Artisti vi se pregateste ceva!

|


Am spus-o pe blogul opinium: Romania s-ar putea sa nu fie buna pentru bruma asta de democratie care exista în Occident. Apucaturile dictatoriale ale omului simplu din Romania se regasesc în emisiunile la care se uita, în politicienii pe care îi voteaza si chiar în legile pe care le face cand devine politician. Asa ca încet dar sigur presiunile asupra artistilor si libercugetatorilor încep sa devina mai acute.

Iata ca dupa ce politicienii au rezolvat problemele sociale în sfarsit a venit si timpul artei pentru a fi... rezolvata.

În ultimul secol arta si-a permis niste libertati neacceptate de statul semitotalitar supranumit democratic de astazi asa cum exista el în Occident. Conflictul pe care arta discentrica l-a realizat cu autoritatile este specific acestei semidemocratii occidentale. Ori la noouuooooiiiii... fiind atat de firava saracaaaaa democratieee.... nu mai poate ea suporta si arta lasata de capu' ei.

La aproape un deceniu de cand am scris "CIVP" astazi sunt convins ca postmodernismul la fel ca si realismul socialist sunt strategii de contracarare a anumitor întrebari si probleme de natura politica sau pur si simplu de exprimare de sine puse de unii artisti care pot rasturna "ordinea mondiala". Pentru a-i face mai putin vizibili statul, prin reprezentantii sai de baza – politicienii, au sustinut discret astfel de miscari artistice de întoarcere la mentalitati mai comode pentru statutul lor de paraziti sociali. Dupa ce postmodernismul si realismul socialist se dovedesc a se fi fumat iata ca "baietii destepti" inventeaza un pat al lui Procust pentru artisti. Practic dupa ce aceste curente/miscari de gen "Stefan Gheorghiu" au cam dat faliment politicianul roman s-a întors la sapa lui dictatoriala cu niste prevederi tipice care sa reglementeze libertatile artistului si sa nu învete "prostii" pe sclavul contemporan indispensabil pentru bunastarea sa. Acestea suna cam asa:

Exista greseli de ortografie si fraze inconsistente ce repeta cuvinte si expresii si care uneori se apropie de anacolut. Desi gramatica era una dintre disciplinele la care se dadea examen de absolvire la facultatea de drept (si ne aducem aminte cat de dure erau examenele si ce concurenta era pana acum 10 ani la aceasta facultate) iata ca autorii unei astfel de proiect de lege par pur si simplu agramati. Se cam poate intui cum au luat ei examenele alea dupa „profesia” de politician pe care o exercita acum.

CAPITOLUL I
Art 2
(1) Activitatea de artist NU este un act de cultura de interes public. Desi artistul are un public al sau, totusi arta nu se face întotdeauna la comanda publicului si nici nu este decisa de gustul acestuia la un moment dat. Este foarte concludent aici exemplul avangardei începutului de secol 20 unde publicul initial a raspuns negativ propunerilor artistice ale anumitor artisti care apoi s-au impus în istorie si au fost chiar adulati de urmatoarele generatii.

Nota: Interesul public ar trebui sa-l faca cei ce stiu doar sa taie frunze la caini pe spinarea poporului. Sub aceasta sintagma de "interes public" politicienii îsi ascund parazitismul astfel ca realitatea sa sociologica atesta rau public pe care tagma lor îl aduc societatii. Binele poporului este de fapt binele lor pe supunerea poporului pe care îl înrobesc. Casa poporului e de fapt casa lor si saracia poporului.

(2) "obligatia de a insera lucrarile de arta armonios in spatiu" se poate aplica celor care fac realism socialist eventual. Armonia este un concept perimat pentru artele vizuale. Curente ca "dadaismul", "gestualismul", "touchismul", "minimalismul nongeometric", "actionismul" au intrat deja în istoria artei definindu-se fie ca anti armonie fie refuzand sa îi mai acorde armoniei vreo importanta. Artistul nu prea accepta obligatii. Le-au luat politicienii pe toate! Au obligatii în mai multe parti, stim...

(3) Acest tip de discurs este menit spre a interveni în munca artistului spre a-l manipula si în final spre a-l obliga sa faca lucruri de "interes public" sub pretextul "protejarii calitatii vietii". Calitatea vietii este interesul artei doar în masura în care se adreseaza spiritului. Arta are "implicatii majore asupra calitatii vietii" intr-adevar dar parca sunt implicatii mult mai majore asupra calitatii ei fapte de genul ca:

1. politicienii sunt paraziti ai societatii si economiei.
2. cu ajutorul sistemului social mafiot politicienii exclud de fapt omul de rand de la luarea deciziilor politice ale comunitatii.
3. pentru a-i mentine în stare de orbire si de robie politicienii dezorienteaza cetatenii cu informatii false, mincinoase, manipulante care se propaga atat în massmedia cat si educatie.

etc. etc. etc.

Art. 3 si 4. Afirmatii stupide. Istoria artei este plina de exemple de artisti fara studii sau fara studii terminate. Dupa o astfel de lege un Van Gogh, un Dali, un Cadere si multi altii nu ar putea fi recunoscuti drept artisti. Povestea cu cei 7 ani de ucenicie e uluitoare. Avocatii care au conceput astfel de aberatii au ramas cu studiul istoriei artei pe la Renastere cand artistul îsi începea cariera ca ucenic. (Frumoase vremuri, nu? Liderul politic comanda - artistul executa; nu ca acum cand nu mai e nici un pic de disciplina.)

Art 5. Trecem peste faptul ca fiind vorba de plural se scrie (arie) "ariilor" si nu "arilor" (întelegem... e defect profesional...). Probabil ca articolul asta e luat de la fisa de post al unui muncitor de pe la vreo instalatie anume si apoi schimbate unele cuvinte la el. De exemplu alineatul "a" chiar a ramas asa. Sau la alineatul "b" s-a schimbat "Verificarea instalatiilor de ..." cu "Verificarea proiectelor de arta monumentala..." . La fel si "c" si "d".

Dupa un astfel de discurs se vede ca avocazzii în cauza au doar o minima cunoastere a domeniului artei. Arta nu se face ca si conducerea si supraveghera masinilor sau a diferitelor dispozitive. Arta e o creatie a spiritului (liber) . De ce politicienii nu se apuca sa faca si arta fara sa mai fie nevoie de artisti? Se ia o mita si se face din ea o opera de arta! Hai ca sunt maestrii aici!

Fraza (2) este imbecila de-a dreptul. Am sa sterg cateva propozitii (menite parca sa o faca mai greu de înteles pentru cei fara educatie dar usor de sesizat de cei cunoscatori) pentru a-i arata inconsistenta: "Practica artelor vizuale este un act complex de creatie artistica, cat si realizarea de opere de arta". Zaaaaauuu?

CAPITOLUL II

art 6. Afirmatie eronata. Profesia de cadru didactic nu este identica si nu are legatura cu cea de artist vizual în cazul în care aceasta cu adevarat ar exista.

Art 7. (1) Artistul nu trebuie sa raspunda "fata de autoritatile publice cu privire la calitatea solutiilor propuse" si nici macar fata de "client". Daca clientului nu-i convine ce face artistul atunci poate sa nu cumpere arta lui! Asa s-a facut în istorie. O astfel de aberatie este menita cumva sa subordoneze valoarea unui artist si dreptul de semnatura fata de cutare sau cutare politician. Cu alte cuvinte un artist care critica prin arta lui politicienii se poate trezi persecutat. Autoritatile sunt invitate respectuos sa cante la alta masa cu aceasta ocazie.

Dupa cum se vede mai jos la Art. 9 artistul poate fi transformat în neartist datorita unor "abateri disciplinare" . De aici mai e un pas pana la interzicerea vinderii lucrarilor. Ganditi-va ca pentru ceea ce artistul face în mod curent de mii de ani, adica pentru vanzarea artei lui, acesta poate fi mai nou bagat la parnaie pentru primirea de foloase necuvenite. Ce bine ar mai functiona lupta împotriva coruptiei!!!!

(2) "Dreptul de semnatura" este o încercare de interventie barbara a mentalitatii birocratice în lumea artei. Asa ceva nu trebuie sa existe. Oricine trebuie sa poata sa se semneze si sa i se recunoasca valoarea independent de tendintele dictatoriale ale vreunui politician care vrea sa controleze cat mai bine supusii. Valoarea artei nu o dau politicienii si nici juristii ci publicul. Autoritatile pot ramane fericite cu acel "drept de semnatura" pentru contractele alea facute spre binele public ...

Art 8 (1) si (2) "Societatea/Ordinul Artistilor Vizuali" si-o pot baga domnii politicieni în... fund. Daca nu le ajunge artistii pot pregati în plus pentru ei niste ready made-uri care sa-i sature! Daca nici prevederea de mai sus nu îi satisface pe deplin se recomanda schimbarea orificiului.

Sectiunea a 3-a si a 4-a e cu bolborosiri sterile despre drepturi si obligatii. Iar întreg capitolul III tine de promisiuni, propaganda si statut juridic tipic pentru orice alta institutie a statului. Hai sa îi marginalizam noi pe cei care nu mai cred în autoritati si în ordinea mondiala, hai sa ne solidarizam în "respectul pentru autoritati" si sa vedeti cum veti fi protejati si ce bine o sa traim! Cam asa fac ei si cu fraierii pe care îi ademenesc sa mearga la vot.

Cumva asta este pretul platit pentru artisti acceptand "aripa protectoare" a statului. Statul îti da papica, te pune director de muzeu, te trimite la studii etc., etc. Acum si tu trebuie sa îi accepti birocratismele. Practic postmodernismul cam asa s-a construit. Cei care fac acest pact cu diavolul pana la urma vor ajunge mutilati de astfel de limbaj si mod de gandire si vor sfarsi în scleroza specifica. Riscul "meseriei". Cei care accepta sa lucreze ca artisti pentru stat si sa duca pe culmile gloriei ideile mistificate despre statul de drept, egalitatea de sanse, libertate su democratie merita o astfel de caricaturizare.

Personal consider ca daca statul face o comanda catre artist e normal ca acesta sa îsi impuna parerea si directia de lucru atata timp cat plateste. Din pacate însa tipul asta de demers este o mizerabila încercare de control a întregii arte contemporane. Fireste unii pot face arta siropoasa cu subiecte cu minciuni cum ca lumea e minunata daca omul de rand îi slujeste pe paraziti asa cum vor. Însa arta nu înseamna doar asta. Arta are tupeul sa o spuna si în fata si a spus-o dintotdeauna asa ca nu va putea fi suprimata acum de niste buticari care acum 10 - 20 de ani faceau bisnita si vindeau seminte. Din lupta cu arta nimeni n-a iesit învingator însa si cu mojicia asta nascocita de politicieni corupti nu va reusi. Rezultatul va fi ca într-un final le va mai arata înca odata nimicnicia si meschinaria. Statul nostru "democratic" cel tanar si cu muci la nas nu are experienta nazismului care a sucombat si pentru ca a încercat sa suprime arta moderna. Sttefani Ghiorghiii pot încerca multe însa nu vor ajunge prea departe.

3 comentarii: