Nu cred ca i-ar fi placut sa fie asociata cu aceasta imagine, pentru ca nu-i placea societatea traditionala. Era o feminista. Dar pentru mine asta a fost Alina Popa. Un inger. Sau o sfanta. S-a stins de curand. La o varsta comparabila cu cea la care au murit marii ingeri din istoria artei, precum Rafael, Van Gogh sau, mai aproape de spiritul ei, Jean Michel Basquiat. Am indragit-o din primul moment de cand am interactionat, in timpul protestelor din 2012, la care a participat activ impreuna cu prietenul sau, Florin Flueras. Amandoi mi s-au parut printre cei mai frumosi oameni din peisajul artistic romanesc cu care m-am intersectat. I-am intalnit mai devreme de atunci si ne stiam de pe la evenimentele organizate in incinta sediului Centului National al Dansului, insa fara sa fi interactionat mai de aproape.
Am fost aproape de o colaborare in proiectul lor „Black Hyperbox” , fiind prezent la cateva sesiuni organizate in sediul nou al CND. Insa abordarea mea a fenomenelor oneroide si spirituale in general a fost mereu din perspectiva pshodinamica (psihanalitica) , directie de care ei nu erau foarte interesati. Nu pot sa cred ca a murit. Nu pot sa cred ca asemenea om poate sa moara.
