Mergeam ieri pe strada „Arthur Verona” cu ocazia evenimentului „Street Delivery”. Dintr-o data dau de Ion Barladeanu pozând pentru un desenator.
Vazand scena asta mi s-a confirmat la nivel anecdotic articolul meu de acum 9 ani , scris pe tema artistului creat din nimic de curator/galerist, urmand trendul introspectiv contemporan. Daca inainte de secolul 20 , modelul era punctul de maxim interes, Picasso a lansat la mijlocul sau tema artistului care se concentreaza asupra modelului. Ei bine, la capatul conceptualistilor si in spiritul mai multora ce au observat fenomenul, iata-ma si pe mine mutand centrul de interes asupra galeristului/curatorului care selecteaza artistul ce a selectat modelul. Asa ca, vazandu-l pe Ion Barladeanu in postura de model la propriu, mi s-a confirmat, tot la propriu, teoria.
Am stat cateva minute spre a experimenta intoarcerea lumii cu susul in jos, specifica lumii contemporane. De obicei, artistul mai mic sta in poza pentru artistul mai mare in lumea academica a artei. Regula vine de la faptul ca , de obicei, artistul mai mare e un fel de creator de curent care da sfaturi celor mai mici. El nu sta in poza pentru ca le „corecteaza” celorlalti erorile… Daca artistul mai mic vrea sa-l „imortalizeze” (sic!!!) pe artistul mai mare, atunci o face din memorie. Nu poate fi iertata obraznicia de a-i cere „titanului” sa stea in poza.
O situatie similara s-a intamplat cu Andrei Cadere care era angajat la UNA (pe atunci «Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" ») pe post de model la clasa lui Corneliu Baba. Nu s-a decis definitiv suprematia, dar cei care considera ca Andrei Cadere e mai mare decat Corneliu Baba sunt mult mai importanti decat cei ce considera ca Baba e mai mare. Asa ca Andrei Cadere> Baba. Dupa logica Ronaldo>Messi. Nu e nicio ironie aici: pictez fotbalisti (precum aici , aici , sau aici ) cu credinta ca, in ciuda inculturii lor, ei sunt niste artisti precum copiii.
In fine, revenind la scena de pe „Arthur Verona”, iata-l pe artistul mai mare stand candid in poza pentru artistul mai mic. Nu m-am uitat sa vad cine e caricaturistul. E probabil sa fie un artist care a gasit o oportunitate sa castige un ban cu ocazia asta, si isi vinde si el munca cum poate. Poate ca il cunoaste pe Ion Barladeanu, il respecta si s-a oferit sa-i faca portretul, fie el si caricaturizat. Poate nu-l cunoaste deloc, precum in povestile amuzante cu Sf. Petru. Cine stie, poate ca intamplarea de fata nu e tocmai o intamplare, ci o foarte desteapta miscare de PR. Insa cu siguranta desenul realizat de el e destul de plat. Nu se regaseste in el personalitatea sau ceva din arta lui Ion Barladeanu.
Uitandu-ne dupa bannerul cu „boss de boss”, se cam pare ca omul a investit in tipul asta de trubadurie si nu pare a fi o exceptie pentru a cumpara o votca. Asa ca putem spune cam asta ii e nivelul. Oricum, cu siguranta Ion Barladeanu e mult mai cunoscut decat el in lumea boierilor artei si, prin urmare, un artist mai mare.
Din fotografie se pare ca nea Ion a fost incantat de aceasta postura. Vedem aici pe omul simplu, dornic sa aiba si el un desen pe plaja sau de la vreun balci. Nea Ion nu are studii de specialitate, insa si le face „la locul de munca”, ca sa zic asa. In acesti 10 ani in care a fost lansat in cercurile artistice a intrat in contact si cu desenatori buni. E posibil sa fie fascinat de arta vechilor maestri mai mult decat de propria arta, precum copiii care fac lucruri minunate insa sunt incantati de desenele plate si exacte ale adultilor. Babilonia are doua fatete: mai intai modelul nu-i suficient de convins ca e un fel de profesor pentru desenator si e fascinat sa-si vada chipul desenat; apoi artistul pare total ignorant fata de grandoarea (institutiilor din spatele) modelului sau. Cum spuneam, curat murdar contemporan.
