AVION cu Wingbeats

Cei care nu au fost la OCS vineri 30 decembrie au avut ce pierde. Am văzut nişte filme foarte faine.
Arta video are un oarecare recul în ultimii ani din cauza faptului că tot mai mulţi oameni stau cam mult în faţa monitorului. Fie că lucrează cu monitorul, fie că se joacă sau pur şi simplu navighează de plăcere pe net oamenii nu mai au răbdare cu video-urile.
Am observat că răzuirile vinilului făcute încă acum 15 – 20 de ani de către DJ-i a fost adoptate şi în film şi au devenit „de-ale casei”. Jocul cu derularea înainte şi înapoi se împleteşte cu sunetul care îşi păstrează vitalitatea şi metrica experimentelor de la pupitru al DJ-ilor. M-am întrebat dacă nu cumva autorul se pricepe şi la acest domeniu lucrând direct cu canalul de sunet iar cel de imagine doar urmează direcţia sunetului sau întâi se face sunetul de către un DJ- profesionist şi apoi se ajustează şi filmul prin corelarea celor două canale de sunet. Oricum rezultatul este cu adevărat remarcabil şi are priză la publicul din afara artei video profesioniste. Mai toate filmele lăsau să se vadă amprenta prelucrării filmului. Fie că se foloseşte viteza mărită a rulării, fie că se jonglează cu derulările faţă-spate toate acestea sunt parte ale programelor profesionale de editare film.

Toate au fost faine (eventual mai puţin cel cu notele şi cu păunul) însă unul mi-a plăcut în mod special deoarece am găsit în el şi o rezonanţă tradiţională. A fost făcut de Thomas Newton iar tema este cea a păsărilor. Simbol al libertăţii păsările au fost filmate în zbor, izolate cu măşti speciale şi puse apoi pe alt layer în alt film. Autorul a suprapus acest zbor peste tot felul de graniţe şi obstacole care împart cerul în două ca sârme sau chiar stâlpi. În momentul în care păsările ajung în dreptul acestor obstacole o mică luminiţă asemănătoare unui scurtcircuit apare, fireşte pusă pe un alt layer şi un sunet vesel specific jucăriilor se aude odată cu acest virtual contact. Sunetul variază în înălţime în funcţie de locul în care pasărea atinge obstacolul în aşa fel încât, venind în stol sunetele devin melodii aleatorii asemenea clopoţelelor agitate de vânt.

Rezultatul a ieşit absolut minunat şi emoţionant. Deşi par să se ciocnească iremediabil cele două trasee ale păsărilor şi ale obstacolelor ajung parcă să danseze şi să se accepte reciproc într-o continuare a vieţii şi a spiritului regenerării. Acea flamă îmi aducea aminte de păsările curentate de sârmele de electricitate. De data aceasta ele reuşesc să treacă mai departe în jocul timpului într-un dans fatalist al destructurării lente. Filmul ăsta m-a făcut să mă gândesc la copilărie şi la moarte în acelaşi timp, la faptul că spectacolul trebuie să continuie, la faptul că nu se poate absolutiza caracterul negativ al civilizaţiei la fel cum nu se poate absolutiza aroma edenică a spiritului primitiv.

Libertatea zborului naiv şi infantil al acelor păsări se loveste de cartezianismul rece şi sec al deciziilor anancaste ale civilizaţiei. Faptul că însuşi cerul cel lăsat de Dumnezeu liber şi a ajuns să fie parcelat de tehnologie şi civilizaţie pare deprimant. Într-o astfel de muzică aleatorie şi jucăuşă la un moment dat se aude un sunet de clopot de mormântare. E un avion (coincidenta nefericita de nume cu titlul proiectului).

Un astfel de film este umilinţa tuturor documentarelor pe care le-am văzut despre conflictul dintre inocenţă şi tehnologie. Felicitări celor implicaţi în proiectul AVION.

Wingbeats (Excerpt)

Add to My Profile More Videos

Tweet