Anul trecut , la 2 luni mai târziu faţă de vremea aceasta, anunţam lansarea celui mai important proiect personal al anului 2022, respectiv documentarul „Cea mai mare crimă din istorie” . Aşa ar fi trebuit să fie şi acum, odată cu lansarea acestui documentar cu care sper să trezesc naţiunea dintr-un somn vecin cu exterminarea, la fel cum m-am trezit şi pe mine. Din punct de vedere strict artistic, acest documentar este apogeul acestui an. Însă pot spune că lucrez la proiecte personale mult mai importante în domeniul restabilirii adevărului istoric faţă de evenimentul din data de 7 decembrie 1941 de la Pearl Harbor , şi cel al detalierii maxime a acestui subiect, relativ la informaţiile existente deja în spaţiul public, încă afectate de dezinformare. Atacul de la Pearl Harbor şi instigarea la război civil din decembrie 1989 de la noi din România sînt două evenimente diferite ca structură şi formă istorică dar aproape identice ca mod de dezinformare şi acoperire a probelor pentru restabilirea adevărului. Documentarul de faţă prezintă doar nivelul mediu de detaliu a ceea ce s-a întâmplat în 1989. Voi începe să public pe platforma Opinius o serie de articole pe tema aceasta similare cu cele de pe Concept faţă de Pearl Harbor şi Cel De-al Doilea Război Mondial. Cred că această serie de articole va constitui un proiect mult mai important decât documentarul acesta, pentru că va aduce argumente imbatabile în cele susţinute în el.
Cu toate astea, acest documentar marchează sfârşitul unei perioade din formarea mea ca psiholog al istoriei. El încheie un ciclu începând din 2016 în care mi-am propus să descriu modul în care politica se face cu adevărat atât în capitalism cât şi în comunism. Iniţial am vrut ca această temă să fie un capitol din al doilea meu documentar publicat în 2020 „Sadismul în politica internaţională” . Însă după ce am strâns materialul am văzut că durata lui avea undeva la vreo 8 ore aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu un fel de intro. Aşa a apărut acel prim documentar, unde aceste informaţii descrise pe parcursul a 4 ore sînt sintetizate pe parcursul a doar câteva minute, împreună cu alte inginerii sociale provocatoare de catastrofe umanitare pe care spionajul civil le-a instigat în ultimul secol şi jumătate. De data asta temele generale detaliate acolo au fost ceva mai sumar tratate aici. Oricum, durata de 4 ore e puţin cam mare, deşi cei pasionaţi de această temă nu se vor dezlipi de monitor până la final. Totuşi, pentru cei grăbiţi am împărţit acest documentar în 4 părţi pe platforma Bitchute, prezentată ultima aici, mai jos.
„Eroii au murit” este un documentar autobiografic, deşi eu personal apar destul de puţin în el. Am pus în el suferinţele altora, mult mai mari decât ale mele despre care am scris sumar aici . Dar voi aduce în viitor detalii despre viaţa mea în care există semnele implicării cu scop dezinformaţional al spionajului civil. Aşa că m-am regăsit în dramele acelor oameni şi le-am dus mai departe durerea spre a fi auzită. Aş fi fost oricum empatic cu suferinţele acestor oameni chiar dacă nu aş fi trecut prin această experienţă traumatică, pentru că aşa sînt construit.
Dincolo de motivaţia personală, acest documentar are rol de corectare a istoriei, şi a contracarare a unui proces foarte laborios de falsificare a ei, început cu mult timp ca evenimentele să se producă. Adevărul trebuie spus cu orice preţ. E foarte important ca acest documentar să ajungă şi la urechile ucrainenilor care vor să emigreze atraşi de falsul respect cu care propaganda capitalistă îi îmbie astăzi. Exact în acelaşi fel am primit şi noi românii în decembrie 1989 un fals respect şi atenţie de la „lumea civilizată”, pentru ca, în martie 1990 să se organizeze ingineria socială de la Târgu-Mureş, prin care am fost reduşi la nişte barbari. Au urmat mineriadele care ne-au accentuat această imagine. Scăderea stimei de sine a fost combustibilul înrobirii acestei naţiuni şi deportarea ei economică în Occident. Aşa vor păţi şi emigranţii ucraineni, după ce această inginerie socială a războiului se va fi terminat. Aşa că e important ca ei să îl vadă cu subtitrare în limba engleză, convertită apoi la cea ucraineană şi să nu ia decizii pripite pentru că îi aşteaptă drame mult mai mari în Occident. Oricum, am distribuit public subtitrarea în limba engleză , aşa că oricine o poate descărca şi adapta la limba lui prin serviciile de traducere online.
Există 3 platforme care permit încărcarea subtitrării în engleză dintr-un fişier separat, şi apoi o posibilă conversie a ei în limba ucraineană sau alte limbi, dintre care cea mai flexibilă rămâne totuşi Youtube. Însă după experienţa cu documentarul „Sadismul în politica internaţională” am o reticenţă în a prezenta prima platformă Youtube. Aşa că o să prezint prima dată Netu, deşi această platformă e cam greu de accesat şi e plină de ferestre pop-up cu reclame. Dar măcar nu cenzurează, din câte am văzut până acum.
A doua rămâne totuşi Youtube, pentru că e cea mai flexibilă şi face rapid conversia traducerii din Engleză în alte limbi, ideal pentru ucrainenii cărora li s-a întins această capcană a emigrării.
A 3-a platformă cu subtitrare este Facebook, care însă are un mare dezavantaj în faptul că lungimea unui video nu poate depăşi 240 minute. Prin urmare a trebuit să scot partea a 3-a din el.
Urătoarele platforme nu au opţiuni de subtitrare, însă eu am incorporat subtitrarea în limba engleză direct în video, pentru ca documentarul să fie văzut şi de străini. Specificul acestor platforme nu permite conversia traducerii din engleză în altă limbă, dar măcar pot fi un plan de rezervă în cazul în care cele 3 de mai sus decid să îl şteargă. Aşa că mai întâi pun varianta de pe archive.org
A doua plarformă de video-hosting fără opţiune de subtitrare dintr-un fişier adiacent este Rumble. Prin urmare şi în acest caz am folosit un fişier cu subtitrarea în limba engleză incorporată
Nici Bitchute nu are opţiune de subtitrare, aşa că şi în acest caz a trebuit să încarc un video cu subtitrare incorporată. Plus de asta, această platformă nu permite fişiere mai mari de 2 GB. Dar, după cum am spus mai sus, asta s-ar putea să fie un avantaj pentru cei grăbiţi, care nu au timp să stea 4 ore în faţa monitorului şi care sînt interesaţi doar de un anumit detaliu. Aşa că, având format de 2K, a trebuit să împart acest documentar în 4 bucăţi mai mici, în acord cu împărţirea lui iniţială în 3 părţi. Partea 2-a e ceva mai lungă aşa că am împărţit-o în 2 bucăţi, în timp ce partea 1 şi 3 intră în câte o bucată fiecare. Dar, dacă oricum el e ceva mai lung decât de obicei, împărţirea lui e chiar binevenită pentru cei ce vor să vadă doar o anumită parte. Aici partea 1:
Aici partea 2-I
Aici partea 2-II
Şi, în sfârşit, aici partea 3
Aşa cum am recomandat şi la celelalte documentare, vă recomand şi de data asta să-l descărcaţi şi să-l distribuiţi pentru a ajuta la trezirea altora în faţa falsificării istoriei.
