Nu cred ca i-ar fi placut sa fie asociata cu aceasta imagine, pentru ca nu-i placea societatea traditionala. Era o feminista. Dar pentru mine asta a fost Alina Popa. Un inger. Sau o sfanta. S-a stins de curand. La o varsta comparabila cu cea la care au murit marii ingeri din istoria artei, precum Rafael, Van Gogh sau, mai aproape de spiritul ei, Jean Michel Basquiat. Am indragit-o din primul moment de cand am interactionat, in timpul protestelor din 2012, la care a participat activ impreuna cu prietenul sau, Florin Flueras. Amandoi mi s-au parut printre cei mai frumosi oameni din peisajul artistic romanesc cu care m-am intersectat. I-am intalnit mai devreme de atunci si ne stiam de pe la evenimentele organizate in incinta sediului Centului National al Dansului, insa fara sa fi interactionat mai de aproape.
A fost aproape de o colaborare in proiectul lor „Black Hyperbox” , fiind prezent la cateva sesiuni organizate in sediul nou al CND. Insa abordarea mea a fenomenelor oneroide si spirituale in general a fost mereu din perspectiva pshodinamica (psihanalitica) , directie de care ei nu erau foarte interesati. Nu pot sa cred ca a murit. Nu pot sa cred ca asemenea om poate sa moara.
