Gorzo atacat pentru stencil...

Iata ce scrie cineva despre setncilul lui Gorzo "Plec in 5 minute" replica la mai vechiul "Vin in 5 minute" :

"am vazut ca gorzo (scuzati cagofonia) il ataca pe traian basescu intr-un mod invechit, prin stencil. nu ma refer la mediul artistic utilizat (desi e vechi rau si ala, nu ca m-ar mira) ci la metoda securista a deturnarii atentiei de la subiect. el a plasat stenciluri cu "plec in cinci minute" si chipul presedintelui. ne mira ca atacul este simliar cu cel al psd-ului? nu ne mira. expunem la mnac, fief al psd-ului, constructie a psd-ului si deci atacam pe cei care nu adora psd-ul.sint insa mihnit ca un artist se poate manifesta asa. daca ataca esenta subiectului era perfect. puteam polemiza linistiti.nu ca as avea pretentii prea mari.
razvan ion care voteaza NU"

Raspund:
Si ma rog care ar fi modul in care un artist TREBUIE sa se manifeste?
Exista o retzeta de supunere a artei/artistului fata de politica? Eu stiam ca s-a abolit chestia asta... A spune ca acel stencil ar fi prost pentru ideile politice sustinute in el este la fel cum a-i reprosa unui artist ca are ca tema diavolul si arta lui ar fi proasta pentru ca tema ar fi de neacceptat. Imi cer scuze dar asta e mentalitatea lui Becali despre cultura...

Fireste ca aveti argumente sa votati "nu" la fel cum altii au mai multe argumente sa nu voteze deloc si sa nu se implice decat negativ.

Acum ca un artist refuza sa aleaga raul cel mai mic si sa "gaseasca solutii" de compromis pe care le adopta provizoriu intreaga comunitate asta e treaba lui. Il putem pune la zid ca nu are un mod de viata si gandire ca a majoritatii?

Cred ca va inselati atunci cand credeti ca ar fi vreo legatura intre prietenia lui cu MNAC si acel stencil. Daca credeti ca el ar raspunde unei comenzi din afara inseamna ca nu il cunoasteti. Cu atat mai putin cu cat asta ar veni de la PSD

Ps. Familia lui a fost victima securitatii si a modului in care baietii operau inainte. Plus de asta ata cat este el interesat de politica, are idei mai curand de dreapa. Hai sa o lasam mai moale cu acuzarea cum ca el ar avea metode securiste...

Stencilul meu:

Tweet

Cercul vicios al paranoiei la Muzeul de Arta

Sambata 24 martie 2007 Alexandra Croitoru si Stefan Tiron au facut la Muzeul de Arta din Bucuresti o actiune geniala numita RAPORT PRELIMINAR asupra implicarii Romaniei in proiecte secrete de fabricarea armelor psihotronice de distrugere in masa . Pornind de la ideile unui paranoic, pe care l-au si invitat la actiune, ei le-au dat aura stiintifica prezentandu-le intr-un soi de conferinta. Actiunea a fost anuntata pompos, cei doi prezentandu-se drept secretar stiintific si doctor. Cadrul prezentarii a semanat foarte tare cu prezentarea unei descoperiri stiintifice cu o sala respectabila in care exista mobilier vechi (fapt ce sporea aura de autoritate determinista a mesajului), cu microfon, cu retroproiector si spicuirea dintr-o fictiva editie publicta. Prezenta presei si ideile comunicate intr-o atmosfera de sobrietate stiintifica au contribuit la completarea acestui cadru.

Discursul insa a respectat toate datele unei ideatii paranoice de forma persecutorie asa cum se pot vedea cateodata pe OTV. Elemente de influentare, manipulare si distrugere a mintii, forte electromagnetice si tot felul de unde, mecanisme capabile de distrugere in masa au fost relevate "sistematic" de "probe concludente". Fireste ca aceste presupuse probe nu erau decat niste fotografii ale unor constructii abandonate, antene, stalpi, betoane pe post de contraforti pentru stabilizarea terenului muntos si alte astfel de elemente artificiale care nu lasau sa se intrevada ca ar fi buncare secrete, inchisori subterane si laboratoare de mutilare a victimelor. Desi la inceput fiecare dintre noi dorea sa afle cu mare curiozitate ce au sa ne comunice autorii, in scurt timp toti am inceput sa radem de concluziile false pe care ei le trageau cu nonsalanta din aceste fotografii. Si noi si ei stiam ca disertatia lor este o joaca si ca nu cred realmente in ce spun. Sau, cel putin, asta c redeam noi...

Nu stiu sigur daca autorii si-au propus o reactie din partea celui care era inca anonim intre noi (si probabil singurul care traia la cote inalte disertatia) sau ea a fost o intamplare fericita. Eu as paria insa pentru prima varianta pentru ca astfel actiunea capta sensuri speciale pe care stiu ca si Alexndra si Stefan le au in posesie. Oricum, aceasta reactie a existat. La un moment dat barbatul s-a ridicat de pe scaun si ne-a mustrat pentru lipsa noastra de respect fata de discursul lor. Prezenta paranoicului adica a unui centru ideatic (cu rol principal, desi pasiv aici) a fost cheia reusitei actiunii. Practic Acest om este in masura sa salveze individualitatea situatiei. Ea este scopul suprem al artei, legitimarea sa. Fara Acest paranoic actiunea nu ar fi insemnat nimic. Ideatia paranoica de persecutie difera de la individ la individ. Fara Aceasta ideatie, fara Aceasta tema Individul nostru nu s-ar fi regasit in discurs si nu ar fi raspuns presiunii situatiei. Prin urmare nu s-ar fi plasat pe un soclu social strecurat cu mare finete de cei doi pentru observatia noastra. El este ingerul si demonul situatiei. El este clovnul si regele. El este Omul in totalitatea lui pozitiva si negativa. Cineva venit din afara gandirii artistice contemporne poate lua aceasta actiune drept o batjocura ieftina la adresa acestui nefericit. In ceea ce ma priveste vad in ea cea mai vie expresie a unei viziuni umaniste asupra psihiatriei, o viziune iesita nu din nevoia autorita tilor de putere si limitare a omu lui care ii serveste, ci din umanismul plasmuit in sanul libertatii si respectului fata de ea.

Cireasa de pe tort a perversitatii sociale a respectivei actiuni a fost un telefon primit de doamna secretar stiintific chiar in timpul conferintei. In mod cert acest telefon a venit coform unui scenariu care este in masura sa dea un sens anume actiunii. In acel moment realitatea s-a spart sub presiunea unor resorturi conspirationiste diabolice care lasau sa se intrevada ca par sa ameninte integritatea morala a autorilor. Ei pareau pentru moment sa se concentreze doar pe noul element introdus in scena, adica mesajul venit de la "cineva de sus" care parea sa fie unul de amenintare. Cei doi s-au scuzat in graba si nesiguranta (care contrasta fata de atitudienea sigura, calma si autoritara avuta pana atunci) lasand sa se inteleaga ca ceva teribil s-a intamplat. Astfel cei 2 artisti au parasit incaperea. O astfel de reactie te poate pune intr-o stare extrem de agitata. Practic noi, audienta, ne-am trezit fata in fata cu omul care se considera si el, asemenea celor 2 "fugari", persecutat de o instanta statala superioara. Omul putea deveni gresiv intr-o secunda. A parasit si el imediat dupa ei si el sala de conferinta. I-am putut citi dezgustul pe fata relativ la lipsa noastra de ingrijorare pentru cei doi. Acesta intamplare a fost unul dintre scenariile posibile. Omul putea deveni violent si putea lovi pe cineva. Sunt foarte multe cazurile in care paranoicii devin violenti fata de cei care dau impresia ca ii batjocoresc pentru ideile lor.

Dincolo de aceasta imaginati-va reactia paranoicului nostru la vederea domnului profesor doctor Tiron intr-o alta ipostaza decat cea a unui cercetator pasionat pana la autism de munca sa! Ce idei ii pot navali in minte acestui om in momentul in care savantul este vazut cum danseaza pe muzica electronica pana la epuizare!!!! O intreaga teorie conspirativa demna de serialele de genul "Dosarele X" sau, mai nou, "The 4400" se poate declansa in mintea acestui om. Din acest punct de vedere respectiv actiune poate fi interpretata prin prisma unei nostalgii abstracte la adresa unei reale mutilari pe care "fortele obscure" le pot produce savantului pentru a-l transforma intr-un "gura-casca" ce umbla prin nu stiu ce cluburi...

O astfel de actiune are rezonante conceptualiste in stare sa impleteasca foarte ciudat realitatea personajului principal si fictiunea din care fiecare dintre noi faceam parte. Cei doi autori au mizat foarte mult pe reactia noastra de dezaprobare, fie directa fie prin ras inevitabil la acest discurs teoretic dezarticulat. O astfel de reactie a permis tocmai mustrarea primita din partea autorului acestor idei vazandu-se "paresecutat" in lipsa noastra de a le lua in serios. Tocmai o astfel de fericita "intamplare" a fost menita sa scoata in evidenta sensul conceptualist al actiunii. Rasul nostru pe care il savuram superior a incetat deodata sa mai f ie rasul nostru si a devenit ceva serios. Ideile pot lua forme nebanuite. Daca toti suntem in situatia lui? Oare subiectivismul cognitiv kantian nu ne taie orice fel de pretentie de cunoastre absoluta si universala a realitatii? Daca cumva altii rad de noi in aceeasi maniera pentru pretentia noastra de cuoastere exacta a realitatii in timp ce noi radem de un altul "mai slab" ca noi dar care pretinde la fel ca noi ca detine "adevarul"? Nu cumva rasul nostru este slabiciunea celui aflat cu musca pe caciula?

Experimentele psihologice au aratat ca stresul conduce la intarirea comportamentului paranoic. Traume psihice severe (de genul atacurilor teroriste sau accidentelor de circulatie) pot induce comportament paranoid psihotic (asanumitele psihoze reactive tranzitorii). In situatia stresului cotidian al fiecaruia dintre noi un anumit grad de simptome paranoice le avem indiferent de mistocareala cu care suntem inclinati sa tratam pe cel care bate campii astfel. Se stie foarte bine ca pentru a te integra i ntr-o firma trebuie sa dezvolti comportamente opuse celor paranoice cum ar fi capul plecat, zambetul la comanda sau serviabilitatea. Astfel de cerinte pe care fiecare dintre noi le acceptam in mod ipocrit mai mult sau mai putin combinate cu stresul inerent acestui stil de viata ne face pe majoritatea niste potential paranoici. De aceea cred ca seriozitatea celor doi artisti fata de jovialitatea noastra nu este doar o interpretare a unui rol ci o invitatie spre analiza... Pentru m ine o astfel de actiune cantareste cat 10 Matrix. Pe langa factorul artistic cineva ar putea interpreta in actiunea celor 2 artisti si o ironie la adresa teoriilor conspirationiste. Cu toate astea tocmai atitudinea subversiva si refuzul de a accepta "simtul comun" este nucleul mentalitatii artistice prin excelenta. O astfel de ironie nu face decat sa afirme o atitudine antiimanenta a artei fata de ea insasi. Trebuie sa ne punem intrebarea daca nu cumva chiar suntem "programati" de catre educatia primita de la autoritati sa luam l a misto mentalitatea paranoica pentru a-i submina valabilitatea stiintifica pentru ca politicienii si autoritatile statului sa se protejeze de o eventuala revolta a celor ce pot sa creada in discursul paranoicului !!!!!!!!!!!

http://www.members.lycos.co.uk/gabald/acte/Starpirea_vampirilor.htm

Tweet