Initial acest blog s-a dorit a fi unul exclusiv de comentarii asupra evenimentelor artistice insa dupa experienta asta mi-am dat seama ca intre parerea fata de arta altora si proria arta nu se poate face diferenta si am inceput sa postez pe el si propriile creatii.Traim intr-o lume de DJ-i. Ei isi playaza unul altuia piesele si asta e. Iata-ma si pe mine intr-un show de visual jockey. Incepand de pe la Marcel Duchamp valoarea artei s-a mutat catre idee si participare iar obiectul extern a devenit doar un moment al discursului. Important desigur. Insa esenta artei sta in tipul asta de apriorism. Totusi pentru clarificare am trecut-o pe a mea la categoria "portofoliu".
1 pentru 3, 3 pentru 1
Am observat ca exista bloguri facute pe post de revista, unde poti sa iti publici articole pe domenii specializate care n-au loc langa ale lu' Pleshu si Liiceanu si bloguri tip ziar, jurnal, anunturi, memorii etc. Nu pot spune ca unele nu ma intereseaza sau altele nu. Cred ca mi-am dorit cate ceva din fiecare. M-am gandit ca poate ceilalti bloggeri n-au rabdare sa urmareasca zigzagurile mele stilistico-tematice de la un subiect la altul si de la un nivel de generalitate la altul. De asta am decis sa fac trei bloguri. Unul e pentru observatii cotidiene accesibile toate lumilor. Altul e asta, pentru portofoliu artistic personal si comentarii despre arta altora. Un altul este cel cu articole pe teme teoretice specializate. Fiecare dintre aceste genuri de articole reprezinta grade diferite de particularizare a teoriilor (generale) pe care le puteti accesa de mai jos.
Oamenii au comunicat dintodeauna intre ei iar vocea individului s-a auzit pana in cele mai ascunse locuri ale comunitatii. Societatea industriala a ajuns in masura sa anuleze o astfel de abilitate naturala a omului de a comunica cu membrii speciei sale. Numai daca platesti spatii de advertising ai dreptul sa comunici mesaje mincinoase, duplicitare si confuze catre propria specie asa cum fac corporatiile sau daca lucrezi in presa (organism afiliat clasei politice). Arta urbana vrea sa recupereze aceasta nevoie primitiva a individului de a-si marca teritoriul, fie el si cel urban. Artistul urban refuza si sa paraziteze extrem asa cum fac politicienii si sa fie parazitat asa cum face omul de rand. El incearca sa pastreze vitalitatea speciei umane. Educati in spiritul masinilor si obiectelor omul de rand si-a pirdut aceasta abilitate de a fi liber ajungand sa iubeasca formele abstracte si neinsufletite gen inchisoare si spital care este spatiul sau vital. Prigoana fata de arta urbana manifestata de autoritati este de fapt prigoana pentru cei ce nu se supun spalarii creierului, este reflexul politicinilor de a reda libertatea omului de rand, nevoia lor de a deveni dictatori si de a pregati terenul pentru sclavii lor.
Arta urbana nu e vandalism. Vandalii sunt incultii care ar distruge arta pentru cateva monede
Chestia cu vandalizarea e o aberatie daca tinem cont de ce au facut vandalii la Roma. Cei care ne acuza pe noi de vandalism sunt niste inculti notorii. Ei habar nu au cine au fost vandalii si de ce numele de vandal a ajuns sinonim cu cel de distrugator. Ei sunt adevaratii vandali si ei ar distruge Roma nu noi care salvam cu adevarat spiritul liber al artei de infectiile publicitare fatza de care “pensionarii” nu protesteaza in schimbul a catorva monede aruncate ca la cersetori. Asa ca sa ma lase nostalgicii cu texte de genul vandalismului ca nu tzine.In Occident sunt unele tzari destul de civilizate (nordice in mare parte) unde orice forma de graffiti e pedepsita aspru. Insa exista muijloace de expresie destule care pot absorbi o nevoie absolut naturala a strazii/comunitatii de a se exprima. Ceea ce nu e la noi.
2 comments:
:)) cea mai tare de pana acum
bravo domnule pt c faci tu k sa uiti de viteza care pune stapanire!!!
Post a Comment