Chuck Norris va trăi mereu şi după cei ∞6 de ani recent împliniţi

|




La cei cei ∞6 de ani, Chuck Norris a decis să nu mai facă fapte pe pământ şi să treacă la un alt nivel al conştiinţei. Pentru cei care cred că ar fi murit, le atragem atenţia că de fapt moartea s-a chucknorrisat. Terminaţi-vă, cu „Drum lin printre stele!”, „Odihnească-se în pace!” sau „Să-i fie somnul lin!”! Păi când şi unde a avut vreodată Chuck Norris drum lin? O să vedeţi cum o să se înmulţească exploziile de supernove, contractările gravitaţionale ale materiei. Stelele vor fi înlocuite cu găurile negre. Ce „Odihnească-se în pace!”, oameni buni! În primul rând, nu Chuck Norris se va odihni în pace, ci pacea va avea în sfârşit ceva timp de odihnă după ce a trudit din greu în ultimii 86 de ani. Apoi, Chuck Norris niciodată nu doarme. El aşteaptă. Da, această provocare va fi foarte grea, eternitatea ∞(6), e o perioadă destul de lungă, în special în partea ei de final, dar cu siguranţă o va trece cu brio!



Să ne aducem aminte de faptele sale pământene, unele consemnate de mine!













etc., etc, etc. 

To be continued...

Sunt unii care cred că glumele pe seama lui ar fi lipsite de respect, dar uită că el însuşi a spus câteva. Chiar foarte reuşite. De fapt glumele alea au fost amuzante pentru că le-a ordonat el să fie amuzante.





Imbecilitatea marca AI

|


Anturajul meu e fermecat de AI. Am văzut câteva exemple de folosire a aşanumitei „inteligenţe artificiale” în diferite domenii. Din câte îmi dau seama deocamdată AI funcţionează bine în temele consacrate. În ceea ce mă priveşte, iată cum mi-a distorsionat una dintre cele mai importante contribuţii personale în teoria imaginii, respectiv „contrastele din natură”. Eu zic că teoria mea nu e chiar greu de înţeles, după cum poate fi văzut direct în secţiunea cu acelaşi nume . Nu cumva e dezinformare marca SRI/DGIA, la comanda CIA?







Poezie scrisă pentru Andreea Bălan de la ITA

|


Dacă tot am intrat in zona lirică cu postarea anterioară, hai să-mi aduc aminte de experienţa mea cu literatura din facultate, când nu am găsit în artele plastice instrumente de exprimare. Iată unsa scrisă atunci pentru Andreea Bălan de la ITA: 


Portretul tău


Când păşeşti
nu calci pe pământ ci te ţii
să nu te risipeşti
în spaţii.

Când adormi
nu o faci de somn ci din vrere
să te transformi
în tăcere.

Când te miri
nu o faci din neştiinţă, ci din ştire
să respiri
nemurire.

Când exişti
nu asculţi de legi ci de tine,
să mă preafericeşti
pe mine.



Recent am văzut că au apărut mai muşte mesaje de acest gen prin mijloacele de transport, prin staţii şi alte locuri.





Andeea Bălan de la formaţia „Andre” - sau cum se numea, cu "Lasă-mă, papa, la mare!", sau "Moşule, ce tânăr eşti!" – nu există pentru mine decât ca amuzament, prin deformarea ironică a versurilor . Da, apreciez faptul ca aceste prostioare au rămas în mintea unei generaţii, sau două. Sau cate or fi. Dar vor fi uitate, la un moment dat. Aşa cum vor fi uitate cele câteva mii, sau sute de mii de Andreea Bălan de România. Numele "Bălan" e foarte răspândit. Am avut şi eu o elevă – te salut în virtual, bālānico! – iubită de Marian, colegul meu, cam la fel cum am iubit-o eu pe Andreea Bălan (de la ITA).

Dar Andeea Bălan de la ITA va rămâne etern. Sau, cel puţin, va rămâne etern, daca sufletul etern, cum zice metafizica, pentru ca o voi purta etern în suflet, ca femeia pe care am iubit-o cel mai intens. I-am compus melodia „Poveste” şi „I need your love” , dar n-am reuşit s-o cuprind sonor şi nici să exprim ce am simţit pentru ea în momentul vârfului acestei poveşti. Tot versurile lor se apropie mai mult de aşa ceva.

Mai multe poezii scrise de mine de-a lungul timpului pot fi găsite în secţiunea „concept” a web-siteului meu (abandonat de când cu Facebook) .