Absurditatea pedepsirii penale a celor care, chipurile, ar aduce ofensa insemnelor nationale are mai multe laturi. Mai intai, conform unei astfel de decizii, ce ar trebui sa faci tu ca stat daca ti se arde steagul in afara teritoriului? Pornesti un razboi impotriva statului al carui cetatean e ofensatorul? Pentru ca, daca iti pedepsesti proprii cetateni, de ce i-ai ierta pe straini?
Apoi, acele „insemne nationale” Sunt niste textile lipsite de viata, artificial investite cu simbolistica religioasa in care noi suntem obligati sa credem. Vorbim aici despre un adevarat act de colonialism intrateritorial: nu crezi in propria mea religie, atunci te extermin. Nu. Nu va arde si nu va muri nimeni din cauza faptului ca un om da foc unui steag tricolor, romanesc, de exemplu. Stima pe care mafiotii statali vor s-o instituie cu forta mai mult produce furie si dispret. Stima nu se creeaza cu forta, ci se construieste in urma respectului fata de valorile umaniste pe care statul de obicei doar le mimeaza. Acest tip de gandire este unul antic, identic cu cei care l-au condamnat pe Socrate la moarte pentru acuzatia ca nu crede in zei.
Si, nu in ultimul rand, insemnele nationale nu reprezinta poporul. Statul nu reprezinta poporul. Statul e o banda de mafioti care terorizeaza poporul. El este dusmanul poporului. A-l dispretui este un act de rezistenta al poporului impotriva opresiunii statale.
