Cu Undergroundu' pe Mainstream
|
Etichete:
arta teoretica,
stencils
Nu stiu daca sunt cel mai in masura sa vorbesc despre arta urbana. Pentru mine ea e un mediu de exprimare teoretica. Poate tocmai pozitionarea mea la limita respectabilitatii culturale si cea a culturii underground m-a dus in aceasta ipostaza:
Chemical Brothers revine
|
Etichete:
muzica
Cu preturi mai mari decat cele de la ultimul concert Prodigy si cu o audientza mai mare Chemical Brothers le ia din nou fatza dupa ce la mijlocul anilor '90 fusesera devansati de acestia. Asta-vara Prodigy nu au strans atata lume la Coke Live Music Festival . Faptul ca muzica lor nu a mai adus elemente noi decat in mica masura se resimte in timp ce cea a celor de la Chemical Brothers s-a adaptat ragnetului. I-am preferat pe Prodigy si sper sa revina la fel ca si vechii lor prieteni si rivali.
Ce se mai poate observa este faptul ca vechiul Breack Dance al anilor '80 a revenit in zona electro dupa ce a fost uitat la inceputul anilor '90 iar spre sfarsitul lor a luat forma acrobatica.
Baldovin in 5 minute
|
Etichete:
arta teoretica,
portofoliu,
stencils
Inca de acum cateva luni a inceput sa ajunga pe la urechile mele un zvon de neinteles dupa care eu mi-as fi pus pe site-ul personal stencilul lui Gorzo "vin in 5 minute" cum ca ar fi al meu. Initial m-a iritat. Am invitat pe toata lumea sa-mi consulte site-ul si sa se convinga singura...
Recent cineva mi-a atras atentia si, cu ocazia asta, si fisa...
Nu e vorba de siteul meu situat pe strada: lycos
numarul: http://www.members.lycos.co.uk/gabald
ci de blogul (public) de pe strada gmail.com pe care eu fac anumite comentarii despre evenimentele artistice publicat si pe nettime.ro
Dar chiar si asa se poate vedea cu ochiul nud cum cele doua stenciluri simetrice "Vin-Plec" sunt puse unul sub altul la inceputul articolului in timp ce al meu este pus cumintel la locul lui jos in pagina inclusiv cu precizarea c-asta ia-l meu. Asta e ! Mi-am facut obiceiul de a semna cate un comentariu aruncat pe nu stiu ce forum cu cate o imagine (care-l si intrece).
Oricum, se pare ca initial zvonul a pornit de la remarca faptului ca am intraznit sa-mi asociez propriile imagini cu cele ale amicului Gorzo ceea ce pentru unii poate parea defaimator. Apoi la capatul celalalt al telefonului fara fir a ajuns ideea nu ca eu am pus stencilul meu langa al lui Gorzo ci chair ca ash fi luat pe ale lui Gorzo si le-ash fi pus la mine in site. Vechea rutina a rocadelor intre constructele psihice…
Daca initial m-a iritat incet incet am inceput sa iu de bun acest zvon. Valoarea artei nu este data numai de artistul care introiecteaza in ea continuturile artistice ci si de publicul care isi proiecteaza si el propriile dejectii spirituale acolo. Uneori intre cele doua containere nici nu exista prea multa asemanare... Apoi persoanele care m-au pus la curent cu acest zvon si care au contribuit mai mult sau mai putin in intarirea lor m-ar onora sa-mi fie public... Daca publicul meu (fara care eu nu sunt nimic) crede ca eu mi-am insusit stencilul lui Gorzo voi incerca sa excelez in aceasta directie. Asa ca anunt oficial ca incepand din data de astazi eu sunt autorul stencilului "Plec/Vin in 5 minute" pentru a nu mai ramane nici un fel de confuzie.
Verita Veritasaga
|
Etichete:
muzica
Ca de obicei, un amalgam de citate si asocieri expresive de cuvinte getloaded.ro ne anuta aparitia primului videoclip Veritasaga.
BLOG ACTION DAY 2007
|
Etichete:
actiuni
La sugestia lui Matei am postat si eu, chiar daca cu o zi intarziere ceva ce am facut acum cativa ani in materie de ecologie.
Am fost si voi ramane un ecologist chiar daca am scris impotriva lui Al Gore ( sunt mai mare aparlamentarist decat ecologist).
Intreaga actiune aici.
De unde incepe si unde se termina "Coridorul din casa poporului" a lui Santiago Sierra
|
Etichete:
expo
(Articol publicat pe netime.ro la data de 16 Oct 2005)
Miezul noptii. Ploaie de sfarsit de toamna rece si persistenta, fiind gata sa mai astepte o saptamana pana cand sa fie sigura ca a udat pe toata lumea. La intrarea in MNAC asteptau cam 80-100 de oameni. Umbrlele se buluceau unele intr-altele stropind rautacios umerii stapanilor umbrelelor rivale. Se intra doar cate o singura persoana direct de la punctul de control printr-un tunel colorat (sau tapetat, nu-mi dau seama) cu negru. Totusi nu era intuneric ci o lumina semichioara. Organizatorii au avut prezenta de spirit sa nu lase pe cineva absolut singur in acest tunel. Ceilalti se puteu vedea in fata la cativa metri. De asemenea fiecare era intrebat inainte sa fie lasat sa intre daca sufera de claustrofobie, fapt cu adevarat important. Un posibil atac de panica din partea unui claustrofob putea sa degenereze intr-o ambuscada. Asta pentru ca in interiorul tunelului erai flancat de doua siruri de femei care cerseau despartite de maxim 1 m pe fiecare rand. Poate ca nu ar fi tre buit sa li s e dea la toate sa repete acelasi text "Imi dati si mie un ban?" ci sa le lase pe ele sa improvizeze ceva de dragul diversitatii.
Unele erau somere poate, aflate la varste inaintate, altele erau machiate elegant pregatite poate pentru figuratie in vreun film de unde sa fie remarcate pentru o viitoare cariera. Se putea vedea dezamagire pe fata lor. Unele taceau si eyitau sa te priveasca in ochi desi probabli ca li se explicase clar ce aveau sa faca. Probabil ca banii primiti pentru acest rol li se pareau prea putini pentru aceasta umilinta, insa nu puteau nici sa renunte la ei. se putea citi dezamagirea pe chipul lor. Altele incercau sa treaca "cu umor" peste situatie. "Imi dai si mie geaca ta?" am auzit la un moment dat. Altele deja se gandeau deja la altceva. Am vazut acel tip de lumina palida cazand pe un obraz de fetiscana si prelungind pe ochii ei verzi sau albastri o umbra clarobscura. Am acut pentru moment impresia ca vad o prostituata din secolul al XVIII-lea langa un felinar. Cea mai mare part e a tunelului era constituita din scari pe care le urcai pana pe la etajul 4, dupa care le coborai si te trezeai deja afara, la vreo 10 m de locul din care ai plecat. Nu s-ar putea spune ca ai vazut muzeu, sau vreo sala anume. Ai urcat scarile lui Sisif si te-ai trezit tot jos. ai putea sa o iei de la capat.
Cand am plecat de acasa nu incepuse sa ploua. Cand s-a pus ploaia mi s-a parut ciudat ca actiunea sa se desfasoare la o astfel de ora tarzie. Plus de asta am ajuns si cu o ora mai devreme. A trebuit sa asteptam afara (insa doar putin multumita Ruxandrei Balaci care ne-a luat sus sa ne incalzim putin).
Pe moment nu mi-a picat bine aceasta penitenta dar rolul ei era clar. Fara indoiala ca oamenii puteau astepta in sala de la parter. Insa artistul a dorit acest tip de identificare cu cersetorii, care erau ei asezati inauntru intr-o inversare de roluri, facand din public un outsider, un homeless. Cui nu i-a venit ideea sa se opreasca intre acele femei si sa cerseasca asemenea lor? Cel putin d in cauza oboselii datorate urcarii scarilor la miezul noptii. Sia acest moment a fost bine ales pentru acest tip de rasturnare a valorilor, oboseala putand fi aliatul inducerii starii dorite de artist. Nu am mai asteptat eventualele discutii si am plecat sa ma odihnesc. Cand am ajuns in fata usii am observat ca nu mai am cheile. Le lasasem pe detectorul de metale de la intrare. Recunosc ca am regretat inca odata ca n-am ramas la filmul cu Banderas de pe HBO. Lucru nefast deoarece taximetristul mi-a citit disperarea si disponibilitatea...Dupa mult timp de somn fara vise, in noaptea asta a m visat ca proprietarul imi marise chiria, si, in cele din urma ma daduse si afara. Un cosmar pentru mine...
http://www.santiago-sierra.com
Subscribe to:
Posts (Atom)
