Tristul eveniment s-a intamplat cam acum o luna pe 25 mai si a fost anuntat pe unele canale mass-media. Cum eu nu mai urmaresc mass-media n-am stiut nimic de treaba asta pana acum cateva zile. Info-culture, grupul yahoo care obisnuia sa dea informatii despre arta de dinainte de 1989 s-a convertit intr-un spatiu al anunturilor, reclamelor si propagandei politice cu un oarecare iz cultural asa ca nici aici nu s-a spus nimic.
Din pacate nu sunt in cel mai bun moment al vietii de a vorbi despre fostul meu profesor de la facultate Ion Salisteanu. Revolta mea pe cultura si civilizatie e atat de mare incat asta afecteaza si modul in care mi-l amintesc si il apreciez. Evolutia mea culturala s-a desfasurat pe un cu totul alt fagas decat a lui asa ca puncte comune intre modul de a vedea arta sau intre filosofia fiecaruia nu au mai ramas. Cu toate astea cred ca macar din amintiri ar trebui sa ii dedic un articol omagial pe acest blog. Ce a ramas si s-a confirmat in cele doua intalniri intamplatoare pe care le-am avut cu el dupa ce am terminat studiile a fost caldura umana absolut unica intre fiarele culturale, politice si economice bucurestene. El, profesorul Guta, profesorul Lazarescu de tehnologie si restaurare si colegii studenti au fost oamenii pentru care facultatea a meritat.
S-a intamplat ca intre mine si Salisteanu sa existe o afinitate cromatica pe care n-am mai intalnit-o fata de alt profesor. Ce imi placea mie ii placea si lui. Nu-i nimic pedagogic aici, e o chestie mai curand organica, incipienta. Pe undeva prin anul 3 i-am simtit foarte profund influenta si am pictat o serie de lucrari in maniera SALION. A fost singurul profesor care m-a inspirat cu arta lui. Eram pe aceeasi unda, simteam si gandeam la fel si din cauza asta am ramas mult timp unul dintre favoritii lui chiar cand incet incet m-am transformat in altceva si acordurile cromatice n-au mai insemnat mare lucru pentru mine. L-am simtit ca pe un parinte si cred ca si din asta am avut si un recul oedipian fata de el la sfarsitul facultatii. L-am simtit ca pe un alter-ego, un fel de eu insumi venit din viitor sa-mi dau sfaturi despre ce am de facut mai departe.
Ion Salisteanu - "Muntele alb"Desi a pictat gestualist in ultima parte a carierei el nu a fost un pictor gestualist si nu a a avut o mentalitate expresionista. Mentalitatea lui era de factura abstractionista mai curand. Mi-aduc aminte ca am avut cativa colegi cu unele iesiri gestualiste insa el ma prefera tot pe mine care pe atunci pictam in gen Matisse, Klimt sau Miro. De aceea gestualismul sau poate ca asta a fost o bravada, o incercare de aducere la moda a artei sale tarzii. Nu a creat stil si nu a inovat pictura dar in peisajul cultural romanesc a fost un caz unic si printre primii care au folosit gestualismul in conditiile in care reflexele restrictive ale realismului socialist inca se resimteau. Dar asta nu e un motiv sa consideram ca ar fi fost un artist mediocru. Nici Vermeer nu a fost un creator de stil, a trait si murit intr-un soi de anonimat dar uite ca a ajuns mult mai respectat decat multi dintre contemporanii sai mai cunoscuti. Arta lui a intrat intr-o oarecare umbra in ultimul deceniu e mai bine sa lasam timpul sa decida inainte de a da verdicte.
A fost un om foarte cald spre deosebire de cavalerii pedagogi cu alura justitiara din acea facultate aflati parca si la putere si in opozitie. Cred ca principala calitate a lui ca pedagog de arta (de fapt principala calitate a unui pedagog de arta in general) a fost aceea de a tacea acolo unde nu avea competenta. A stiut sa invete si el de la studenti. Si aici nu a fost vorba doar de arta ci de orice alt domeniu. De exemplu niciodata nu a incercat sa ma combata in materie de unele probleme de filosofie cu care ma ocupam in detaliu in acea perioada. A inteles ca nu e pe taramul lui zona mea si si-a aratat clar eleganta de a nu intra in polemici ad hominem asa cum faceau unii colegi de-ai lui. Am sa tin minte mereu asta cu placere atunci cand ma voi gandi la persoana lui.
Fie-i tarana usoara!
