ei principal nu este acela de a scapa de povara unui stil de viata corporatist, stresant si nici imbogatirea. Din acest motiv cultura umanista ajunge sa fie retinuta si adoptata de comunitate ca bun spiritual in timp ce cea corporatista sfarseste prin a fi uitata de inconstientul colectiv daca reclama nu ar sustine-o sistematic. Cultura umanista supravietuieste timpului pentru ca exprima valori profunde nascute sincer din nevoia de exprimare si nu din interese meschine vopsite umanist. Ea isi permite sa rejudece valorile crezute perene si sa le reinterpreteze dupa proprie vointa.

Cultura umanista niciodata nu trebuie pusa sub semnul intrebarii si controlului parlamentului sau a oricarei autoritati sociale asa cum gandesc unii ca Funar sau Paunescu. Aberatiile pe care le-a debitat ultimul aseara la Realitatea TV cum ca ar exista o arta ilegala se datoreaza unei confuzii intre decizia politica si cea artiostica. Arta nu are nevoie de limitari de prerogative pentru ca nu este politica. Ea nu ioa decizii in locul comunitatii asa cum fac politicienii. Opozitia si controlul diferitelor institutii de catre altele sau de catre societatea civila se refra la limitarea lacomiei politicienilor in asa fel incat raul produs de ei sa fie mai mic.

Intemeierea unui astfel de statut al institutiei culturii se face prin 3 argumente:

1. Cele mai importante productii artistice in istorie (in special cea recenta) nu au aparut sub supravegherea autoritatilor ci sub libertatea personala de creatie a artistului.

2. Arta in general nu e platita la timpul ei de catre comunitate ci abia dupa cateva generatii ajunge sa fie apreciata. A finanta proiecte oarecum nepopulare si neapreciate in acest moment se face in contul proiectelor trecute ale caror autori poate ca deja au trecut in nefiinta si nu mai pot beneficia de rasplata comunitatii pentru productiile lor spirituale. Institutia artei functioneaza la fel ca sistemul de asigurari. Mai multi artisti contemporani a caror valoare este in formare sunt platiti pentru diferite proiecte indiferent de cat de excentrice pot fi. In viitor cel putin unul dintre ele ajunge sa fie asimilat de comunitate si astfel ea isi onoreaza aposterioric datoria ce o are fata de mintile luminate care creaza cultura. Se poate spune ca banii pentru un astfel de proiect platesc de fapt un Van Gogh neplatit la timpul sau.

Cand Paunescu face afirmatia ca un institut cultural ca ICR nu trebuie sa finanteze „experimente” nu face decat sa isi exercite vechile „delicii” culinare experimentate inainte de 1989 care i-au adus o faima nationala de netagaduit. El nu prea este un artist al experimentului pentru ca inclusiv in poezia lui a mers pe drumuri deja batatorite de altii. Cumva el este profitorul de pe urma trudei celor pe care el ii copiaza in poezia sa. E firesc sa isi apere statutul.


3. Miile de ani de cultura represiva la adresa omului de rand si-au lasat amprente adanci in dezumanizarea sa. Exprimarea libera prin cultura umanista este o reparatie facuta de comunitatea actuala pentru pacatele facute de cele precedente predecesorilor celor care se exprima astfel.

Oligarhi ca Prigoana, Becali, Voiculescu, Vantu care au impresia ca artistul trebuie sa fie servitorul lor la fel cum politistul (tot platit din bani publici) de obicei este. Ei au ajuns sa se creada stapanii umanitatii si ai universului iar atunci cand acesta nu le provoaca lor satisfactie au pusee de a-l corecta. Prin „prigonirea” culturii alternative umaniste spre a o forta sa devina corporatista asa cum se vede in campania sustinuta in principal de Antena 3 (si restul de antene), Realitatea TV si chiar de supranumitul TVR Cultural se poate observa in ce masura acesti moguli folosesc institutiile statului pentru propriile lor interese corporatiste. Cand o institutie ca aceea a artei „scapa” de sub controlul propriilor interese si pare sa miste in front acesti oligarhi cu ambitii tiranice deja sar ca arsi.

De ce nu vorbim si despre cum jumatate din buget este ingropat in "aparare" si in false amenintari care justifica o astfel de aparare? Aici nu mai este vorba de 50 000 Euro (care am inteles ca nu s-au cheltuit doar cu aceasta expozitie ci si cu alte evenimente) ci de zeci milioane de Euro. O astfel de risipa este repede uitata de acesti nesimtiti pentru ca din ea isi ingrasa si ei conturile si isi dubleaza averile de la an la an. Nevoia lor de a aplatiza, subordona si comanda pentru a-si satisface lacomia lor apoteotica li pare a fi implacabila.

„Va reprezinta aceasta arta” era mesajul care aparea intr-o emisiune la Antena 3.
Intrat in mecanismul capitalismului de cumetrie omul de rand nu cunoaste decat cultura „eficientei”, „autodepasirii”, „excelentei” si a altor astfel de magarii care vad ca au infestat inclusiv listele de discutii culturale. Reactia omului de rand este urmatoarea: „pai si eu as putea sa fac asta”. Nimeni nu ii spune ca e ok sa faca si el asta. Nimeni nu ii spune ca si el om si ca poate fi si el artist in afara momentului in care Prigoana & co ii spune sa isi bage mintile in cap. Nimeni nu ii spune ca si el are drepturi, ca merita o viata mai buna decat sa le cladeasca imperiile financiare ale mogulilor. Nime ni nu ii spune ca principiul puterilor in stat este subminat in momentul in care politicienii si oligarhii sunt si patroni de trusturi de presa si dicteaza per ansambblu politica de informare. E si vina lui pentru starea de „porc multumit” in care se complace insa mizeriile din massmedia contribuie din plin la indobitocirea lui. Mi-e sila!

Tweet

A folosi teoria in discursul artistic este un lucru extrem de riscant

Am vazut recent cateva filme despre o expozitie proasta rau de tot facuta in 2007 si pe cale de a fi reluata si in 2008 despre legatura dintre discursul lui Brancusi si cel al lui Enstein. Imi vine in minte bancul cu iepurele care a sfidat lupul prezentand o disertatie despre cum iepurii omoara lupii, lucrare supervizata insa de urs (morala: nu conteaza ce scrii in teza de doctorat ci pe cine ai coordonator…)

Brancusi su Einstein insa sunt doua spirite profund diferite atat prin vocatia profesionala cat si prin atitudinea fata de lume, prin filozofie. Enstein reprezinta spiritul nondeterminismului si relativului in mod asumat iar Brancusi este un semifilosof innascut al universalului si determinismului valori 3evident preluate din inconstientul colectiv taranesc.. Primul se exprima si profesionist in domeniul conceptual iar celalalt Brancusi e mai intuitiv si mai putin cizelat teoretic.




Ca artist poti sa faci tot felul de asocieri si sa fortezi echivalente intre lucruri care sa conduca la un efort al mintii de a gasi universalul, comunul dintre ele. Atunci insa cand cauti amanunte si detalii pentru a-ti sustine ceea ce inca din start se intemeia numai si numai pe nevoia sufletului de exprimare astea seamana a avocatura. Imi vin in minte contorsionarile filosofice ale crestinismului medieval care tinea cu tot dinadinsul sa demonstreze matematic existenta lui Dumnezeu. Unii nu s-au potolit nici astazi iar artistul cu pricina e unul dintre ei.


Surprinzator este si faptul ca nu se pot gasi legaturi intime nu numai intre spiritul lui Brancusi si cel al lui Einstein dar nici intre arta lui Romeo Niram cu spiritul fiecaruia dintre ei luat separat. Formele abstracte ale lui Brancusi colate cu parti anatomice feminine rupte parca din Playboy... Come on! Cu talent se poate face ceva cu adevarat tare intre Brancusi si playboy insa nu e cazul aici.


Propozitii de genul „Pupila sferica (a ochiului- n. G.B.) contine ovalul original sustinut de eclipsa universului. Baza ei se regaseste in ecuatia lui Einstein” pare mai curand rupt de pe la OTV. Foarte greu sa gasesti similitudini intre realitatile foarte restranse, foarte limitate reprezentate de simbolurile matematice ale unor astfel de formule fizice si niste forme si concepte extrem de generale cum sunt cele de cerc, oval sau univers. Evident ca fizica nu a reusit sa isi regleze excesele metafizice si sa bata campii in afara posibilitatii de experimentare empirica si, pana la urma de verificare si rezistenta la testul falsificabilitatii care intareste epistemologic o teorie. Insa daca la asta venim cu „steaua lui David” cu mandale si alte de genul asta deja facem alchimie. Ma mir ca nu zice nimic si despre „Acceleratorul de particule” si legatura lui cu Brancusi prin Einstein !

Sa nu uitam ca inclusiv Brancusi facea apel ca arta lui sa nu fie interpretata astrologic si agnostic si sa fie inteleasa pur si simplu ca „bucurie curata”. Fireste ca se poate vedea inclusiv la el o oscilare intre o viziune carteziana, simbolica asupra artei si una minimalista.

”Revolutia SPATIALA a inceput iar ARTA nu e straina de asta.„ Ce gogomanie! Daca stii sa o ironizezi poti sa faci ceva misto din asta. Insa asa ceva nici OTV-ul nu-si permite prea des! Soarele, planetele, spatiul distorsionat, dificultatile in masurarea si monitorizarea timpului... o Doamne!

Plina de ochi, pretiozitati si alchimisme ermetice arta lui Romeo Niram mi se pare potrivita pentru a fi pusa in banci si marile corporatii. Ea e parca facuta pentru a intari parerea corporatismului dupa care restul lumii iti merita soarta de a fi servitoarea lui.

Tweet

Mircea Badea este un fenomen de masă musculara

In ultima emisiune "In gura presei" Mircea Badea se amuza teribil fata de un film postat de Ciutacu pe blogul lui intr-un articol cu titlul "Mircea Badea a ajuns fenomen de masă".



Eu am vazut filmul pe feeder si m-am amuzat pentru ca ironiza ideile paranoide fata de expozitia "Freedom for Lazy People" de la NY de luna trecuta dezvoltate de autorul acestui film:




Subtitrarea era menita sa ironizeze pozitia lui Badea si a celor care au impresia ca artistul trebuie sa fie un fel de servitor ai lui Felix asa cum sunt ei, sa gadile "onoarea" conducatorilor, oricare ar fi ei. Uite ca unii isi permit sa ignore standardele si sa isi traiasca alfel viata. Fireste ca mentalitatile imperialiste se ataca la asa ceva.

Se pare ca subtilitatea lui Badea si Ciutacu au totusi anumite limite fata de intelegerea sensului originar al filmului. Bai si cand te gandesti ca unul ca Ciutacu e "arogant şi genial, dar îi place să i-o spună şi alţii". Cum as mai putea eu sa il iert vreodată că e "cel mai bun"?. Ca si cele din perceperea artei. Drept urmare au ajuns abia acum sa vada filmul si, mai mult decat atat, atentie domnu' Gadea..., sa nu ii inteleaga sensul originar si sa il ia ca pe un indiciu despre profetismul raspandit de Badea in randul poporului.

Nu ca ar fi ceva naspa ca poporul sa vada unele lucruri asa cum le vede Badea. Dar cred ca in ultimul timp cineva ar trebui sa ii spuna sa se mai relaxeze putin pentru ca se ia de toata lumea aiurea. Eu am scris despre una din ratacirile lui aici. O vrea el publicul scandal dar totusi eu cred ca ar fi pacat sa se trezeasca batut de vreun manelist.

Se pare ca Ciutacu s-a cam suparat cand i-am atras atentia ca a dat-o in bara cu fimul si a sters comentariul care nu ii spune ca e cel mai destept. Cine stie: poate ca si eu am supraestimat inteligenta publicului lui Badea. Poate ca nu are nevoie sa ii spuna si altii care e sensul filmului.

Bai Ciutacu nu stiam ca esti cel mai bun si de asta am lasat comentariul ala la tine pe blog. Noroc ca l-ai sters ca astfel nu iti mai spuneau si altii! Iti doresc sa uiti ca l-am scris si sa traiesti intr-o lume unde nu doar ca esti cel mai bun, dar esti singurul barbat intr-o lume de femei. Good luck! Eu te iert cand vrei tu.

Tweet

Anunt

Minister de Stat achizitioneaza organe, membre si alte parti anatomice pentru Irak si Afganistan. Castiguri de zeci de mii de euro. Detalii pe http://starpireavampirilor.blogspot.com

Tweet