Common Playground la CND




Am fost la Common Playground la CND. Dintre cei trei Ripo mi-a placut cel mai mult. Da impresia ca stie meserie. Formatiunea lui este de designer si asta se vede inclusiv in tagurile sale. In fapt se poate spune ca majoritatea dintre cei ce fac graffiti ca il face ca pe un hobby chiar daca recent el pare sa fi renuntat la un astfel de job de graphic designer. Apropierea dintre graphic design si arta urbana este inscrisa intr-un fenomen mai larg prin care societatea devine atenta la directii culturale alternative si isi apropriaza rezultatele unor astfel de individualisti care initial ii intorc spatele. Practic elementele de cultura a strazii sunt adoptate mai mult sau mai putin artificial de advertising in incercarea acestuia de a scapa de fata corporatista si a se apropia de cumparatori.

Este foarte intersant modul in care semnele rezultate ca urmare a desenului extrem de rapid al tagului sunt apoi adoptate in varianta de stencil. Liniile libere dar sigure si regulate amintesc de path-urile Bezier din grafica vectoriala. Legatura cu designul este asadar certa. In anii 70-80 graffiti-ul era in curtea meatalului si punkului. Formele erau agresive. Aveau forma de arme (in special albe). Curbele din tagurile lui Ripo urmeaza tendinta designului de a renunta la agresivitatea si fermitatea liniilor designului din anii 70 catre ceva mai domestic. Graffiti-ul se indulceste si el si devine un mod de viata al strazii.

Tweet