baldovin arte

Presedinte jucator nu mai da autogol

2012-01-29T08:51:00.000-08:00

Performance sculpturo-social aseara in Piata Universitatii

2012-01-26T00:08:00.000-08:00

Printre scandari si si ninsoare abundenta s-a nascut un nou protestatar aseara in Piata Universitatii. Fiind de meserie, eu m-am ocupat cu modelarea capului desi frigul si materialul de lucru capricioase nu prea mi-au permis prea multe exercitii tehnice :D

Iata ca celebra sintagma "sculptura sociala" poate lua un sens ceva mai propriu si mai putin metaforic!

Cateva cuvinte despre bienala de la Venetia de anul acesta

2011-12-24T12:59:00.000-08:00

Ar fi trebuit sa fiu mai atent la acest fenomen insa lucrez si eu la proiectul meu cu colajul de filme care m-a atras aproape cu totul in el. Trebuie sa imi spun si eu parerea insa macar asa la prima vedere.

Am observat si eu (ca si altii) ca anul acesta la Venetia mai mult decat oricand comercialul, aspectul tipic al culturii de masa a patruns in spiritul bienalei. In locul unei atitudini cat de cat critice, sau macar subversive fata de valorile contemporane parca avem o reclama la societatea de consum. Nu cred ca acesta este spiritul bienalei de la Venetia. Pe de alta parte insa e clar ca intre designul (comercial) si elitismul discentric s-a produs o oarecare apropiere. Panourile publicitare seamana din ce in ce mai mult cu instalatii iar campaniile publicitare seamana uneori cu niste performance-uri. Pe de alta parte pop-artul inca are destui reprezentanti activi pe scena internationala chiar daca nu cu aceeasi anvergura ca a celor din anii 70. In aceasta vara inclusiv in Bucuresti a avut loc o supertrambitata si megareclamata expozitie cu facaturi din ambalajele unei cunoscute bauturi. Evident, ca si designul in general, si in cazul de fata avem de a face cu acel tip de copism, cu acel tip de manierism specific acestei arte facuta pentru mintile scurte sau needucate in materie de arta. Insa daca am fi exclus siglele de pe unele dintre acele gogomanii si cu o atitudine noncorporatista eu zic ca ar fi putut fi cu usurinta puse la loc vizibil in bienala. O campanie publicitara la un anumit produs a expus doar text fara imagine „reinventand” in mod desuet si cumercial… conceptualismul. Asta este, lumea se emancipeaza, vede, experimentele din trecut s-au dovedit a fi certitudini iar ce a fost odata nou si unic devine comun si element al gustului (aproape) general. Dupa cum designul a ajuns sa se inspire din aceste experimente in acelasi fel si unele dintre „experimentele” de la bienala au ajuns sa semene ceva mai mult a design si publicitate. Foarte multe din piesele expuse ar putea sta cu brio pe un panou publicitar ca reclama cu un text adecvat pe ele.

Dincolo de acest aspect oarecum natural insa, in momentul in care Irakul este prezent in bienala de la Venetia iar Iranul nu, atunci pentru mine e clar ca un astfel de metaeveniment este o expresie a neocolonialismului neoliberal, caruia intr-adevar nu doar arta, ci cultura in general ii face reclama. Aproape ca se spune prin aceasta decizie: "Uite, am eliberat Irakul, am facut acolo democratie pe cand restul de "axa a raului" a ramas barbarie... Si aici nu e vorba doar de Irak ci si de tarile africane din lumea a treia care sunt prezente la bienala de ceva timp desi majoritatea cetatenilor acestor tari au viata si cultura primitiva exeptand o anumita minoritate. Am putea expune pictura de aborigeni pentru pavilionul Australiei? Nu poti face arta contemporana ex nihilo. Natura nu este arta contemporana. Elefantii nu sunt pictori. Este in primul rand problema artei ca si fenomen cultural. De ce natura nu e "geniala"? Nu stiu dar asa zice societatea. Iar daca tu ca institutie culturala folosesti acest instrument politic sub pretextul emanciparii artei pe mine nu ma convingi.

Si aici sunt cateva semne de intrebare nu doar fata de bienala de la Venetia ci fata intreaga cultura elitista contemporana relativ la izolationismul sau in turnul de fildes al neimplicarii in chestiunile politice. Aristocratismul ei conservator incepe sa ma irite… Ea e foarte critica fata de terorism, totalitarism sau abuzuri marginale asupra marginalilor insa are mari rezerve in a vedea spectrul de abuzuri centrale ale democratiei autentice. Minciunile, propaganda, neosclavagismul consumist… Astea sunt crime doar cu un pic mai mici decat cele pe care ea le critica. Dar acest gen de arta le evita pe celelalte fireste in numele suportului oferit de stat si de cei care controleaza parghiile care le practica. N-am fost niciodata de acord cu a judeca arta din aceasta perspectiva exterioara. Poate ca ma insel. Stiu ca arta a fost mereu sustinuta de „cei puternici” chiar si atunci cand a fost facuta de cei slabi si pentru cei slabi. Insa, parafrazandu-l pe Aristotel, prietena mi-este arta dar mai prietena viata si umanitatea. Din acest motiv incep sa o consider perimata in raport cu spiritul timpului actual. Simt ca nu mai pot sustine o asemenea arta desi o consider in continuare interesanta.

Bienala de la Venetia ramane probabil cel mai important eveniment de arta discentrica din lume. (Inca consider ca cultura de masa e si ea la fel de contemporana ca si asanumita "arta contemporana" cum este numita aceasta). Daca luam in calcul si numeroasele evenimente auxiliare ce se intampla in jurul bienalei ne dam seama ca avem de a face cu un eveniment de dimensiuni colosale. Efectiv nu stiu daca in 5 luni cat tine bienala cineva poate sa judece complet diversitatea de tendinte, simboluri si semne ale sale. De aceea imi asum subiectivitatea si temporaritatea celor scrise mai jos atata timp cat nu am stat zi de zi in salile de expozitie ale bienalei sa stau si sa analizez.

Pavilionul american a nemultumit multa lume si intr-adevar nu prea face cinste importantelor nume pe care America le-a dat artei. Ei au expus niste sportivi. Am vazut o gimnasta si in filmul de mai jos se vede un alergator pe banda. Inauntru au mai fost niste prostioare cu bancomate cantatoare si alte chestii care se apropie mai mult de show-biz si circ decat de arta prorpiuzisa.

Asemenea unui articol comandat si aceasta piesa mi se pare o comanda politica menita sa imbunatateasca imaginea tancului si razboiului, interesul principal al autoritatilor cu care sa poata controla mai bine si mai eficient sclavii. Chiar daca performance-instalatia poate fi interpretata si in sensul ca energia si sangele irosit al soldatilor makes the world go arround, sau ca razboiul are pentru SUA naturaletea unui jogging totusi a expune un instrument al razboiului altfel decat cu sens diabolic fie e lipsa de inspiratie fie comanda politica.

Pavilionul Germaniei m-a socat. Mi se pare o adevarata disectie a puterii si a raului pe care il provoaca speciei umane. Germania prezinta un fel de laborator al terorii nevazute. Nu se vad coltii, nu se vad urmele de sange ca in filmele de groaza insa parca le intuiesti tu, parca le simti undeva in profunzimea imaginatiei.

Pavilonul Italiei, cel plin cu de toate pentru toti mi s-a parut interesant, poate un pic cam „lung”. Cred ca ar fi trebuit sa iei loc si sa astepti, ceea ce nu prea ai la acest eveniment...

La fel si pavilionul Rusiei desi parca nu e atat de divers ca al Italiei. Mi s-a parut mai slabut fata de ce au facut in 2009 de exemplu.

Dar ma bucur ca inca mai exista ceva text in bienala asta (am vazut ceva si pe la pavilionul Chile). Se pare ca, in diversitatea de forme si mijloace de expresie si imensitatea numarului de obiecte expuse, lumea nu mai are rabdare cu textul. Din pacate!

Suedia Are un pavilion decent dar un pic cam sec.

Georgia a expus un fel de masti care par ca respira si ca dorm. E un tip interesant de prezentare a misterului somnului. Nu e cine stie ce insa ramane totusi interesant.

http://www.youtube.com/watch?v=Lv2znBj1sp0&feature=related

Grecia a venit cu o sala inundata. De fapt a revenit, pentru ca tema s-a facut de atatea ori… Nu o poti relua la nesfarsit daca nu ii adaugi ceva in plus.

Pavilionul Israelului mi s-a parut amuzant. Lucrarea nu are nici un fel de alura conceptualista si nici nu arata vreun aspect inedit al unui colt de lume ci frapeaza prin inutilitatea fenomenului de filtrare si rearuncare a apei inapoi in canale. Apa asta e floare cu care nu se face primavara de care vorbea batranul Aristotel. Calitatea apei din canalele Venetiei va fi mult timp o problema.

Interesant e faptul ca lucrarea poate fi interpretata si sub aspectul protestatar. Parca o spune pe sleau: Cine sunteti mai voi macaronarilor de aveti cea mai tare bienala? Aveti o apa de rahat prin canalele astea uite noi vi-o curatim.

Franta a expus o instalatie cinetica ce pare supradimensionarea modului in care se face un film, cu secventele care se succed si care primesc coerenta de la ochiul uman. Nu mi se pare o idee prea fecunda, nu cred ca se pot scoate multe de aici insa e amuzanta si jucausa. O prezenta onorabila ca o echipa campioana ce castiga cu 1-0 dupa un meci modest.

La fel se poate si despre Croatia , exceptand fireste analogia cu "echipa campioana":

M-a amuzat de asemenea spargerea oglinzilor (de fapt niste ecrane in care se proiectau spargerile de oglinda) de la pavilionul coreean. Mi s-a parut consistenta prezentarea succesiunii temporale si spatiale a celor mai frumoase si celor mai urate lucruri din lume. Mai intai doi manechini sunt prezentati in pozitie de lupta si respingere maxima iar apoi alti doi manechini (suntem invitati sa credem ca ar fi tot aceeasi) sunt prezentati in postura Pieta lui Michelangelo.

O astfel de desfasurare a obiectelor in spatiu ma invita sa meditez la realitatea psihica umana. Pe de o parte avem o mentalitate razboinica si inselatoare fata de aproapele nostru dar pe de alta il plangem si suferim enorm dupa ce l-am ucis. Asa s-a intamplat cu insusi Isus pe care sistemul actual l-ar ucide sau l-ar baga la puscarie chir stiind ca este Isus si fata de care are veneratie.

Un element surprinzator in acest ansamblu sculptural/instalatie mi se pare dialogul oglinzilor care erau de fapt ecrane cu sticla de oglinda ce reflectau exteriorul doar in zonele de tonuri inchise ale filmului rulat pe ele. Mi s-a parut interesanta rularea filmului spargerii lor. M-am gandit automat la oglinzile sparte ale lui Pistoletto din 2009.

Mi-a placut foarte mult si Angel-Soldier. Merita mai multa atentie:

O interpretez ca pe o ironie de coloratura hippie la adresa soldatilor si razboinicilor. Cand vad un astfel de film ma gandesc ca spiritul hippiotilor care opreau razboiul din Vietnam nu a murit.

Mi-a placut foarte mult si pavilionul englez care a expus un spatiu preindustrial de locuit. Poate sunt eu subiectiv si mi-e dor de uneltele si casa bunicilor care aratau cam la fel. Insa un astfel de proiect mi s-a parut interesant pentru ca pare a fi un muzeu extrem de prezent si de viu reexpus intr-un spatiu expozitional contemporan. Poate fi un exemplu pentru muzeele satului de pe la noi despre cum se poate readuce la viata un spatiu si nu doar o reprezentare mormantala a lui. E bine si asa, insa iata cum viata de acum cateva secole pulseaza in aceste obiecte in pavilionul englez!

Dupa cum am lasat sa se inteleaga inca din postul de acum 2 ani, am fost curios de prezenta Arabiei Saudite la Venetia in 2011 dupa debutul prostesc din 2009. De data asta au terminat-o cu vreo pretentie total nejustificata de revolutionare a artei si s-au intors la un soi de design/advertising vopsit in minimalism si op art. E cam putin dar macar e onest. De data asta Arabia Saudita nu mai vrea sa arate ca ea a inventat zgarie-norii, tehnologia sau acvariile fanteziste care daca vrea revolutioneaza la orice ora arta asa cum au facut acum 2 ani.

De data asta cred ca au facut mai bine. „Domn’e noi suntem o civilizatie noua, avem mai multa traditie de care inca nu ne-am putut desprinde total. N-avem nici experienta razboiului civil sau mondial, nici cea a cracului din 39 si nici pe cea a Revolutiei Franceze. Nici existentialism. Nici psihanaliza. Nici protestele studentesti. Dar avem bani sa cumparam toata Venetia asta la o adica si cred ca suntem si noi parte din contemporaneitate”. Si mi se pare un discurs ceva mai onest. Nu mai vor sa arate cu aceasta expozitie ca ei pot revolutiona arta cand vrea muschii lor ci doar ca incearca sa se adapteze noilor conditii sociale propuse de civilizatia occidentala ceea ce pana la urma este firesc. Arabia Saudita este un colt de lume interesant si un experiment social de urmarit care cred ca trebuie sa aiba loc la bienala.

Bine domn’e! Hai si voi la Venetia ca venim si noi la voi la hotel daca nu inchideti discoteca la 12… :D Fair play…

Prin pavilionul Chinei parca vad ordinele tovarasilor comunisti (care arata ca pot fi si ei capitalisti cand vrea muschii lor si la orice ora) cum ca trebuie invocata traditia chineza impreuna cu … „modernitatea”. Ma mir ca n-am vazut vreun pliant cu „visit China!”

Egiptul pare ca nu poate inca face diferenta intre politica (fie ea si una revolutionara) si arta. Occidentul s-a saturat deja de entuziasmul esticilor de acum un pic peste 20 de ani. Oricum sfarsitul dictaturii nu e nici pe departe inceputul libertatii.

Pavilionul argentinian pare obosit si invechit. S-a muncit mult la el dar nu neaparat asta inseamna sa faci arta.

Ungaria a expus o masina avariata intr-o instalatie foto. Slab

Pavilionul Romaniei mi se pare ca s-a prezentat mai modest ca alte dati.

Ion Grigorescu e un artist onest si bun. Insa tipul acesta de filme mi se pare un pic cam neactual. Plus de asta protestul celor doua artiste mi s-a parut stupid in conditiile date. Cand le-am vazut cum scriu cu spray-ul ca niste graferite incepatoare care nu fac nici graffiti si nici conceptualism …

Cat despre „salonul invitatilor” am remarcat cateva prezente:

Jan Fabre, „Pietas" - indiferent cat de amuzanta sau inedita ar fi o interpretare radicala a unei lucrari sau al unui semn clasic, eu personal m-am cam saturat de asa ceva. Isus superstar sau David in jeensi s-a tot facut. Nu poti sa continui asa la infinit. Devi designer si iti pierzi calitatea de artist autentic. Lumea nu este doar arta clasica. Sunt atatea lucruri interesante de adus la bienala!

Norma Jeane a expus o foarte interesanta instalatie sau mai bine zis… nimic. Creta colorata, creioanele si plastilina oferite publicului spre a-si face propria lui arta nu au rol de obiecte dea arta ci rechizite spre folosinta publicului. Rezultatul este interesant chiar daca pare banal, spatiul reluand realitatea gradinitelor si tratand vizitatorii ca pe niste copii. Insa un astfel de „experiment banal” ma trimite cu gandul la Beuys si „Everybody is an artist”

Nu putea trece neobservat Nathaniel Mellors cu apropierea lui de efectele speciale din filme. Cred totusi ca succesul pe care l-a avut la public se datoreaza tocmai acestui aspect iar lucrarea nu e atat de geniala pe cat pare.

"Principiile artei teoretice" tiparita

2011-11-25T11:36:00.000-08:00

Conceptualismul trebuie impartit in doua. O parte este cea cunoscuta deja si constituie grosul miscarii aparute in anii 1970. Cealalta parte, mai discreta s-a manifestat doar la unii conceptualisti si ceva mai sporadic. Insa ea s-a manifestat si la unii savanti intr-un mod oarecum inconstient. Cele doua tendinte sunt diferite una de alta insa au in comun renuntarea partiala sau totala la obiect in favoarea textului sau ideii ca material creativ al artei. Sunt de parere ca aceasta a doua forma trebuie numita arta teoretica si asta incerc sa arat ceva mai detaliat in cea mai recent tiparita carte a mea "The basics of theoretical art" scrisa in 2008 si tradusa anul acesta in limba engleza:
http://www.amazon.de/Basics-Theoretical-Art-theoretical-conceptualism/dp/3846540420

Lucrarea poate fi citita in limba romana in format electronic cu un simplu click pe urmatorul link:

http://baldovin.netai.net/principiile_artei_teoretice.htm

The Infinite Dollars

2011-10-31T12:29:00.000-07:00

Desi tema este mai veche (vezi Cildo Meireles) ea ramane inca actuala.
Tinand cont de mistificarea absolut incredibila a banilor astazi (vezi Zeitgeist Addendum) o astfel de imagine poate fi un rezumat al unei astfel de demistificari.

Art is kitsch. Kitsch is art

2011-09-30T11:05:00.000-07:00

Picasso reloaded

2011-07-31T12:49:00.000-07:00

Lucrarea mea toretica mai veche "Cubismul lui Picasso: Psihanaliza distrugerii si reparatiei" va vedea in curand lumina tiparului

Arta nu poate fi inteleasa in profunzimea ei prin abordarile metafizicaliste ale esteticii clasice ci printr-o abordare mutidisciplinara psihanaliza-sociologie-istoria artei. Zic multidisciplinara in virtutea viziunii actuale asupra acestor 3 presupuse diferite domenii. In realitate sunt convins ca ele sunt unul si acelasi lucru.

Am gasit o legatura inextricabila intre arta lui Picasso si simptomele sale obsesionale tipice pentru nevroza obsesional-compulsiva. Se poate spune ca numai suprarealismul are fundament psihopatologic ci si cubismul. Arta moderna insasi poate fi explicata pe acest fir. Mai mult decat atat, arta in general este un simptom obsesional cosmetizat si nu numai religia asa cum credea Freud

A murit Ion Salisteanu

2011-06-28T23:29:00.000-07:00

Tristul eveniment s-a intamplat cam acum o luna pe 25 mai si a fost anuntat pe unele canale mass-media. Cum eu nu mai urmaresc mass-media n-am stiut nimic de treaba asta pana acum cateva zile. Info-culture, grupul yahoo care obisnuia sa dea informatii despre arta de dinainte de 1989 s-a convertit intr-un spatiu al anunturilor, reclamelor si propagandei politice cu un oarecare iz cultural asa ca nici aici nu s-a spus nimic.

Din pacate nu sunt in cel mai bun moment al vietii de a vorbi despre fostul meu profesor de la facultate Ion Salisteanu. Revolta mea pe cultura si civilizatie e atat de mare incat asta afecteaza si modul in care mi-l amintesc si il apreciez. Evolutia mea culturala s-a desfasurat pe un cu totul alt fagas decat a lui asa ca puncte comune intre modul de a vedea arta sau intre filosofia fiecaruia nu au mai ramas. Cu toate astea cred ca macar din amintiri ar trebui sa ii dedic un articol omagial pe acest blog. Ce a ramas si s-a confirmat in cele doua intalniri intamplatoare pe care le-am avut cu el dupa ce am terminat studiile a fost caldura umana absolut unica intre fiarele culturale, politice si economice bucurestene. El, profesorul Guta, profesorul Lazarescu de tehnologie si restaurare si colegii studenti au fost oamenii pentru care facultatea a meritat.

S-a intamplat ca intre mine si Salisteanu sa existe o afinitate cromatica pe care n-am mai intalnit-o fata de alt profesor. Ce imi placea mie ii placea si lui. Nu-i nimic pedagogic aici, e o chestie mai curand organica, incipienta. Pe undeva prin anul 3 i-am simtit foarte profund influenta si am pictat o serie de lucrari in maniera SALION. A fost singurul profesor care m-a inspirat cu arta lui. Eram pe aceeasi unda, simteam si gandeam la fel si din cauza asta am ramas mult timp unul dintre favoritii lui chiar cand incet incet m-am transformat in altceva si acordurile cromatice n-au mai insemnat mare lucru pentru mine. L-am simtit ca pe un parinte si cred ca si din asta am avut si un recul oedipian fata de el la sfarsitul facultatii. L-am simtit ca pe un alter-ego, un fel de eu insumi venit din viitor sa-mi dau sfaturi despre ce am de facut mai departe.

Ion Salisteanu - "Muntele alb"

Desi a pictat gestualist in ultima parte a carierei el nu a fost un pictor gestualist si nu a a avut o mentalitate expresionista. Mentalitatea lui era de factura abstractionista mai curand. Mi-aduc aminte ca am avut cativa colegi cu unele iesiri gestualiste insa el ma prefera tot pe mine care pe atunci pictam in gen Matisse, Klimt sau Miro. De aceea gestualismul sau poate ca asta a fost o bravada, o incercare de aducere la moda a artei sale tarzii. Nu a creat stil si nu a inovat pictura dar in peisajul cultural romanesc a fost un caz unic si printre primii care au folosit gestualismul in conditiile in care reflexele restrictive ale realismului socialist inca se resimteau. Dar asta nu e un motiv sa consideram ca ar fi fost un artist mediocru. Nici Vermeer nu a fost un creator de stil, a trait si murit intr-un soi de anonimat dar uite ca a ajuns mult mai respectat decat multi dintre contemporanii sai mai cunoscuti. Arta lui a intrat intr-o oarecare umbra in ultimul deceniu e mai bine sa lasam timpul sa decida inainte de a da verdicte.

A fost un om foarte cald spre deosebire de cavalerii pedagogi cu alura justitiara din acea facultate aflati parca si la putere si in opozitie. Cred ca principala calitate a lui ca pedagog de arta (de fapt principala calitate a unui pedagog de arta in general) a fost aceea de a tacea acolo unde nu avea competenta. A stiut sa invete si el de la studenti. Si aici nu a fost vorba doar de arta ci de orice alt domeniu. De exemplu niciodata nu a incercat sa ma combata in materie de unele probleme de filosofie cu care ma ocupam in detaliu in acea perioada. A inteles ca nu e pe taramul lui zona mea si si-a aratat clar eleganta de a nu intra in polemici ad hominem asa cum faceau unii colegi de-ai lui. Am sa tin minte mereu asta cu placere atunci cand ma voi gandi la persoana lui.

Fie-i tarana usoara!

"Art for free" la Bookfest

2011-05-26T23:01:00.000-07:00

O "amintire" de la mine poate fi gasita gratis zilele astea la Complexul Romexpo din Bucuresti cu ocazia Bookfest.

Proiect realizat impreuna cu Gorzo la care, dupa cum se vede am lucrat zilele astea.

Pe langa Gioconda Woody din imaginea de mai sus am mai imprimat stencilurile VOT, Ju$titia, Politica, Crime si Mita-ma frumos

antislavery is not anarchy

2011-03-31T11:41:00.001-07:00

Fuck irony

2011-02-07T04:21:00.000-08:00

O capodopera nu mai inseamna mare lucru in situatia in care industria artei a dezasamblat elementele sale componente, le-a analizat in detalii si a descoperit acolo un mecanism complex dar banal ca oricare alt mecanism. Dupa ce arta s-a dezvrajit astfel consumatorii de arta au recurs la ironie care e un fel de nevroza artistica, un fel de imbufnare a dependentului fata de dependenta sa. Profesionistii artei nu au putut renunta la pierderea divinitatii si absolutului clasic al artei dar nici n-au mai putut crede in ea asa cum o faceau in trecut. In fond arta e o metamanipulare sociala, nu? Rcursul la ironie e nivelul asanumitului postmodernism care este o simpla vopsire conceptualist-elitista a consumismului mediocru. Cum necum acest "nivel" s-a raspandit si in randul consumatorului "de strada":

Pentru mine "Smooth Criminal" a fost si va ramane o capodopera care suna bine in orice varianta ai pune-o daca faci un efort sa participi la asa ceva si nu doar sa te delimitezi ambivalent de ea.

Poti sa o tratezi ironic, poti sa ai un oarecare succes recurgand la astfel de ambivalenta... Dar stii ceva ironicule: fuck off cu ironia ta necreativa! In loc sa sugi din talentul/munca altora ca un paparazzi mai bine ai face tu ceva care sa apuna ceea ce esti nu ceea ce nu vei fi niciodata!

Uite ce se poate intampla atunci cand participi:

sau altfel:

"The beat"

2011-01-30T01:53:00.000-08:00

Ce-a mai noua creatie:

Comment la recentul interviu al lui Boris Groys

2010-12-11T08:23:00.000-08:00

Am citit recent un interviu al filozofului si teoreticianul Boris Groys publicat aici.

Lucid.

Cateva lucruri am de adaugat la aceste idei, anume ca statul s-a implicat sistematic in a sustine arta abia recent, in secolul al 20-lea. Arta elitista a fost sustinuta de elite politicie, religioase si financiare gen de Medici, Filip IV sau Guggenheim. Chiar daca uneori au facut-o din functii oarecum publice aceste elite s-au manifestat ca niste elite si nu ca niste functionari tipici. Acropolele atenian nu se poate face fara o usoara dictatura in democratia de pe timpul lui Pericle. Fara autoritatea lui Pericle nu mai facea el Fidias grozaviile Atenei secolului V ien. De aceea a si fost pus sub acuzare de catre "popor" odata cu Pericle.

Statul ca ansamblu de institutii mai mult sau mai putin democatice nu poate sustine decat arta traditionala in care toata lumea crede, respectiv arta bisericeasca si arta populara/pop-comerciala. Ori astea sunt deja manierisme fata de care arta revolutionara se revolta.

A spune ca statul nu mai sustine arta si ca lucrul asta devine o initiativa privata e o viziune distorsionata a fenomenului. De fapt statul postbelic s-a implicat decisiv in sprijinirea artei tocmai pentru a scapa de experienta nazismului care a blamat artistii vremii. Ca sa se dezica de o astfel de situatie ce arata cam ce inseamna putere politica si ce pericole inseamna ea, statul postbelic a luat artistii cu lugu-lugu convingandu-i sa renunte la expresionism si disperare si sa aleaga teme mai vesele pentru a mentine ridicat tonusul muncitorului. Si atunci el le-a creat institutii mai mult sau mai putin utilesi populare/populate dar menite sa aduca artistul inapoi in veselie de pe culmile disperarii. Asta e reteta "postmodernismului". Am analizat ceva mai in detaliu fenomenul in ce mai recenta revizuire a lucrarii mele "Contradicţiile, iluziile şi virtuţiile postmodernismului".

Asta e reteta multor institutii mai mult sau mai putin artificiale create doar pentru a oferi joburi celor care au trecut prin ani buni de scoala. Pentru ca daca acestor oameni nu li se creaza locuri de munca si ei se apuca sa strige in gura mare ca sunt someri desi au terminat tz-spe scoli atunci nici copilul muncitorului nu va mai merge la scoala; muncitorul isi trimite odrasla la scoala in speranta ca va avea o viata mai buna. Ori daca aia destepti ajung someri ce sanse ar avea el? Si atunci in loc sa asambleze masini din care sistemul sa isi traga partea muncitorul fie ajunge cersetor, fie vagabond, fie infractor, fie mic-fermier. Ceea ce nu da bine la economie. Muncitorului trebuie sa i se creeze iluzia cum ca daca trage de el si hardworkaieste va fi rasplatit si va avea o viata mai buna. Entuziasmul lui se regaseeste in productie si in final in insasi economie. Un intreg spectru de institutii incepand de la scoala e menit sa il manipuleze sa il aduca sa munceasca in fabrica si sa sustina economia globala mai curand decat sa lucreze pentru sine. Daca lucreaza doar pentru sine atunci statul ia forma despotico-tiranica pentru ca se vede mult mai clar ca i se fura din bunuri. Daca e atras in angrenajul general al fabricii acest lucru e mai putin vizibil si sistemul pare mai democratic si mai uman. Daca imparatul/regele/principele ameninta pentru a lua birul sistemul actual manipuleaza, entuziasmeaza, creaza iluzii pentru a/l face pe sclavul contemporan sa munceasca. Daca artistul deconstruieste aceste iluzii atunci productia scade si ea.

Povestea dramatica a unor artisti ca expresionstii germani de la inceputul sec. 20 care vorbesc de fapt despre salbaticia capitalismului din acea perioada tare demoralizeaza entuzismsul cel atat de profitabil al muncitorului. Si atunci s-au creat aceste institutii iar arta s-a "postmodernizat" devenind mai flecara. Nu conteaza ca mesajul a ajuns mai putin la muncitor; popul comercial si popul elitist au impins si mai departe aceasta apropiere.

De vreo 30 de ani incoace insa lucrurile s-au schimbat. Artistul a fost camuflat si inghesuit de o penurie de mesaje comerciale ambalate artistic in forma de publicitate. Poa' sa-si planga el de mila cat vrea ca lumea se uita la un sidcom si rade in hohote. Nu s-ar auzi. Asa ca sistemul isi permite sa "se retraga" pentru ca "starea natiunii" nu mai trece prin elite ci prin productii consumiste ce reiau teme mai vechi si carora li se da fie happy end fie happy start sau happy allover. Practic in aceste productii consumiste sunt investite atat profitul companiilor care le sponsorizeaza sau le cumpara spatii publicitare cat si profitul sistemului politic care aduce in zona familiarului figuri politice noi de care sclavul se indragosteste si asupra carora investeste noi vise de eliberare. Daca arta clasica isi schimba valoare cu maretia seniorului care o cumpara, fiecare dublandu-si astfel capitalul, dimpotriva arta consumista distreaza sclavul si il face sa isi uite disperarea. Pentru ca el undeva in adancul sufletului se simte amenintat cu moartea daca nu e profitabil la fel cum erau si stramosii lui. Daca faci arta elitista il convingi pe sclav ca e prost si ca isi merita soarta. Daca faci arta consumista il faci sa uite ca e prost si chiar sa se simta bine ca e prost. Astfel toata lumea e fericita! Statul a scapat de povara artistilor- ca tare ciudati mai ereau (sic!)

Un gunoi stingher pe o strada oarecare din Bucuresti

2010-12-01T13:00:00.000-08:00

"Sunset" in varianta trance-progressive

2010-11-02T13:17:00.000-07:00

TOAMNA MUZICALA CLUJEANA editia a XLIV-a l-a aniversat pe Dan Voiculescu

2010-10-19T10:58:00.000-07:00

Remarcabilul compozitor si muzicolog a trecut in nefiinta in urma cu mai bine de un an pe 29 august 2009. Festivalul "Toamna Muzicala clujeana" i-a adus un omagiu.

La eveniment a participat si Gigi Becali, un pic cam suparat pentru ca Steaua a luat bataie:

Ju$titia in folclorul urban

2010-09-20T03:29:00.000-07:00

Am gasit acest graffiti pe langa ministerul Justitiei. Nu stiu daca autorul ma cunoaste. Nici eu nu il cunosc. Dar cert e ca ca amandoi cunoastem "legile ju$titiei" ;)

Michael Jackson & Gabriel Baldovin-Political and musical duet

2010-07-31T02:30:00.000-07:00

remake of original Michael Jackson song „They don't care about us”

In paralel cu studiul facut pe blogul opinium si in relatie cu tema anterioara

Pentru download aici: http://www.divshare.com/download/12151819-e0d

Terrorism as a pillar of state

2010-07-24T10:56:00.000-07:00

Here is the text that sustains these images:

http://baldovinconcept.blogspot.com/2010/02/terrorism-as-pillar-of-state.html

Cosmic trip

2010-07-04T01:23:00.001-07:00

Speech despre ecologie sociala prin arta urbana sustinut la ECO FUN 2010

2010-06-08T10:55:00.000-07:00

Cum se poate transforma JUSTITIA INEFICIENTA in JU$TITA €₦EFICIENTA

2010-06-04T13:55:00.000-07:00

Foarte simplu. Plasezi $ si € in zone strategice. Si atunci Justitia iti devine favorabila... ;)

Ca la conversia propozitilor din logica: toti S sunt non P (Sa-P) = unii nonS nu sunt P (-SoP) = unii $ sunt P ($iP). E logic!
De aici rezulta clar ca cei ȹ sunt P iar cei $ sunt ȸ deci Sa traiti P!

PS. Textul semigrafitti original "JUSTITIA E INEFICIENTA" apartine unui autor necunoscut dar foarte des intalnit in societatea romaneasca. Mai greu de gasit/prins in flagrant e cel care umbla cu $ si € pentru a schimba cursul lucrurilor...

Superlightic speed

2010-05-19T05:57:00.000-07:00

Cam asta am facut in ultima luna

Viata lui Ion Barladeanu

2010-04-10T05:46:00.000-07:00

Sunt ferm convins ca Barladeanu e impins mult in fata. Explozia lui din ultima vreme are in spate mult, mult PR. Cumva acest lucru este chiar justificat tinand cont de discriminarile pe care un om de genul lui le-a suportat din partea sistemului. Faptul ca nu a avut studii a fost un handicap insa a avut si un revers pozitiv pentru el. Barladeanu a avut imensa sansa de a se fi trezit deodata cazut in loteria profilului marelui artist. Ignorat si chiar usor absent fata de un public mai mult sau mai putin snob, cu episoade de exces de consum de alcool el devine ulterior emblema pentru o stare de fapt. Barladeanu mi se pare un fenomen monden, un circ iar agitatia din jurul lui e similara cu agitatia din jurul elefantului care picteaza sau a robotilor care joaca fotbal. Iata ce poate face un boschetar! Iata ce e de fapt cultura insasi!

Ca sa fii un artist mare iti trebuie un principe/rege/dictator mare care sa te ocroteasca, o catedrala mare pe care sa o decorezi sau un grup social care sa se impotriveasca acestora. Tu ca artist devii astfel o emblema pentru aceste forte sociale ascunse la fel cum este vedeta sportiva pentru suporteri. La drept vorbind, tinand cont de marginalitatea specifica culturii romane, asa ceva nu prea exista. Asa ca din start are un handicap de evaluare. Dar astazi granitele nu mai sunt atat de stramte. Eu nu stiu sigur daca Barladeanu este sau nu un artist mare pentru ca maretia artistului nu depinde doar de artistul in sine ci si de publicul care investeste continuturi psihice proiective in el. asa ca nu ma pot pune in pielea publicului sa stiu ce gandeste.

Consider totusi ca talentul lui Barladeanu este mult peste medie insa ramane totusi departe de a fi unul genial. Cel putin din ceea ce a facut pana acum. Nici un artist genial de pana acum nu a fost atat de „incult” fata de productiile contemporane ale semenilor. Van Gogh sau Miro au facut ulterior studii in cariera lor si niciodata nu le-au asimilat destul la fel cum probabil ca nici Barladeanu nu va putea fi vreodata un virtuoz al desenului. Dar au stiut exact ce se intampla cu colegii lor de generatie sau macar cu unii dintre ei. Poate si asta e o prejudecata tipica artei insa dupa aceleasi criterii ale artei el nu este un artist genial. Poate arta viitorului il va atesta astfel. Dar cine stie exact cum va fii arta viitorului!?

In fotografia alaturi de Angelina Jolie el arata a artist pop de lumea a treia. Un Andy Warhol ar fi avut fie o reactie de ironie fie de profetica (dar totusi superioara) acceptare a statutului ei de superstar umflat cu pompa consumersimului. Barladeanu a avut atitudinea umila a intretinutului, a marginalului care primeste vizita starului in numele UNICEF. Cred ca asta e popul specific romanesc. Un pop lipsit de fond asa cum in buna parte cultura romaneasca este.

In momentul acesta cred ca principalul rol al artei este acela al deconstructivitatii, al dezmembrarii falselor mituri create de civilizatia corporatista dar si cea clasica deopotriva, al artei care exceleaza in forma dar careia ii lipseste spiritul. E posibil sa ma insel dar pentru mine artistul genial contemporan nu este doar un simplu manufacturier de imagini si forme asa cum a fost pana mai ieri. Nu pot sa accept asta in inflatia perisabila de imagine de astazi. Artistul genial contemporan schimba mentalitati ci nu doar simple gusturi care au ramas prizonierele unor realitati sociale de mult apuse.

Lucrarile lui Barladeanu nu au acea scanteie tipica geniului daca asa ceva exista cu adevarat. Raman la parerea ca sunt banale. Dar oricum asta nu inseamna ca ar fi proaste sau neimportante atata timp cat o multime de artisti au renuntat la „genialitate” si originalitate in favoarea focalizarii atentiei fata de o simplitate pierduta. Pe de alta parte chiar daca artist genial ar mai fi o sintagma contemporana viabila tot nu as putea ca productia sa sa se restranga doar la imagine, doar la forma. Pentru arta de pana acum parca da dovada de prea multa natura, prea multa naivitate si prea putina aperceptie artistica. El nu stia si nu stie nici azi mai nimic despre istoria artei.

Intrebarea „Sa ma lamuresc… ce e pop-artul?” este realmente induiosatoare. Omul asta e un Henry Rousseau de secol 21 al Romaniei. Ca in bancul cu Romania aflata la 100 de ani in urma. Intrebarea lui ma trimite cu gandul la ceea ce i-a spus intre 4 ochi lui Picasso: „ Amandoi suntem cei mai buni pictori actuali: eu in arta moderna si tu in arta egipteana…”.

Nu-mi iese din cap imaginea cu el stand pe acea saltea abandonata la ghena si exclamand „mi s-a urcat celebritatea la cap”. Sau, mai tarziu in film un dialog cu o locatara:

„– am auzit ca esti celebru
– da, mai car doua tomberoane si gata…”

Dar tipul acesta de naivitate totala mi se pare foarte interesant. Avem de a face cu o ciudata joaca cu ideatia paranoida si tot la fel de neconstient Barladeanu ajunge paradoxal sa fie profilul tipic al artistului marginal prin esenta dar dominat de fantasme egocentrice. Dincolo de acest profil universal al marginalului cred intr-adevar ca el poate constitui profilul national, romanesc al artistului pop.

Asa ca pe de alta parte nu as vrea sa cad in gogomaniile unui fost profesor de-al meu din facultate care doar pentru faptul ca nu subscriam la ideile lui pseudo de toate felurile ma acuza ca nu constientizez ceea ce pictez si ca doar natura lucreaza in mine. Primele lucrari ale diferitilor artisti oricand ar putea fi vandute la licitatie si recunoscute ca arta desi nici ei probabil ca nu cunosteau mai nimic despre istoria artei. Iata cel mai parsiv mod de a demola pe cineva in ciuda meritelor: il acuzi ca nu e stapanul propriilor sale rezultate. Sute de ani artistii au recunoscut ca sunt doar niste instrumente ale divinitatii si iata ca vine un tembel ca asta care are pretentia ca revolutioneaza arta sa te desfiinteze. Asa ca ma intreb: daca de fapt toate teoriile noastre despre arta pe care le „constientizam” sunt de fapt niste fenomene secundare si niste erori?

Am stat mult si m-am gandit la omul asta. Am stat si in preajma lui si l-am observat cu atentie. In ciuda unor stangacii inerente el degaja un anumit soi de calm, ceva special. Ca ne place sau nu, ca se suprapune peste conceptiile noastre despre institutii sau nu, Ion Barladeanu este totusi un artist. Un artist interesant si un om interesant. Dincolo de artist Barladeanu e un personaj. Eu am fost si inca sunt foarte circumspect fata de Barladeanu. Si astazi cred ca lucrarile din expozitia lui au fost un pic neinspirat alese in sensul ca nu reflecta ceea ce cred eu ca e important la el: viata lui, povestea lui. Poate ca tocmai asta il face artist, un artist al vietii. Atractia fata de cultura si memorarea diferitelor date culturale il face totusi un artist tipic.

Ceea ce este remarcabil la acest om este vocatia artistica needucata care a reusit prin sine insusi sa faca ceva mai mult decat mondenarie. Asta se vede de la distanta. Chiar si un micron de ironie adaugat la constructele oficiale dezvoltate de presa atesta prezenta de spirit care refuza falsul si inautenticul. Un test major, mult mai sever decat experientele traumatice pe care le-a avut pana acum este gestionarea succesului. Daca va ramane la fel de „critic” fata de sistem asta ar fi certificatul unui artist mare intr-adevar . Daca va deveni o simpla parte din el atunci din pacate este doar o strategie abandonata de PR.

Ceea ce mi se pare mie interesant la Barladeanu nu e colajul lui mai mult sau mai putin ironic. Orice consumator de mondenitate are destule pusee ironice la adresa minciunilor subtile care stau la baza metanaratiunilor implementate de neotemplele mass-media. Tocmai de aceea mondenitatile au un mare grad de fenomen paparazzi in ele care deconstruiesc ele insele aceste mituri comerciale provizorii. Nici eventualele sale exercitii de compozitie nu le consider remarcabile. Compozitia e in principal un exercitiu al artei abstracte ceea ce nu prea face el. Nu se poate spune ca ar stapani compozitia specifica artei abstracte. Cele cateva exercitii compozitionale care pot fi vazute in lucrarile lui sunt deja preluate de la fotograful anonim al revistelor din care sunt decupate. Iar ca sa faci compozitie in arta figurativa iti trebuie mult mai multa cultura vizuala decat are el.

Cert cu adevarat este ca omul Barladeanu este dovada vie a scolii anacronice din Romania. Scoala romaneasca a fost incapabila sa ii descopere si sa il ajute sa isi dezvolte talentul, repet, un talent mult peste medie. La fel ca si in cazul lui Costel Busuioc si Ion Barladeanu este dovada clara a ineficientei scolii romanesti. Daca nu ai bani sa te duci la scoala sau sa faci lectii particulare, daca parintii sunt nevoiasi atunci ai toate sansele sa ajungi in mizerie sau, cel putin sa nu poti sa-ti valorifici talentul pentru ca oamenii care ar fi trebuit sa fac acest lucru nu au fost promovati. Altii au ajuns artisti cu diplome doar pentru ca s-au investit in ei lectii particulare cu palnia si le-au asimilat papagaliceste si acum sunt patroni de cazinouri sau de en-gross-uri. Asta inseamna ineficienta unui sistem care mimeaza civilizatia.

Cand ii observi viata nu poti sa nu te gandesti la toti fariseii artei cocotati pe functii inalte si care au inghitit pe nerumegate tone de informatie culturala din care nu s-a ales nimic. Au ramas niste obezi culturali. Omul asta aprins din zbor esentialul chiar si in doza redusa in care poate supravietui selectiei facute de presa. Sunt altii care au studiat biblioteci alese si nu au retinut cat a retinut el din reviste. Aici cred ca e puterea lui.

Ceea ce e cu totul remarcabil la acest om este „destinul” libertatii asumate. Tot felul de papagali repeta cu obstinatie cum lumea in care traim e libera si ca fiecare e liber sa faca ce vrea. Nu e deloc asa. Libertatea costa. Barladeanu e exemplul cel mai tipic al modului in care sistemul transforma omul simplu si naiv dintr-un spatiu inocent intr-un homeless urban! Ma doare drept in 3 litere despre vorbele goale cum ca trebuie sa oferi ceva la schimb ca sa primesti beneficiile civilizatiei. Omul a avut acea scanteie umana naiva, a avut talent si destula inteligenta si totusi sistemul l-a batjocorit astfel. Chiar cu incapatanarea si capacitatea lui de a rezista presiunilor sistemului tot nu a putut scapa de acest destin absolut malefic. Chiar si statuile pe care sistemul i le face acum sunt niste reparatii ieftine venite din partea mentalitatii de casta. Daca intr-adevar nu va stii ce sa faca cu celebritatea atunci destinul lui va fi pus pe seama unei erori de judecata de-a lui Dan Popescu. Dar daca intr-adevar va confirma aceasta celebritate si se va dovedi un artist genial toata lumea va ramane cu impresia cum ca comunismul e rau iar capitalismul si democratia sunt bune. Iata de fapt insusi sensul artei!

Photoshop puppet warp

2010-04-09T09:32:00.000-07:00

Transform tool (Ctrl T) si liquify (Shift+Ctrl+X) inlocuite de puppet warp.

Cat timp se aloca pana acum pentru a face ajustari de imagine de genul celor din filmul de mai jos...

Flying

2010-03-29T07:10:00.000-07:00

Am facut o piesa mai vesela-- de primavara

Cu₤tura Bis€rica Ju$titia

2010-02-21T12:17:00.000-08:00

Ce pictam in 1995

2010-02-15T03:31:00.000-08:00

15 -02 -2010

Pictura ca pictura... Da' spatele lucrarilor e mistooo!!!

Artisti vi se pregateste ceva!

2010-01-15T08:21:00.000-08:00

Am spus-o pe blogul opinium: Romania s-ar putea sa nu fie buna pentru bruma asta de democratie care exista în Occident. Apucaturile dictatoriale ale omului simplu din Romania se regasesc în emisiunile la care se uita, în politicienii pe care îi voteaza si chiar în legile pe care le face cand devine politician. Asa ca încet dar sigur presiunile asupra artistilor si libercugetatorilor încep sa devina mai acute.

Iata ca dupa ce politicienii au rezolvat problemele sociale în sfarsit a venit si timpul artei pentru a fi... rezolvata.

În ultimul secol arta si-a permis niste libertati neacceptate de statul semitotalitar supranumit democratic de astazi asa cum exista el în Occident. Conflictul pe care arta discentrica l-a realizat cu autoritatile este specific acestei semidemocratii occidentale. Ori la noouuooooiiiii... fiind atat de firava saracaaaaa democratieee.... nu mai poate ea suporta si arta lasata de capu' ei.

La aproape un deceniu de cand am scris "CIVP" astazi sunt convins ca postmodernismul la fel ca si realismul socialist sunt strategii de contracarare a anumitor întrebari si probleme de natura politica sau pur si simplu de exprimare de sine puse de unii artisti care pot rasturna "ordinea mondiala". Pentru a-i face mai putin vizibili statul, prin reprezentantii sai de baza – politicienii, au sustinut discret astfel de miscari artistice de întoarcere la mentalitati mai comode pentru statutul lor de paraziti sociali. Dupa ce postmodernismul si realismul socialist se dovedesc a se fi fumat iata ca "baietii destepti" inventeaza un pat al lui Procust pentru artisti. Practic dupa ce aceste curente/miscari de gen "Stefan Gheorghiu" au cam dat faliment politicianul roman s-a întors la sapa lui dictatoriala cu niste prevederi tipice care sa reglementeze libertatile artistului si sa nu învete "prostii" pe sclavul contemporan indispensabil pentru bunastarea sa. Acestea suna cam asa:

Exista greseli de ortografie si fraze inconsistente ce repeta cuvinte si expresii si care uneori se apropie de anacolut. Desi gramatica era una dintre disciplinele la care se dadea examen de absolvire la facultatea de drept (si ne aducem aminte cat de dure erau examenele si ce concurenta era pana acum 10 ani la aceasta facultate) iata ca autorii unei astfel de proiect de lege par pur si simplu agramati. Se cam poate intui cum au luat ei examenele alea dupa „profesia” de politician pe care o exercita acum.

CAPITOLUL I
Art 2
(1) Activitatea de artist NU este un act de cultura de interes public. Desi artistul are un public al sau, totusi arta nu se face întotdeauna la comanda publicului si nici nu este decisa de gustul acestuia la un moment dat. Este foarte concludent aici exemplul avangardei începutului de secol 20 unde publicul initial a raspuns negativ propunerilor artistice ale anumitor artisti care apoi s-au impus în istorie si au fost chiar adulati de urmatoarele generatii.

Nota: Interesul public ar trebui sa-l faca cei ce stiu doar sa taie frunze la caini pe spinarea poporului. Sub aceasta sintagma de "interes public" politicienii îsi ascund parazitismul astfel ca realitatea sa sociologica atesta rau public pe care tagma lor îl aduc societatii. Binele poporului este de fapt binele lor pe supunerea poporului pe care îl înrobesc. Casa poporului e de fapt casa lor si saracia poporului.

(2) "obligatia de a insera lucrarile de arta armonios in spatiu" se poate aplica celor care fac realism socialist eventual. Armonia este un concept perimat pentru artele vizuale. Curente ca "dadaismul", "gestualismul", "touchismul", "minimalismul nongeometric", "actionismul" au intrat deja în istoria artei definindu-se fie ca anti armonie fie refuzand sa îi mai acorde armoniei vreo importanta. Artistul nu prea accepta obligatii. Le-au luat politicienii pe toate! Au obligatii în mai multe parti, stim...

(3) Acest tip de discurs este menit spre a interveni în munca artistului spre a-l manipula si în final spre a-l obliga sa faca lucruri de "interes public" sub pretextul "protejarii calitatii vietii". Calitatea vietii este interesul artei doar în masura în care se adreseaza spiritului. Arta are "implicatii majore asupra calitatii vietii" intr-adevar dar parca sunt implicatii mult mai majore asupra calitatii ei fapte de genul ca:

1. politicienii sunt paraziti ai societatii si economiei.
2. cu ajutorul sistemului social mafiot politicienii exclud de fapt omul de rand de la luarea deciziilor politice ale comunitatii.
3. pentru a-i mentine în stare de orbire si de robie politicienii dezorienteaza cetatenii cu informatii false, mincinoase, manipulante care se propaga atat în massmedia cat si educatie.

etc. etc. etc.

Art. 3 si 4. Afirmatii stupide. Istoria artei este plina de exemple de artisti fara studii sau fara studii terminate. Dupa o astfel de lege un Van Gogh, un Dali, un Cadere si multi altii nu ar putea fi recunoscuti drept artisti. Povestea cu cei 7 ani de ucenicie e uluitoare. Avocatii care au conceput astfel de aberatii au ramas cu studiul istoriei artei pe la Renastere cand artistul îsi începea cariera ca ucenic. (Frumoase vremuri, nu? Liderul politic comanda - artistul executa; nu ca acum cand nu mai e nici un pic de disciplina.)

Art 5. Trecem peste faptul ca fiind vorba de plural se scrie (arie) "ariilor" si nu "arilor" (întelegem... e defect profesional...). Probabil ca articolul asta e luat de la fisa de post al unui muncitor de pe la vreo instalatie anume si apoi schimbate unele cuvinte la el. De exemplu alineatul "a" chiar a ramas asa. Sau la alineatul "b" s-a schimbat "Verificarea instalatiilor de ..." cu "Verificarea proiectelor de arta monumentala..." . La fel si "c" si "d".

Dupa un astfel de discurs se vede ca avocazzii în cauza au doar o minima cunoastere a domeniului artei. Arta nu se face ca si conducerea si supraveghera masinilor sau a diferitelor dispozitive. Arta e o creatie a spiritului (liber) . De ce politicienii nu se apuca sa faca si arta fara sa mai fie nevoie de artisti? Se ia o mita si se face din ea o opera de arta! Hai ca sunt maestrii aici!

Fraza (2) este imbecila de-a dreptul. Am sa sterg cateva propozitii (menite parca sa o faca mai greu de înteles pentru cei fara educatie dar usor de sesizat de cei cunoscatori) pentru a-i arata inconsistenta: "Practica artelor vizuale este un act complex de creatie artistica, cat si realizarea de opere de arta". Zaaaaauuu?

CAPITOLUL II

art 6. Afirmatie eronata. Profesia de cadru didactic nu este identica si nu are legatura cu cea de artist vizual în cazul în care aceasta cu adevarat ar exista.

Art 7. (1) Artistul nu trebuie sa raspunda "fata de autoritatile publice cu privire la calitatea solutiilor propuse" si nici macar fata de "client". Daca clientului nu-i convine ce face artistul atunci poate sa nu cumpere arta lui! Asa s-a facut în istorie. O astfel de aberatie este menita cumva sa subordoneze valoarea unui artist si dreptul de semnatura fata de cutare sau cutare politician. Cu alte cuvinte un artist care critica prin arta lui politicienii se poate trezi persecutat. Autoritatile sunt invitate respectuos sa cante la alta masa cu aceasta ocazie.

Dupa cum se vede mai jos la Art. 9 artistul poate fi transformat în neartist datorita unor "abateri disciplinare" . De aici mai e un pas pana la interzicerea vinderii lucrarilor. Ganditi-va ca pentru ceea ce artistul face în mod curent de mii de ani, adica pentru vanzarea artei lui, acesta poate fi mai nou bagat la parnaie pentru primirea de foloase necuvenite. Ce bine ar mai functiona lupta împotriva coruptiei!!!!

(2) "Dreptul de semnatura" este o încercare de interventie barbara a mentalitatii birocratice în lumea artei. Asa ceva nu trebuie sa existe. Oricine trebuie sa poata sa se semneze si sa i se recunoasca valoarea independent de tendintele dictatoriale ale vreunui politician care vrea sa controleze cat mai bine supusii. Valoarea artei nu o dau politicienii si nici juristii ci publicul. Autoritatile pot ramane fericite cu acel "drept de semnatura" pentru contractele alea facute spre binele public ...

Art 8 (1) si (2) "Societatea/Ordinul Artistilor Vizuali" si-o pot baga domnii politicieni în... fund. Daca nu le ajunge artistii pot pregati în plus pentru ei niste ready made-uri care sa-i sature! Daca nici prevederea de mai sus nu îi satisface pe deplin se recomanda schimbarea orificiului.

Sectiunea a 3-a si a 4-a e cu bolborosiri sterile despre drepturi si obligatii. Iar întreg capitolul III tine de promisiuni, propaganda si statut juridic tipic pentru orice alta institutie a statului. Hai sa îi marginalizam noi pe cei care nu mai cred în autoritati si în ordinea mondiala, hai sa ne solidarizam în "respectul pentru autoritati" si sa vedeti cum veti fi protejati si ce bine o sa traim! Cam asa fac ei si cu fraierii pe care îi ademenesc sa mearga la vot.

Cumva asta este pretul platit pentru artisti acceptand "aripa protectoare" a statului. Statul îti da papica, te pune director de muzeu, te trimite la studii etc., etc. Acum si tu trebuie sa îi accepti birocratismele. Practic postmodernismul cam asa s-a construit. Cei care fac acest pact cu diavolul pana la urma vor ajunge mutilati de astfel de limbaj si mod de gandire si vor sfarsi în scleroza specifica. Riscul "meseriei". Cei care accepta sa lucreze ca artisti pentru stat si sa duca pe culmile gloriei ideile mistificate despre statul de drept, egalitatea de sanse, libertate su democratie merita o astfel de caricaturizare.

Personal consider ca daca statul face o comanda catre artist e normal ca acesta sa îsi impuna parerea si directia de lucru atata timp cat plateste. Din pacate însa tipul asta de demers este o mizerabila încercare de control a întregii arte contemporane. Fireste unii pot face arta siropoasa cu subiecte cu minciuni cum ca lumea e minunata daca omul de rand îi slujeste pe paraziti asa cum vor. Însa arta nu înseamna doar asta. Arta are tupeul sa o spuna si în fata si a spus-o dintotdeauna asa ca nu va putea fi suprimata acum de niste buticari care acum 10 - 20 de ani faceau bisnita si vindeau seminte. Din lupta cu arta nimeni n-a iesit învingator însa si cu mojicia asta nascocita de politicieni corupti nu va reusi. Rezultatul va fi ca într-un final le va mai arata înca odata nimicnicia si meschinaria. Statul nostru "democratic" cel tanar si cu muci la nas nu are experienta nazismului care a sucombat si pentru ca a încercat sa suprime arta moderna. Sttefani Ghiorghiii pot încerca multe însa nu vor ajunge prea departe.

Sunset - electro version

2010-01-15T04:04:00.000-08:00

Michael- ulei pe panza

2009-12-28T12:23:00.000-08:00

Ce pictam in 1993...

A stat pana in 2000 pe usa camerei mele. Pana recent a stat in pod.

"sunset" -- o alta varianta

2009-12-16T12:03:00.000-08:00

Cam pe vremea asta anul trecut am inceput sa lucrez fizic la piesa asta dupa ce initial am gandit-o si fredonat-o in timp ce ma plimbam. Intre timp i-am facut mai multe versiuni si ajustari dupa cum se poate vedea aici:

Basescu porno Romania

2009-12-03T00:02:00.000-08:00

dialog suprarealist la nivel subterestru

2009-12-01T03:42:00.000-08:00

dialog suprarealist la nivel subterestru

Pentru detalii privind stencilul "Vin in 5 minute" dati click aici.

( http://gabrielbaldovin.blogspot.com/2007/10/baldovin-in-5-minute.html )

Arta urbana la Venetia (gasita in timp ce orbecaiam pe aleile/culoarele sale intortocheate)

2009-11-14T03:27:00.000-08:00

Nu stiu daca toate sunt facute de italieni (am simtit un iz englezesc si rusesc) dar cred ca astea is facute de romani ;)

(l-ati recunoscut pe Gorzo-- de data asta nu vreau sa-i mai iau lucrarea si precizez ca el este autorul)

"Esercito" inseamna armata -- pentru cei (ne)avizati ...

United Arab Emirates at 2009 Venice Biennale

2009-10-06T14:09:00.000-07:00

In romaneste aici

07-09-2009

I entered the UAE pavilion pushed by a big curiosity. "It’s not you it’s me" seemed to be very promising. I was expecting to see the Arabic cultural resistance to western corporatist imperialism, the courage of some people that have the nerve to show to the whole world their cultural autonomy in front of consumerism ultimate expansion. "It s not you it’s me" seemed to be a fair defense to this neocolonialism. To express the refusal the technology and civilization with their language as the biennale itself sounded very interesting thing.

But after several steps inside the pavilion I was surprised to see a mock-up of some building that are going to be build up and become the base of future cultural institutions. The buildings seemed as fancy as the ones that were raised up before in this country as everybody knows. But the biggest disappointment was a kind of press conference pretending to be performance art made by so-called local artists, man and woman, who actually looked like Hollywood stars with Arabic specific. They were really beautiful individuals. I could admire the Arabic shape of Angelina Jolie , beautiful. So far so good. There was only a problem; this press conference was pretending to be performance art.

So after Performance Art/Happening was and still is questioned today by birocratoid mentalities as being actually art now they are in the situation of being corrupted into the opposite pole by the power of money. These mentalities are about to call art all the authorities’ actions in the shape of some statements made by some consecrated artists but mechanical understood and applied. Beuys might have been said that everybody is an artist (from what one can say that everything is art) but if I see in the gallery the same things from the news and commercials than I do the same thing that I do with the TV. I turn it off. I am not saying that the political speech made by politicians or in the commercials and Hollywood movies (which is basically the same thing) could not become art in the frame of enlarging its limits in the last century. Let’s just say that it is just me that I am tired of such kind of art as the impressionism had got tired of academism at the end of 19 century, ok?

On the other hand, such a new possible pushing further of limits of art I really really doubt that could be done just by UAE as long as not only the controversy of acceptance Performance Art as art is not favorable to the spirit of biennale but there are not existing even the specific cultural institution that make this controversy possible and there are not artists. I know some guys that were very prout of themselves for stepping over capitalism from feudalism to socialism as Superman when they were prisoners of medieval mentality.

I am not going to buy the story of such a subtle possible irony that audience did not observed. That press conference took on the serious reason path dealing with the anthropologic and philosophic side of audience and forgetting the artistic one. It is just that the reasons and debay are the clothes only for contemporary spirit and not its content. I think that the farthermost away point from this spirit was the expression "His Highness" about their political leader. If one use "His Highness" formula referring to a politician one should also release a wind or something as ironic homage. Otherwise there is no contemporary art but classical one. One doesn’t need Venice Biennale but pyramids, palaces, castles, military parades etc. No matter how many galaxies have UAE hotels or how many fancy cars and how big money the mentality is not western yet.

I found really funny a kind of politician (liar) answer "we are concerning of improving…" . O really? I imagine some feminists dressed with Arabic veil… If I would participate to such "performance" then I would rise a question like „How stupid do you think we are?" or I simply walked away raving to the next pavilion. Contemporary art is facile. But playing is also facile for a child but very hard for somebody who has lost his/her childhood.

Psychological analyzed "It’s not you it’s me" proved itself to be no fair rejection of western culture as I expected but a strange and ambivalent way of apologizing for not enough aligning to it but for commercial reasons. "It’s not you it’s me" from the speech of the two seemed to me to be a valet blank and impersonal bow towards the wealthy tourist in front of a fancy hotel. We open a pavilion at Venice Biennale, we create local stars and behave trendy for you to become our tourists and get us richer. We have no big reputation, we came from periphery but we are ready to catch up, look we have western beautiful suits and limousines, can we get in? Haven’t we learned so well to make business?

"It’s not you it’s me" shows a kind of provincial hesitation inside the big city, a behavior that wants no trouble. This expression reveals an inferiority complex about the western media propaganda culture concerning its own lack of specific contemporary social cultural frame. But beyond this there comes out smoothly a very strange, unexpected, rigid and paradoxical superiority. This expression is used by somebody that takes over itself the fault of a relationship failure but doesn’t want bad feelings from the other one. But it is usually used when the other one is angry, suffer and ask for explanations because of this breaking apart. So it is easy to see how the situation of the third one oedipal rejected is projected into western culture. So "It’s not you it’s me" seems to unconsciously become a sort of comfort for "letting down", for "leaving" the western contemporary culture. This is a kind of ambivalent hand given by the one who has chosen a better opportunity. And look how on the other hand there comes up some kind of provincial pride with a classic-colonialist shape that almost express its scorn for the western contemporary "degenerated art".

This reply changes looks absolutely fabulous to me: the reporter: "So we agree to disagree": the diva: "No, we agree to recommit in 2011". Oh my god! Have you seen how she had got the last word just like a goddess who just gives birth to some kind of new world? Have you seen how she saw the common points between the two cultures and not the differences only like western pragmatic and warrior people? I almost forgot that this conference was imagined and directed by her and her team from the first place. This reply looks very much like: 1. "Stop contradicting everything I say"; 2. "I don’t contradict what you say at all". How you seen how the "press conference" ended with a revelation? How you seen how the inferiority complex turned up into superiority one? I already feel guilty not just for rejecting UAE pavilion but for not worshiping such a metaphysical consolation.

The feeling that I had in UAE pavilion was that of lack of communication and, of course, of being deceived. I felt both soft soaped and treated with the arrogance of a traditional complex of superiority putted in the wrong place, in an untraditional space.

UAE is probably the most western Arabic country. I don’t know if such a social experiment would lead to a happy end or to something authentic. But in this particular moment UAE find theirselves in a strange transition to contemporary civilization like Romania itself. Old behaviors are mixed with new western emancipate ones and the result is an authentic kitsch. Personages/situations like Borat, Gigi Becali who gets out of limo and milk the ships with his own hands or celebrating the wining of Bahrain Formula 1 big prize by drinking no alcohol champagne (the alcohol is forbidden in this country) are funny and sometime terrible examples of such transition.

I am not sure if on this blog is appropriate for giving advices but I feel like doing this: so, as a western guy I don’t want you to change. But if you want me in your country you gave to accept also the fact that I might get drunk and sing on the streets on the middle of the night. You just can’t take my money only! Decide if you find yourself comfortable into my space! Coz if you are not comfortable then nobody forces you to stay and get a pavilion at Venice. It is not a shame not to have it. I really want you to stay in your culture and to admire you from the distance. If you have a problem with my life in my house why don’t you just leave? I don’t want you to stand up in front of me in the first place nor to keep proving your wisdom and your highness in philosophy afterwards. I am already tired of my own philosophy. It is true that you on your own are vulnerable against corporatist propaganda. But you have to fight for yourself to keep your authenticity. Forget about me and be just you! Don’t try to be me if you feel like! Otherwise sooner or later you would become tired and sick of my lifestyle and you will revenge on me for deceiving with corporatist false ideals!

PS
The UAE situation is not unique. All art refer itself to society in the way UAE pavilion refers to contemporary western culture. I will publish on the "concept" blog an entry meant to analyze art in general view starting from this "accident" with UAE pavilion.

Emiratele Arabe Unite la bienala de la Venetia

2009-10-06T14:07:00.000-07:00

English version here

07-09-2009

Am intrat in pavilionul Emiratelor Arabe Unite de la Venetia cuprins de o mare curiozitate. Titlul "It s not you it’s me" (e din cauza mea nu a ta) parea foarte promitator. Vedeam deja rezistenta culturala araba in fata imperialismului corporatist occidental, vedeam curajul unor oameni care au nervul de a-si afirma autonomia culturala fata de expansionismul metastazic al consumismului. "It s not you it’s me" mi se parea o legitima aparare in fata acestui neocolonialism. A-ti afirma refuzul tehnologiei si al civilizatiei cu mijloacele acesteia asa cum e bienala mi s-a parut un lucru foarte interesant.

Dupa cativa pasi in interiorul pavilionului ma trezesc cu o macheta a unor viitoare institutii culturale ce ar urma sa fie facute. Constructiile pareau la fel de grandioase ca si acelea ce au fost ridicate de-a lungul timpului in acest spatiu. Culmea dezamagirii a constituit-o un fel de conferinta de presa regizata sustinuta de doi asanumiti artisti locali, barbat si femeie ce pareau de fapt niste actori de gen Hollywood, cu alura araba. Niste exemplare umane foarte reusite. Am putut admira varianta araba a Angelinei Jolie, frumoasa, frumoasa. Bun. O singura problema insa; conferinta era vopsita in performance art.

Iata ca dupa ce mentalitatile birocratoide au contestat si inca contesta dreptul unor manifestari de gen performance art si happening de a se numi arta iata ca se ajunge la polul opus atunci cand e vorba de niste bani la mijloc. Aceste mentalitati au facut ele cumva incat sa le pice si lor ceva acolo si sunt aproape de a numi deja arta toate actiunile autoritatilor in lumina unor expresii si maxime rostite de artisti consacrati si repetate (cum altfel decat) mecanic. O fi spus el Beuys ca oricine e artist (de unde se poate spune ca orice e arta) insa daca vad si in sala de expozitie si ce aud la stiri si ce vad in reclame atunci fac ce fac si cu televizorul. Il opresc. Nu zic ca discursul politic, reclamele si productiile Hollywood (cam acelasi lucru in principiu) nu ar putea deveni arta in contextul extinderii limitelor artei ce s-a produs in ultimul secol. Doar ca, sa zicem ca eu m-am saturat de arta asta ca impresionistii de academisti, ok?

Pe de alta parte intr-o astfel de noua extindere a limitelor artei ma indoiesc ca ar putea fi facuta tocmai de EAU in situatia in care nu doar disputa cu acceptarea performance-art ca arta nu e favorabila spiritului bienalei dar nici macar institutiile culturale nu functioneaza deoarece nu exista si artistii sunt aproape inexistenti acolo. Mai stiu eu pe unii care se laudau ca au trecut direct de la feudalism la socialism ca Superman fara sa mai treaca prin capitalism dar de fapt ei ramasesera ca mentalitate tot in feudalism.

Sa nu mi se serveasca o posibila ironie atat de fina incat nici aplaudacii prezenti (oare si ei regizati ?) la eveniment nu au sesizat-o. Conferinta de presa simulata a luat-o pe cararea argumentelor serioase apeland la latura filosofico-antropologica a audeintei si mai putin la cea artistica. Numai ca argumentele si dezbaterea sunt doar haina spiritului contemporan.
Cred ca cel mai departe de acest spirit si de cel al artei contemporane in general a fost sintagma "His Highness" referindu-se la conducatorul lor de acolo. Arta contemporana nu prea are limite si limitari insa cred ca are un numitor comun in ceea ce nu face. Nu idolatrizeaza politicienii, regii si liderii de orice fel. Daca folosesti „His Highness" referindu-te la un politician intr-un cadru de arta contemporana trebuie sa dai si-un part sau ceva pe post de omagiu ironic. In caz contrar faci arta clasica. Nu ai nevoie in acest caz de Bienala de la Venetia ci de niste piramide, palate, resedinte, parade militare, omagii etc. Indiferent cate galaxii ar avea hotelurile din EAU si cate masini luxoase si capital ar fi acolo mentalitatea inca nu e occidentala.

Hilara rau de tot mi s-a parut si replica specifica unor politicieni mincinosi „facem demersuri pentru imbunatatirea…" Serios? Parca si vad niste feministe arabe cu voal… Probabil ca daca as fi fost la o astfel de conferinta de presa as fi avut si eu o intrebare de genul: „Cam cat de naivi ne credeti?" sau pur si simplu m-as fi ridicat fluierand o melodie si as fi plecat la urmatorul pavilion. E usor sa faci arta contemporana. Si pentru un copil e usor sa se joace dar foarte greu de facut daca nu (mai) esti copil indiferent de cate eforturi vei face.

Analizat psihologic "It’s not you it’s me" se dovedeste de fapt a fi mai putin o legitima respingere a culturii occidentale asa cum ma asteptam cat o ambivalenta scuza de nealiniere fata de ea in scop comercial. "It’s not you it’s me" din discursul celor doi mi s-a parut a fi de fapt in primul rand a fi o plecaciune sterila si neempatica a valetului de la hotel luxos in fata turistului. Deschidem un pavilion bienala de la Venetia, ne comportam occidental, numai veniti in EAU ca turisti ca vrem sa ne imbogatim si mai mult. Am venit din periferie dar suntem gata sa ne emancipam, uite ne-am pus si costume, ne-am luat limuzine, ne primiti? Hai ca uite cat de bine am invatat sa facem afaceri!

In "It’s not you it’s me" se simte nesiguranta provincialului care vine prima data in oras si nu vrea sa supere pe nimeni. El atesta un complex de inferioritate in fata culturii de propaganda mass-media occidentale, simtindu-se cu musca pe caciula pentru lipsa unui cadru social specific artei contemporane. Dar, dincolo de asta, o superioritate ciudata, rigida si paradoxala apare de unde nu te astepti. Astfel de replici se dau in cazul despartirilor de catre cineva care isi asuma vina esecului dar cere clementa, empatie sau un resentiment cat mai mic din partea celuilalt. Dar expresia se foloseste de obicei in situatia in care celalalt sufera si cere explicatii din cauza esecului relatiei. Asadar trebuie ca situatia exclusului oedipian este usor proiectata in cultura occidentala. In mod inconstient "It’s not you it’s me" devine astfel o consolare fata de „parasirea" culturii occidentale contemporane, o ambivalenta mana intinsa de pe pozitia celui care a avut de ales o varianta mai buna. Iata cum pe de alta parte se simte si un orgoliu la fel de provincial cu tenta originar colonialist-clasica care aproape ca isi manifesta deschis dispretul pentru „arta degenerata" occidentala.

Urmatorul schimb de replici mi se pare pur si simplu mirobolant: ziaristul: "Deci suntem de acord ca nu putem cadea de acord"; diva: "Nu. Suntem de acord sa mai incercam si in 2011". Mama cum a avut ea ultimul cuvant de parca o zeita a dat nastere unei noi lumi! Cum a facut ea pace si a vazut punctele comune intre cele doua culturi si nu diferentele dintre ele asa cum fac pragmaticii si razboinicii occidentali! Aproape ca uiti ca de fapt respectivul conflict de idei a fost imaginat tot de ea! O astfel de replica seamana cu : 1. „Nu ma mai contrazice atata!"; 2. „Dar nu te contrazic deloc!" Cum s-a si incheiat „conferinta de presa" imediat cu o revelatie! Ati vazut cum initialul complex de inferioritate s-a incheiat cu un complex de superioritate? Incep deja sa ma simt vinovat nu numai ca nu apreciez pavilionul EAU dar (lucru la care nici nu ma asteptam) si pentru ca nu venerez o astfel de metafizica consolare.

Sentimentul pe care l-am avut in relatia cu pavilionul EAU a fost acela de necomunicare si, evident, de nesinceritate. In discursul prezentat acolo fie m-am simtit lingusit fie tratat de sus de un traditional complex de superioritate cultural care se manifesta impropriu intr-un spatiu netraditional.

EAU este probabil cea mai bogata si cea mai occidentala tara araba. Nu stiu daca in viitor un astfel de experiment social va fi unul fericit si va duce la ceva autentic. In momentul acesta EAU este o tranzitie bizara oarecum ca Romania unde vechile reflexe sunt amestecate cu comportamentele occidentale emancipate. Rezultatul este un kitsch ciudat de autentic. Un Borat , un Gigi Becali care coboara din limuzina sa mulga oile, sau sampania fara alcool deschisa de castigatorul marelui premiu al Bahrain (tara unde alcoolul e interzis) la Formula 1 sunt exemple amuzante si uneori dramatice ale unei astfel de tranzitii.

Nu stiu daca pe blogul acesta se cuvin niste sfaturi dar simt nevoia sa zic si eu vreo 2: mai, eu ca occidental nu tin ca tu sa te schimbi. Dar daca ma vrei la tine in tara trebuie sa accepti si faptul ca s-ar putea sa ma imbat crita si sa cant pe strazi. Nu poti sa imi iei doar banii! Hotaraste-te daca esti in largul tau in bienala mea! Daca nu esti in largul tau atunci nimeni nu te obliga sa ramai si sa ai pavilion. Nu e o rusine sa n-ai pavilion la Venetia. Chiar vreau sa ramai in cultura ta iar eu sa te admir de la distanta. Daca tu ai o problema cu modul in care sunt eu in casa mea de ce nu pleci pur si simplu? Nu vreau sa stai drepti in fata mea si la fel nu vreau nici ca dupa aceea sa-mi demonstrezi cat de cel mai mare filosof esti tu cu intelepciunea ta. Sunt deja satul eu de a mea. E adevarat ca propaganda corporatista occidentala pare de nestavilit si tu nu ii poti face fata singur. Insa va trebui sa faci si tu ceva sa iti pastrezi autenticitatea. Fii tu insuti si nu incerca sa pari occidental daca nu esti! Pentru ca mai devreme sau mai tarziu iti va veni lehamite de stilul meu de viata si vei vrea sa te razbuni pe mine cum ca te-as fi ademenit in neautenticitatea corporatista!

PS.
Situatia EAU nu e unica ci intreaga arta se afla fata de societate in aceasi situatie in care pavilionul EAU se afla fata de cultura occidentala contemporana. Voi publica pe blogul „concept" un articol intitulat „Bienala de la Venetia sub lupa pavilioanului EAU" menit sa analizeze fenomenul artei in general pornind de la acest „accident" cu pavilionul EAU.

Binala de la Venetia - 2009 - a 53 -a editie

2009-09-04T09:26:00.000-07:00

In mod normal un astfel de megaeveniment ar avea nevoie de cateva luni intregi de contacte directe pentru a fi digerat cum trebuie. Adica trebuie vizitat si revizitat. Eu n-am reusit decat o prima vedere cu explonatele si chiar sunt cateva pavilioane care mi-au scapat (programul bienalei e pana la 6 pm). Chiar si la o singura vedere tot mi-a luat 2 zile. Pe langa bienala propriuzisa mai exista si cateva evenimente colaterale foarte interesante si ele pe care trebuie sa le cauti prin labirintul venetian si asta iti poate lua alte cateva zile. Eu n-am avut decat o saptamana la dispozitie si nici timp ulterior pentru a cauta pe net texte si informatii despre ce am vazut. Asa ca o sa-mi spun si eu parerea la nivel de stfel de prima vedere.

Mi-au placut f. multe lucruri depre care probabil ca as fi putut scrie mai pe larg daca nu le-as fi vazut adunate toate deodata ci individual. Oricum nu pot sa fac o retrospectiva, suntem pe un blog (personal) totusi.

Mai intai treb'e spus ca am ramas imun la manifestarile conceptualiste. N-am rtetinut nici un text si nu mai imi aduc aminte daca am vazut vreunul. Nici macar "vederile" de promovare a lucrarii cu textul curatorilor nu l-am citit. Adevarul este ca intr-un asemenea megaeveniment conceptualismul se vede f. greu. N-ai timp sa rumegi si cauti obiectul/imaginea/filmul cu mura-n-gura. Cred ca am s-o las si eu p-asta cu conceptualismul si arta teoretica si am sa ma intorc la constructia de obiect artistic clasic.

Ma bucur ca Bruce Nauman a castigat la bienala.

Lucrarea lui a fost una dintre preferatele mele atat ca tema cat si ca realizare artistica.

A reusit sa surprinda modul in care societatea actuala ameninta sa se anihileze si sa se distruga pe sine si cum infesteaza comunitatile externe nonoccidentale cu intruziunea sa colonialista sub motivul emanciparii lor, modul in care inteligenta devine letala .

Refuzul inteligentei si incetarea blamarii prostiei cred ca e principalul reper al spiritului contemporan.

Totusi nu lucrarea lui mi-a placut f. mult. Cel mai mult mi-a placut stadionul lui Alexei Kallima din pavilionul Rusiei. Cred ca surprinde chiar si la nivel f. indirect relatia dintre politic si sport, dintre nimicul pe care factorul politic il transforma in valoare prin manipulare si propaganda. Videoinstalatia in cauza refacea drumul in sens invers: de la circul electoralosportiv la liniste subita. Mi s-a parut o foarte penetranta invitatie la reflectie.

Instalatia lui Andrei Molodkin cu kitschul cu "Victoria din Samothrace" alimentata cu un lichid inchis ce aduce a sange mi s-a parut si ea geniala. Din ideea de kitsch ca degradare a autenticului deducem degradarea ideei de succes, de victorie, de corporatie, decaderea spiritului epic si epopeic clasic si inlocuirea acestor valori cu anticolonialismul contemporan .

Nu toata lumea a apreciat Rusia, am intalnit si reactii de dezaprobare. Si mie mi s-a parut motociclistul din perete o prostie. Insa cred ca Rusia a arat bine anul asta. "Danger musem" cu ictura de Dubossarsky din sectiunea evenimentelor colaterale mi-a placut si ea. Am pictat si eu asa pana de curand, mi se pare depasit modul ala de abordare a lucrurilor dar totusi mi-a placut pentru ca am trecut si eu prin el.

Mi-au mai placut f mult oglinzile sparte ale lui Michelangelo Pistoletto.

M-am gandit la superstitia cu oglinda sparta care e 7 ani de ghinion si la destinul artei alternative ca arta damnata. Acum imi vine in minte cantecul cu "iubesc pisica neagra" :). Ghinionul e o constanta a artistului, eu m-am obisnuit cu el si a inceput sa-l simt ca o parte din mine si sa-l iubesc asa ca am facut poze voluptoase in fiecare din oglinzile lui Pistoletto.

Intersant a fost si Pavilionul Nordic. Mi-a placut Elmgreen & Dragset.

Multa lume a apreciat instalatia asta si ma mir ca n-a luat marele premiu.

Ideile care iti vin dupa ce vezi inecatul in piscina sunt diverse si amuzante. Jocul asta al ironiei cu tragedia ma prinde f. mult pe mine.

Ca barfa am auzit ca tipul a avut si un ceas scump la mana dar l-au furat.

(Ps. Inainte sa ajungem noi...)

I-a uite si ceva ce are legatura cu ultimele mele productii artistice ;). E vorba despre viata marchizului de Sade.

Pavilionul Serbiei mi s-a parut puternic . Au expus cantitati industriale prelucrate de par uman semifabricat luat de la frizeriile unei tari intregi. Nu stiu daca chiar din Serbia. Au reusit sa surprinda spiritul contemporan cu omul vazut ca o marfa odata cu degradarea moralei clasice si explozia corporatismului (cinic) contemporan. M-am gandit din nou la superstitiile populare privind parul tuns, la ascunderea lui in gradina de frica unor eventuale vraji. Primitivii folosesc parul pentru vrajile negative facute dusmanului pentru a-l imobiliza. Fetisurile lor arata ca niste papusi bizare. Scalparea e deja o practica primitiva f. cunoscuta. Expunerea de cantitati industriale de par ale omului contemporan m-a dus cu gandul la 2 lucruri diferite si chiar contradictorii. Unul ar fi paseismul, sentimentul pierderii autenticitatii infantile si a credintei primitive odata ce omul contempran devine adult. nu mai conteaza spiritele din acel par ci doar faptul ca el poate fi folosit ca izolare a tevilor pe timp de iarna de exemplu. Cel de-al doilea ar fi o idee paranoida dupa care sistemul social ar folosi acel par pentru a-si imobiliza sclavii la fel ca primitivii cu dusmanii lor. Imi place foarte tare tematica primitivismului supravietuitor in societatea "civilizata".

Pavilionul Romaniei mi s-a parut ok. Trecerea dintr-o camera in alta, incaperi si culoare inguste, iar pe deasupra o gradina cu zarzavat la mansarda e un portret interesant pt. Romania. Filmle mi s-au parut insipide insa. Cel cu chilienii a fost f. lung. Eu l-am vazut pe tot insa n-am vazut pe nimeni sa stea mai mult de 10 minute cat am stat eu. Am dubii si fata de alegerea temei. Nu stiu daca Bienala e un eurovizion unde fiecare vorbeste despre tara lui. Cred ca ar fi fost mai bine venita o tema mai generala decat o invitatie subtila (si chiar inconstienta) la turism .

Pavilionul Ungariei mi s-a parut foarte promitator la intrare cu tweningul intre portretele lui Rembrandt. Din pacate pavilionul se rupe fata de o posibila retrospectie a istoriei artei si o da in propaganda antinazista (ce oricand poate fi interpretata ca propaganda procapitalista). Evident oricand trebuie sa existe timp pentru deplangerea victimelor nazistilor dar asta e o alta tema. E adevarat ca destul de multe pavilioane au discontinuitati de genul asta (fapt inernet atunci cand expun mai multi artisti) insa pretentia de legatura prin portret asa cum apare la pavilionul unguresc, pornind de la portretele lui Rembrandt si ajungand la portretele subiectilor folositi cinic de nazisti pentru experimentele lor mi se pare fortata. Si chiar o jignire la adresa acelor victime. Cred ca s-a cazut intr-un derizoriu de proasta factura si s-a facut din genocid un fapt divers procedandu-se astfel.

Pavilionul Italiei mi s-a parut cam invechit. Si un pic cam mare (!!!) . Se cam ajunge pana la futurism (Marinetti) care deja a ajuns paseism...

Cu toate astea am gasit un film foarte frumos aici. In special muzica.

Poate ca pentru a contracara usoara imbatranire in pavilionul Italiei am gasit folosirea tehnicilor avansate de simulare 3D a realitatii

(cunoscatorii stie !!!)

apoi tot la italieni prin prezenta unui anumit tip de fotografie care se foloseste in special in publicitate.

Designul a mai fost de gasit in bienala si la chileanul Ivan Navarro printr-un joc al spatiilor prin care poti face un trompe l'oeil contemporan foarte necesar intr-un bar de exemplu cu care poti sa-i faci pe clienti sa se simta mai putin presati de lipsa de spatiu.

Ca dezamagire si chiar revolta mentionez Pavilionul Emiratelor Arabe Unite care au dat cu mucii in fasole de la prima prezentare incercand sa fie si fudule. Dar despre asta voi face un articol separat pe care il voi publica ori aici ori pe "baldovin concept". Depinde de modul in care voi dezvolta tema, ori catre o metareflectie asupra artei in general ori catre reflectie asupra subiectului artei ca produs social. Voi vedea.

Aici sunt banii dvs.

2009-08-10T12:43:00.000-07:00

"Balada sclavului" 2009 --

2009-08-03T08:47:00.000-07:00

Pornografia salveaza Romania

2009-07-23T02:27:00.000-07:00

Selectii din filmul anterior

2009-07-23T01:00:00.000-07:00

click aici pentru a le putea vedea pe Picasa.

We fuck to entertain you, we love to fuck you

2009-07-17T13:18:00.000-07:00

Relatia mass-media

2009-07-03T03:29:00.000-07:00

Gripa porcina si umanitatea

2009-06-25T10:52:00.000-07:00

"You are the target" la Street Delivery, Arthur Verona

2009-06-16T04:44:00.001-07:00

Din ciclul "nici o luna fara modificare la Sunset" acum cea mai noua varianta

2009-06-08T03:43:00.000-07:00

I-am incalzit un pic melodia cu un efect de reverb si i-am umblat la niste drumsuri care (inca) sunau un pic cam defazat.

Nicolae Comanescu (photoshop/pixeli)

2009-06-02T05:59:00.000-07:00

Guerilla soldair

2009-05-27T06:18:00.000-07:00

Sunset - o noua versiune

2009-05-21T03:38:00.000-07:00

Ceva probleme la drumsuri la versiunile anterioare-- cred ca le-am rezolvat acum. Track-ul mai are si alte lucruri de aranjat si poate fi facut sa sune mai bine. Dar il las deocamdata asa. Asteapta altele.

"Just a dream". Cel mai nou track

2009-05-10T09:29:00.000-07:00

Despre o experienta emotionala paranormala cu scrasnete de neuroni.

Despre valorile perene prinse cu interesele concrete in sac

2009-04-23T03:08:00.000-07:00

Relativ la tema fratiei cu revolutionarii de la Chisinau despre care am scis pe Opinium:

Swiss design la MNAC

2009-03-31T04:58:00.000-07:00

31-03-2009

Am vazut la MNAC expozitia cu designerii elvetieni. Cred ca astfel MNAC se apropie de design asa cum n-a mai facut-o pana acum. Eu zic ca e un pas interesant si necesar. E bine ca o institutie ca MNAC sa prezinte si reversul industrial al crearii de imagine. Unul menit sa se adreseze multimilor si divertismentului. Plus de asta s-ar putea ca multi veniti sa-l vada pe Giger sa scape un ochi pe cate un album sau pe altceva si sa vada si altceva decat divertisment. Pacat ca etajul 2 si 3 erau inchise si, dupa cate am vazut pe geam, goale. Ar fi bine ca spatiul sa se foloseasca totusi daca chiar e, atat cat e. Dar asta e alta treaba, revin la designerii elvetieni.

Fireste ca dintre toti Giger e cel mai artist. Suprarealismul lui erotico-tehnologic e unic. Din pacate supraarealismul in general e un pic cam prafuit si asta ma face un pic mai retinut in ceea ce-l priveste. Despre ceilalti sunt doar designeri .

Cand eram elev la Liceul de Arta aveam ultimele pagini de caiet pline de desene in care imi exersam cunostintele anatomice. Pe timpul acela capacitatea de a desena anatomic era cumva diferenta dintre copil si adult la care toti aspiram. Trecerea de la un desen naiv la unul in perspectiva era un fel de initiere in care fiecare credea orbeste. Disproportiile si lipsa de adancime perspectivala era criteriul pentru o arta proasta. Toate bune si frumoase insa la un moment dat ajunsesem sa credem ca suntem niste zei ai artei, ca nimeni nu poate desena muschii ca noi doar pentru ca la vernisaje nu prea vedeam figurativ. Iar atunci cand expuneau figurativii astia erau in cea mai mare parte amatori. Am avut un mare soc si o dezamagire crunta cand mi s-a spus despre virtutile tehnice ale studentilor orientali care deseneaza toti la fel de bine, la fel de exact cu precizia tehnica aproape robotica a redarii realitatii. Niste aparate de fotografiat ambulante care vad totul in lumina pieselor de la motoare.

Cam la acelasi stadiu sunt majoritatea „virtuozilor” desenatori din designul de astazi. Eu am lucrat si inca lucrez cu designerii. Evident atat cat pot sau am putut si eu sa fac compromisuri fata de ideile mele despre arta. Designul este cu totul incapabil sa inoveze cu adevarat ceva. El doar perfectioneaza tehnica si tehnologia umbland pe drumuri batatorite de altii. Nu am nimic cu tehnologia in arta, cu noile mijloace tehnice de expresie insa vreau ca prin aceste noi limbaje sa vad pulsatia umana autentica, vreau o imaginatie umanista si cu adevarat libera, nu una scapata din pestera. Evident ca designerii devin astfel niste cópii ale celor pe care ii multiplica si la care se raporteaza. In ciuda fashionului care ii caracterizeaza, in ciuda tendismului lor ei au o mentalitate esentialmente traditionalista, chiar patriarhala.

Eu sunt sigur ca designerii sunt artisti insa nu cu mult mai artisti decat sunt insisi muncitorii in fabrica. Industria imaginii functioneaza efectiv ca o industrie. Cu sefi, lideri, manageri etc. care isi pupa unul altuia dosul dintr-un anumit sens in altul. Daca se vinde insemna ca e ok. Fiecare e limitat si supus ordinelor celui de sus, iar cel mai cel este si el presat de statistica vanzarilor. Stilul de viata muncitoresc nu poate inova datorita starii lui de sclavie. El e de deplans si de aparat insa atunci cand are pretentii de genailitate deja fasaie.

Sa ne gandim doar la cópiile romane ale sculpturilor originale grecesti. Niciunul dintre acei sculptori desavarsiti ca tehnica nu a ramas in memoria lumii cu tot sistemul social avansat al romanilor. In schimb artistii greci sunt inca cunoscuti desi produsele lor concrete poate zac in acest moment prin nu stiu ce ziduri sau acoperite de pamant.

N-am sa cred intr-o mie de ani de acum incolo ca arta e o simbioza de 1% talent si 99% munca asa cum au afirmat-o in trecut artisti de prima marime si cum astazi se crede in proportie covarsitoare de catre designeri.

Principalul scop al artei nu este sa produca placere; pentru asta exista instincte si droguri. Principalul ei scop e libertatea care transpare printr-o astfel de satisfactie, libertate pe care designerii nici macar nu o viseaza. Ei pun in practica retete suprarealiste cu accente de realism magic traditional care se concretizeaza prin tot felul de logaritmi de combinatie intre diferite parti ale diferitelor animale. Neominotauri, neocentauri in tot felul de armuri, capete de serpi, feline, rapitoare, pradatori etc.

Parca vesnic cuprinsi de un complex de inferioritate designerii parca sunt primii burghezi din istorie, incapabili sa iasa din traditie si mereu atenti la statistica. In arta lor se simte o nevoie de evadare, de revolutie insa limitele la care sunt supusi in special la nivel ideologic sunt atat de mari incat nu pot depasi limitele sistemului in care performeaza.

Poate ca nu i-am cunoscut pe cei mai buni din lume insa lipsa lor de consistenta e absolut dezarmanta. Idealul lor in arta e sa deseneze mai bine ca Michelangelo si sa fie la fel de ”expresivi” ca Dali. Și Dali mai facea reclame, mai se lacomea la un pumn de galbeni semnand lucrari ale altora dar totusi isi permitea unele extravagante specifice artistului autentic. Și aici nu e vorba doar de confortul financiar. Dali i-a facut imbecili pe profesorii lui de la scoala inca inainte de a ajunge celebru. Nu poti sa fi artist daca nu esti constient de tine insuti si te complaci in modestia locului de munca fara sa iti gasesti individuatia.

In afara de astea designul se mai complace in noua de vreo 50 de ani tema de gandire si canalizare a urii; spatiul extraterestru. Daca in trecut ura sclavului fata de stapan era canalizata catre popoarele vecine si el inghitea galusca fara sa o rumege in prealabil designerul contemporan serveste o alta galusca repozitionata din cauza globalizarii. Acum nu se mai urasc popoarele vecine cu care facem afaceri. Acum uram extraterestrii. Ei au devenit raul suprem, babaul. Ei vin sa ne fure resursele, planeta, sa ne colonizeze, sa ne faca tot felul de chestii.
Pana si Matrix, care se vrea o parabola politica nu poate evita galusca cu extraterestrii.
Ce pot sa vad aici? Un „artist” care nu stie sa se exprime. Nu stie sa protesteze in fata sistemului, nu stie sa protesteze in fata conditiilor de la job. Nu poate. Designerul e ca un pictor cu dezabilitati de icoane. Orizontul lui inchis este similar cu functiile motorii ale amaratului care starneste mila trecatorului cand il vede ca picteaza cu gura sau cu piciorul.

Pana si Matrix, care se vrea o parabola politica nu poate evita galusca cu extraterestrii.
Ce pot sa vad aici? Un „artist” care nu stie sa se exprime. Nu stie sa protesteze in fata sistemului, nu stie sa protesteze in fata conditiilor de la job. Nu poate. Designerul e ca un pictor cu dezabilitati de icoane. Orizontul lui inchis este similar cu functiile motorii ale amaratului care starneste mila trecatorului cand il vede ca picteaza cu gura sau cu piciorul.

Lipsa lor de percutare a problemelor filosofice in general si a citoplasmei artistice din jurul obiectului de arta in special, lipsa lor de curiozitate fata de sociologia artei e aproape dezarmanta. Auzindu-i vorbind despre creatia lor parca auzi vorbind un catel despre sublimul matematic (sau dinamic).

Cel mai ironic in lumea designului mi se pare conceptul de ”concept”. El a fost introdus mot-a-mot din filosofie cam asa cum se intampla in general cu fenomenul Hollywood, superficial, fara a i se oferi suficienta atentie si intelegere. ”Conceptul” in design e un fel de proiect, un fel de prototip inca nerealizat, un fel de crochiu dar nu un crochiu tipic. Termenul are mare legatura cu ”conceput”. Daca ii spui unui designer ca Platon vedea lumea ca pe o copie a unor ”concepte” perfecte el intelege ca lumea a fost facuta cu puterea gandului ca Ninja cand se concentreaza inaintea bataliei finale. Ironia consta in faptul ca acesti „concept-artisti” au un nume apropiat de artistii conceptualisti cu care nu au absolut nici o legatura, ba chiar se afla la antipozi.
Pur si simplu n-ai cum sa ii explici unui designer ca inaintasii lui au inteles gresit termenul de ”concept”, ca de fapt conceptul este efectiv o notiune ceva mai generala iar prototipul de fata e un obiect particular si nu poate fi ceea ce se cheama de la origini concept. Am incercat sa ii explic unui coleg si cred ca relatiile noastre s-au racit din acea zi.

Pe langa asta, sa fim seriosi unul ca John Howe din cate am vazut deseneaza efectiv ca un amator cu linii timide si nesigure. Majoritatea sunt dedicati artei figurative insa sunt destui care nu fac un desen ”teapan”. Sunt intr-adevar destui insa care deseneaza impecabil, cu forta, cu curaj, cu precizie, cel putin in industraia jocurilor video. Ce e la MNAC nu e nici pe departe „varful” „conceptartismului”. Dar tocmai precizia asta prea mare ceea ce ii face parca niste mestesugari inclusiv pe acesti virtuozi ai desenului.

Pana la urma e OK ca se exprima, ca fac filme, masini si jocuri video de succes, ca au devenit celebri macar si pentru faptul ca milioane de oameni le admira „creatia”. Numai ca arta inseamna ceva mai mult decat aceasta mila a depasirii conditiei de sclav.

Sunt ferm convins ca viitorul este atat de diferit fata de cel imaginat de designerii extraterestrii. E greu sa crezi ca niste oameni care nu pot vedea dincolo de lungul nasului si pun botul la tot felul de stereotipii de gandire ar putea cumva imagina viitorul. Cred insa ca vreun anonim din acesta mai putin spectaculos si mai putin respectat in timpul vietii va ramane in constiinta artei viitorului asa cum un Vermeer a ramas. Dar si el va fi vazut tot ca un Vermeer asa, un om cu constiinta lucrului bine facut dar cu o existenta modesta si cuminte ca a unui animalut dragalas. Cam astfel pot fi admirati designerii. Doar ca umanitatea care se regaseste in arta (adevarata) e un pic altceva…

B anculutural

2009-03-26T06:18:00.000-07:00

26-03-2009

(primit pe mail)

De ce s-au apucat conceptualistii de pictat?

Cica-i o idee buna ;)

Jesus Earth- noua mea imagine din profilul de myspace

2009-03-23T05:05:00.000-07:00

http://www.myspace.com/gabrielbaldovin

"Deep ocean legend". O piesa despre abisurile oceanice ale spiritului

2009-03-16T10:10:00.000-07:00

Cea mai noua si probabil piesa care imi place mie cea mai mult (editare ulterioare-- in loc de "cea mai buna" ca urmare a sesizarii cetatenilor) din cate am produs eu pana acum:

Lia si Dan Perjovschi somati de Nuliversitatea de Arte sa paraseasca atelierul

2009-03-12T13:25:00.000-07:00

In loc sa fie platit sa aiba un atelier in incinta Universitatii de Arte iata ca Perjovschi e dat pur si simplu afara. Somat.

Daca institutiile statului roman functionau cum trebuie Dan Perjovschi probabil ca ar fi predat la UNA. El si alti artisti care au rezonanta in afara. In loc de asta facultatea devine incet si sigur una de medicina, pline de doctori si asistente dragute.

Daca il prinzi intr-o zi buna Perjovschi iti poate spune lucruri pe care sa nu le uiti despre arta. In locul doctor-inginerilor cu dosarul depus la gradul de vicezeu ar putea sa predea oameni care stiu ce e aia arta, au fost acolo, si nu unii care fac Buffet din UNA si zic ca e Dubuffet. Vin cu nasul pe sus si putrezi de filosofie prost inteleasa si nefireasca pentru lumea artei sau vorbarie seaca. Un profesor de arta, in masura in care exista, e unul care iti aduce exemple din arta lui iar Perjovschi are ce sa arate.

Poti sa nu fi de acord cu anumite idei de-ale lui sau pur si simplu poate sa nu-ti placa arta lui dar nu poti sa nu observi faptul ca e un artist cu adevarat bun. Poate fi chiar cel mai bun artist roman in viata. Poate sa nu fie. Dar daca totusi este si tu ca institutie l-ai somat sa-si ia arta de pe domeniul tau ca sa iti faci tu realism comunist cu aroma capitalista atunci s-ar putea sa ai o problema de constiinta candva. Oare chiar nu se gandeste nimeni ca s-ar putea sa fi alunecat intre timp sa traiasca in epoca lui Rembrandt?

E o reteta pe care doctorii si doctoriile de la UNA o bagau pe timpul cand eram eu student; cica facultatea nu poate sa scoata artisti. E un mod foarte interesant de a fugi de responsabilitate a multor supranumiti profesori de acolo. Inteleg ca exista destui care termina facultatea si nu sunt meniti sa devina artisti si pe care nimeni nu-i poate face artisti. Dar pentru cei care vor se poate face totusi ceva sau pur si simplu tipul asta de scoala ?

Pana la urma Dan Perjovschi va primi un atelier undeva fie de la vreo companie fie de altundeva. Din chestia asta nu prea are el ce pierde. Cine are de pierdut cu adevarat e chiar institutia in masura in care e presupusa a avea rolul de a servi cetatenii unei comunitati care vor sa devina artisti. Ei vor sa primeasca informatie in schimbul artei pe care ei o vor face mai tarziu. Iar o institutie ca UNA nu isi face treaba fata de ei. Dar cine sa mai observe asta cand alte institutii merg cum merg?

Epopeea (care nu se mai termina)

2009-03-09T10:19:00.000-07:00

Daca vreti sa va plictisiti si n-aveti unde incercati cu incredere teatrul Odeon cu piesa „Epopeea lui Ghilgamesh” sau cam asa ceva. 3 ore si ceva de plictiseala autentica rau.

Daca va spun ca totul se desfasoara intr-un cadru de lumini baroce cu costume de fantasy cred ca am spus totul. Ai spus baroc, ai spus clar-obscur, ai spus stapan-scalv, ai spus incapacitate de exprimare a erotismului, ai spus nevroze, ai spus cosmaruri si tot tacamul. Cam asta e piesa. Poate ca stiu eu ceva mai multe despre nevroze decat potentialul public insa cert e ca temele astea ma plictisesc.

Subiectul se trage din cultura mesopoatamina si cica ar fi primul poem ever. O fi. Tema e destul de alambicata si intra practic in tot ce inseamna filozofie, metafizica, etica, dragoste. E un fel de biblie a spiritului.

Poate ca piesa are si ghinionu’ cu mine (in aceeasi masura in care am dat eu de ea) care nu apreciez prea tare cultura razboinicilor asiro-babilo-mesopotamiana. Daca vin niste comandanti de osti babiloniti sau niste slugi ale acestora sa ma invete pe mine invataturi atunci e cam clara situatia…

Cireasa de pe tort insa e provocarea de a moderniza o astfel de tema, de a-i da o alura dadaisto-suprarealista. Sau suprarealisto-dadaista. C-asa ii la postmodernism. Arta devine astfel un misticism pretentios si gogonat, un fel de bordel cultural.

Am avut impresia ca piesa putea tine asa vreo 24 de ore. Poate chiar o zi, sau o luna. Fiind in cea mai mare parte eclipsati de costume ma gandesc ca actorii ar fi putut oricand fi inlocuiti de altii asemenea celor 100 000 de nemuritori. Daca treci de pe un canal TV pe altul si iei prima propozitie vei face in mod dadaist o piesa de teatru de acest gen. Mai schimbi decorurile intre ele, mai bagi niste fum. Stiu, minimalismul contemporan care a intrat deja in cultura mainstream face cam acelasi lucru. Totusi macar acesta iti propune alt tip de realitate decat cea prea milenar trambitata problematica a mortii, devenirii si fiintarii. Si de aici alchimismul pretios al discursului care parca vrea sa demonstreze la fiecare secunda ca isi merita costurile.

Cultura contemporana nu are in nici un caz neobrazarea sa evite dualisto-elitist teme binecunoscute si de omul de pe strada care vrea sa mearga si el subit le teatru. Daca tot te hranesti din sangele lui mai cultura oficiala mai macar da-i si lui ceva de mestecat si nu-l fa imbecil pur si simplu. Evident ca o astfel de piesa nu ar putea exista fara un teatru subventionat de stat, care la randul lui incearca sa nu se puna rau cu doctoriile culturale formate inainte de 1989.

Asa ca macar parca ar fi fost bine sa ma intalnesc cu legenda scrisa ca atare dupa spiritul naiv al omului abia iesit din primitivism asa cum a scris-o autorul la vremea ei. Daca vii tu scriitorule si regizorule sa abstractizezi astfel de legenda practic necunoscuta, moarta pentru omul contemporan atunci n-ai decat sa ne faci semne cu batista de la balconul turnului tau de fildes. S-ar putea insa ca in orgoliul tau romantico-genialist de artist cu diploma si doctorat luat nici macar sa nu te uiti in jos. De asta nu cred c-o sa mai trec eu prea curand pe la Odeon.

Mai bine ignorant decat semidoct

2009-02-26T13:20:00.000-08:00

Nu stiu daca un ziar ca „Observatorul Cultural” are nevoie de audienta prin polemici artificiale (asa cum se face la toate nivelurile in ziua de azi) dar cert e ca eu i-am cazut in capcana odata cu articolul „Cultura ignorantei” publicat de Maria Magdalena CRISAN in ziarul „Observator Cultural”.

Tanara absolventa este criticata pentru ca n-ar fi avut o prestatie de documentare si profesionalism de critic de arta in articolul ei din Time Out. Cum? Pai daca era in timpul liber? Si-a spus parerea ca orice om? Trebuie aprobare cumva de la stapanul valorilor pentru asta? Nu vreau sa o apar pe tanara masteranda . Cred ca chiar a gresit sa discute despre niste fantome in situatia in care sunt destule lucruri interesante de adus in atentia publicului viu. Dar in nici un caz nu a gresit pentru ca a discreditat ceea ce nu va putea niciodata discreditat suficient in tara asta; o arta artificiala, inchistata inactuala la vremea ei cu spiritul timpului si, cel mai grav, o arta cu pretentii de genialitati apoteotice grave!

Ca generatia prafuita a fost supralicitata de epoca de aur in timp ce artisti ca Ion Grigorescu, Geta Bratescu, (Andrei Cadere era modelul mosului Baba) si destui altii – carora le cer scuze pentru ca nu-i amintesc – care faceau arta in acord cu ce se intampla dincolo erau mariginalizati asta o poti pune pe seama sistemului totalitar. Bai dar e ingrozitor cand vezi ca mare lucru nu s-a schimbat, ca Vlad Nanca a fost dat afara din facultate pentru ca n-a vrut sa recunoasca perspectiva drept materie in educatia lui, ca Nicolae Comanescu a trebuit sa intre in facultate pe la Decorative pentru ca la Pictura nu putea sa intre fara acordul omnistientilor.

Ei fac manualele scolare pentru ca au prieteni de turnatorie la securitate care (inca) detin puterea si care ii pun in pozitii cheie la minister si supervizeaza „buna desfasurare a procesului educativ-plastic”. Ei decreteaza ca nu exista arta fara centru de interes pentru ca ei sunt secretari de stat sau posesori de functii politice. Numai si numai astfel se explica un astfel de articol intr-un ziar greu din tara asta.

Experti si eruditi neinfricati dar lipsiti total de consistenta si de nerv cultural, acesti papagali crescuti in conditii bovariste sunt gata sa iti ofere lectii bosumflate de falsa elocventa, dreptacii de redactare si vocabular plin, „ toate inerente sfarsitului de drum”.

Ce e trist la o astfel de creatura fosta feminina e faptul ca in loc sa bucure nepotii, sa ude florile si sa fie cu adevarat o bunica simpatica e un fel de vrajitoare care cauta nod in papura tinerei generatii ca n-o invita si pe ea nimeni la dans.

E foarte greu sa iti mentii calmul in conditiile astea . Reactia babaciunii sale e de-a dreptul iritabila. Poti gasi in textul ei gogomanii care reflecta o minte putrezita, paralizata. Uitati-va numai in ce mod ii reproseaza tinerei masterande ca foloseste repetitia dar puteti vedea ca folseste cuvantul „Suficienta” de 3 ori.

Auzi tanti? Barbatul lu’ matale a avut cumva ejaculare precoce de urasti atat repetitia dar care va sa zica c-o cam practici in taina ? Ce nu-ti e suficient?

Uitati ce fasaituri intelectuale are eruditia sa:

„Sentimentul ca lumea este interesanta si ca exista doar prin ceea ce se petrece acum este un concept destul de raspindit ... ”

Ei bine, iata cum sentimentul de fapt este un concept. Mama ce suuughituri gnoseologice poleite epistemologic are cucoana asta-n ea!

Partea proasta de la un astfel de profesor sau formator de opinie culturala nu invatai nici macar filozofie cum trebuie. Mai mult de zapaceai pentru ca zapaceala era consecinta lecturilor lor alese. Si cu toate astea are tupeul sa se ia de MNAC cum ca cica astfel s-ar explica stangaciile tinerei. E trist faptul ca o maioneza taiata cum e duduioaca asta nici macar nu viseaza ca arta contemporana (pe care o decapiteaza teoretic indirect prin atacul la MNAC) s-a unit in buna parte cu filosofia la care face ea referiri spasmodice si ca arta pe care ea o apara este de fapt la ani lumina atat de spiritul cat si de obiectul filosofiei.

Nu merita sa-mi pierd timpul analizandu-i limba de lemn. Bai dar ce e mai infiorator pentru generatia noastra e ca nu mai poti de Maria Magdalene si alti apostoli in tara asta, nu mai ai loc de ei pe unde te-ai duce .

Nu mai poti spune ca vrei sa stergi de praf generatia prafuita cu lichid cald pentru ca fosilele marionetizate au acces la mass-media controlata inca de fostii securisti si aproape ca te pun la zid si iti pericliteaza pur si simplu cariera. Oricand te poti trezi cu vreun secretar de stat care i-a stat in genunchi odata inainte sa-si deschida butique ( si apoi en-gross de a intrat in politica ) ca vine si te ia la intrebari despre profesionalismul tau.

Mai tanti! Poti sa ai tu vocabularu’ la tine cu toate notitele luate si cu toate lectiile facute! Cu limba goala nu mai faci nimic.

Stii ceva! Vezi ca e unu’ Chira pe la facultate du-te si cautati-va sa solipsizati impreuna poate va potriviti si deveniti ceva mai optimisti fata de practicile (culturale) contemporane.

"Sunset" re-drums

2009-02-23T11:52:00.000-08:00

Nu stiu daca stimabilii mei cititori s-au plictisit de piesa asta a mea da' pe mine ma racaie daca n-o fac sa sune bine. Asa ca am modificat un pic drumsurile si am scos un bass care suna inainte cam nefiresc. Mai are ceva puncte slabe da' alte piese asteapta la rand sa se nasca asa ca pe asta o las deocamdata asa ;)

PS: pregatesc una...misto misto de tot. Sper sa n-o dezamagesc

"sunset" in varianta techno-trance

2009-02-18T12:32:00.000-08:00

mmm....

nu prea mai imi place piesa asta desi m-am straduit s-o fac cat mai bine posibil. si la inceput asa mi-a placut de ea...

poate altadata va iesi si mai bine
odata cu experienta in ale sunetelor emise de obiectele contemporane ;)

Romania in criza de identitate

2009-02-05T12:08:00.000-08:00

Sunset

2009-01-24T00:56:00.000-08:00

Ce mai recenta piesa muzicala compusa de mine:

Arta urbana romaneasca vazuta de taz.de

2008-12-31T06:41:00.000-08:00

Tot aricolul aici

via stencil.ro

Comemorarea sfarsitului totalitarismului

2008-12-22T09:21:00.000-08:00

art is everything

2008-12-13T12:06:00.001-08:00

Iata ca limitele conceptului de arta s-au topit odata cu evolutia acesteia. S-a spus ca multe dintre aceste experimente nu sunt de fapt arta. Lasand la o parte faptul ca însusi conceptul de “arta” pe care acesti contestatari îl au este unul extrem de vicios, cum am putea sa denumim o activitate ca acea a dadaismului, conceptualismului, etc? Unii au spus ca acest gen de manifestari ar fi “nebunie” pur si simplu, dar ele nu întrunesc nici pe departe criteriile de clasificare într-o anumita tulburare psihica deci nu pot fi luate ca fenomene exclusiv psihopatologice. Nimeni nu este proprietarul limitelor conceptului de arta si de aceea trebuie acceptata extinderea acestuia.

intreg textul poate fi citit aici:

Eu in varianta melancolico-metafizica.

2008-12-11T13:38:00.000-08:00

Expozitia mea "Frumosul sexualitatea si arta" preschimbata apoi in "Iradierea sexuala a frumusetii" a fost filmata de Murivale.

Parca nu ma mai reprezinta nici perioada aceea si nici arta pe care o faceam atunci. Mi-e cam penibil...

Multumesc lui Vasile pentru caldura

World as perfect mechanism!

2008-12-05T11:12:00.000-08:00

Simfonia orasului, simfonia memoriei, simfonia eternei reintoarceri

2008-12-03T13:02:00.000-08:00

Iata ce am vazut duminica seara la MNAC:

A fost facut de Walter Ruttmann in 1929.
Am pus aici prima parte, restul in numar de 3 pot fi vazute mergand direct la adresa asta si ales din stanga:
http://www.youtube.com/watch?v=5ej84nN1WcE
Diferenta fata varianta vazuta la MNAC consta in coloana sonora facuta de Sillyconductor cu ritmuri de minimal industrial cu aroma de muzica de cabaret. Cea originala pare ca s-a pierdut asa ca filmul pare un remake.

Am avut doua tipuri de trairi. Mai intai o adevarata teleportare in acele vremuri. Am simtit cum arhetipurile mostenite de la bunicii mei explodeaza pur si simplu in mine. Am sentimentul asta cateodata cand dau de cultura interbelica. Cine stie cate vise s-au cristalizat atunci in sufletul lor!

Filmul nu prezenta povesti ci doar imagini luate pur si simplu impersonal de pe strada, din cazinouri din viata de zi cu zi a Belinului anilor 1920. Detalii cu adevarat delicioase. Mi-au venit in minte filmele de la Hollywood care mutileaza baroc detaliile facand abuz de ele. In acest film am vazut detalii reale si adevarate.

Dincolo de asta se poate vedea ca filmul rupe anumite secvente ale vietii reale si pare ca le da aspect de loop de visuals. Picioarele balerinelor de la cabaret, tramvaieie si trenurile trcand unul pe langa altul, usile de la hotel toate prezinta realitatea industriala care pare rece, mecanica, transpersonala. A vedea nu doar cu imagini interbelice puse in visuals ci a vedea visualuri concepute atunci e ceva inedit. M-a dus cu gandul la puterea acestui om de anticipare a artei video si a imaginilor in miscare proiectate de cativa ani in cluburi. In primul moment am ramas un pic uluit. Dar totusi din 1929 in Germania abstractionismul isi traia apogeul. In fond arta video/visualurile fie prezinta un abstractionism in miscare, fie imagini in miscare realiste carora . Pana la urma arta s-a cam terminat odata cu abstractionismul. Adica cumva cam cu ce ea a inceput in preistorie. De la abstractionism arta a beneficiat doar de cateva inovatii tehnologice (pe care le-a asimilat ). Ce s-a schimbat cu adevarat este conceptia despre arta care s-a democratizat si ea si astfel granitele ei au devenit mai largi.

Vazand filmul am avut un sentiment de sublim matematic cum zice Kant. Lumea aia atat de reala si de vie nu mai exista. Parea o lume eterna, oamenii traiau clipa si nimic nu anunta crackul economic ce va conduce ulterior la dezastrul celui de-al doilea razboi. Acea lume parea atat de aproape de realitatea de azi si totusi atat de departe! Masinile s-au retopit si probabil ca zac azi prin capace de canal, ceasuri sau componente de computere. Copiii aceia care se jucau e posibil sa fi disparut si ei. Adultii in mod sigur. Femeile vesle de la cazino probabil ca sunt doar calcar ce zace pe sub pamant. Leul care se infrupta dintr-o bucata de carne probabil ca a fost printre primii care au urmat soarta obiectului sau de interes. Obloanele ondulate ale vechilor pravalii mai pot fi vazute prin centrele istorice cum e Lipsacaniul. Dar si alea probabil ca sunt pline de graffiti deja.

Gastile si politica

2008-11-29T10:46:00.000-08:00

vOt

2008-11-24T07:40:00.000-08:00

Cetateanul in forma de prefabricat, numai bun de prelucrat pe o banda industriala este chemat la vot.

O zi de shopping in Romania electorala

2008-11-16T00:33:00.000-08:00

Despre lupul paznic la (v)oi...

2008-11-05T09:57:00.000-08:00

The people and The House of The People

2008-10-27T13:39:00.000-07:00

Tilable People's House

2008-10-23T23:29:00.000-07:00

On the same story as prevous post:

That could be an exhibition idea. On over the whole walls:

or at the middle:

Casa poporului in stare dialectica

2008-10-21T05:08:00.000-07:00

acrylic/marker/polistiren

Mostra de strada

2008-10-13T05:22:00.002-07:00

Aerosol/acrylic/polistiren

Corporatismul sufoca Romania

2008-09-26T05:13:00.001-07:00

Observ ca in ultimul timp a aparut in massmedia o campanie de „potolire” a artistilor care, extraordinar, traiesc pe bani publici. Dintr-o data parca artistii au ajuns delapidatorii, coruptii si parazitii societatii. Criticile vin din partea unora care si-au vandut sufletul corporatismului si care afiseaza o inflatie umanista centrata in principal pe elementul religios probabil pentru a-si carpi mizeriile in care se scalda zi de zi. Am sa fac cateva precizari legate de diferenta dintre cultura umanista si cea corporatista pentru a vedea de ce judecata unor astfel de oameni asupra artei este una denaturata.

Cultura corporatista insista pe finalitate comerciala primara. Ea se adreseaza mentalitatii maselor si tocmai de asta se face in echipa. Echipa este formata din specialisti in investigarea, sondarea si prognoza pe termen scurt a gustului si mentalitatea maselor. Principalul reper al artei corporatiste este un soi de romantism fie natural fie tehnologic care atesta nevoia maselor de a evada din starea sociala de angajat si subordonat in corporatii, firme, institutii, organizatii.
Dispretul fata de o anumita parte a umanitatii este o constanta si nevoia de delimitare de ea este de fapt o nevoie de de a evada din banalitate. Nevoia de evadare din normalitate si agitatia permanenta este o consecinta a presiunilor exercitate de superiorii ierarhici in scopul unei eficiente maxime.
Cultura corporatista este menita in special sa distreze adica sa creeze iluzia consumatorului ca se afla cumva pe o insula insorita si este inconjurat de fotomodele.

Cultura umanista insista pe exprimarea sinelui, pe abreactizare a arhetipurilor psihice particularizate in fiecare om. Scopul ei principal nu este acela de a scapa de povara unui stil de viata corporatist, stresant si nici imbogatirea. Din acest motiv cultura umanista ajunge sa fie retinuta si adoptata de comunitate ca bun spiritual in timp ce cea corporatista sfarseste prin a fi uitata de inconstientul colectiv daca reclama nu ar sustine-o sistematic. Cultura umanista supravietuieste timpului pentru ca exprima valori profunde nascute sincer din nevoia de exprimare si nu din interese meschine vopsite umanist. Ea isi permite sa rejudece valorile crezute perene si sa le reinterpreteze dupa proprie vointa.

Cultura umanista niciodata nu trebuie pusa sub semnul intrebarii si controlului parlamentului sau a oricarei autoritati sociale asa cum gandesc unii ca Funar sau Paunescu. Aberatiile pe care le-a debitat ultimul aseara la Realitatea TV cum ca ar exista o arta ilegala se datoreaza unei confuzii intre decizia politica si cea artiostica. Arta nu are nevoie de limitari de prerogative pentru ca nu este politica. Ea nu ioa decizii in locul comunitatii asa cum fac politicienii. Opozitia si controlul diferitelor institutii de catre altele sau de catre societatea civila se refra la limitarea lacomiei politicienilor in asa fel incat raul produs de ei sa fie mai mic.

Intemeierea unui astfel de statut al institutiei culturii se face prin 3 argumente:

1. Cele mai importante productii artistice in istorie (in special cea recenta) nu au aparut sub supravegherea autoritatilor ci sub libertatea personala de creatie a artistului.

2. Arta in general nu e platita la timpul ei de catre comunitate ci abia dupa cateva generatii ajunge sa fie apreciata. A finanta proiecte oarecum nepopulare si neapreciate in acest moment se face in contul proiectelor trecute ale caror autori poate ca deja au trecut in nefiinta si nu mai pot beneficia de rasplata comunitatii pentru productiile lor spirituale. Institutia artei functioneaza la fel ca sistemul de asigurari. Mai multi artisti contemporani a caror valoare este in formare sunt platiti pentru diferite proiecte indiferent de cat de excentrice pot fi. In viitor cel putin unul dintre ele ajunge sa fie asimilat de comunitate si astfel ea isi onoreaza aposterioric datoria ce o are fata de mintile luminate care creaza cultura. Se poate spune ca banii pentru un astfel de proiect platesc de fapt un Van Gogh neplatit la timpul sau.

Cand Paunescu face afirmatia ca un institut cultural ca ICR nu trebuie sa finanteze „experimente” nu face decat sa isi exercite vechile „delicii” culinare experimentate inainte de 1989 care i-au adus o faima nationala de netagaduit. El nu prea este un artist al experimentului pentru ca inclusiv in poezia lui a mers pe drumuri deja batatorite de altii. Cumva el este profitorul de pe urma trudei celor pe care el ii copiaza in poezia sa. E firesc sa isi apere statutul.

3. Miile de ani de cultura represiva la adresa omului de rand si-au lasat amprente adanci in dezumanizarea sa. Exprimarea libera prin cultura umanista este o reparatie facuta de comunitatea actuala pentru pacatele facute de cele precedente predecesorilor celor care se exprima astfel.

Oligarhi ca Prigoana, Becali, Voiculescu, Vantu care au impresia ca artistul trebuie sa fie servitorul lor la fel cum politistul (tot platit din bani publici) de obicei este. Ei au ajuns sa se creada stapanii umanitatii si ai universului iar atunci cand acesta nu le provoaca lor satisfactie au pusee de a-l corecta. Prin „prigonirea” culturii alternative umaniste spre a o forta sa devina corporatista asa cum se vede in campania sustinuta in principal de Antena 3 (si restul de antene), Realitatea TV si chiar de supranumitul TVR Cultural se poate observa in ce masura acesti moguli folosesc institutiile statului pentru propriile lor interese corporatiste. Cand o institutie ca aceea a artei „scapa” de sub controlul propriilor interese si pare sa miste in front acesti oligarhi cu ambitii tiranice deja sar ca arsi.

De ce nu vorbim si despre cum jumatate din buget este ingropat in "aparare" si in false amenintari care justifica o astfel de aparare? Aici nu mai este vorba de 50 000 Euro (care am inteles ca nu s-au cheltuit doar cu aceasta expozitie ci si cu alte evenimente) ci de zeci milioane de Euro. O astfel de risipa este repede uitata de acesti nesimtiti pentru ca din ea isi ingrasa si ei conturile si isi dubleaza averile de la an la an. Nevoia lor de a aplatiza, subordona si comanda pentru a-si satisface lacomia lor apoteotica li pare a fi implacabila.

„Va reprezinta aceasta arta” era mesajul care aparea intr-o emisiune la Antena 3.
Intrat in mecanismul capitalismului de cumetrie omul de rand nu cunoaste decat cultura „eficientei”, „autodepasirii”, „excelentei” si a altor astfel de magarii care vad ca au infestat inclusiv listele de discutii culturale. Reactia omului de rand este urmatoarea: „pai si eu as putea sa fac asta”. Nimeni nu ii spune ca e ok sa faca si el asta. Nimeni nu ii spune ca si el om si ca poate fi si el artist in afara momentului in care Prigoana & co ii spune sa isi bage mintile in cap. Nimeni nu ii spune ca si el are drepturi, ca merita o viata mai buna decat sa le cladeasca imperiile financiare ale mogulilor. Nime ni nu ii spune ca principiul puterilor in stat este subminat in momentul in care politicienii si oligarhii sunt si patroni de trusturi de presa si dicteaza per ansambblu politica de informare. E si vina lui pentru starea de „porc multumit” in care se complace insa mizeriile din massmedia contribuie din plin la indobitocirea lui. Mi-e sila!

A folosi teoria in discursul artistic este un lucru extrem de riscant

2008-09-24T09:21:00.000-07:00

Am vazut recent cateva filme despre o expozitie proasta rau de tot facuta in 2007 si pe cale de a fi reluata si in 2008 despre legatura dintre discursul lui Brancusi si cel al lui Enstein. Imi vine in minte bancul cu iepurele care a sfidat lupul prezentand o disertatie despre cum iepurii omoara lupii, lucrare supervizata insa de urs (morala: nu conteaza ce scrii in teza de doctorat ci pe cine ai coordonator…)

Brancusi su Einstein insa sunt doua spirite profund diferite atat prin vocatia profesionala cat si prin atitudinea fata de lume, prin filozofie. Enstein reprezinta spiritul nondeterminismului si relativului in mod asumat iar Brancusi este un semifilosof innascut al universalului si determinismului valori 3evident preluate din inconstientul colectiv taranesc.. Primul se exprima si profesionist in domeniul conceptual iar celalalt Brancusi e mai intuitiv si mai putin cizelat teoretic.

Ca artist poti sa faci tot felul de asocieri si sa fortezi echivalente intre lucruri care sa conduca la un efort al mintii de a gasi universalul, comunul dintre ele. Atunci insa cand cauti amanunte si detalii pentru a-ti sustine ceea ce inca din start se intemeia numai si numai pe nevoia sufletului de exprimare astea seamana a avocatura. Imi vin in minte contorsionarile filosofice ale crestinismului medieval care tinea cu tot dinadinsul sa demonstreze matematic existenta lui Dumnezeu. Unii nu s-au potolit nici astazi iar artistul cu pricina e unul dintre ei.

Surprinzator este si faptul ca nu se pot gasi legaturi intime nu numai intre spiritul lui Brancusi si cel al lui Einstein dar nici intre arta lui Romeo Niram cu spiritul fiecaruia dintre ei luat separat. Formele abstracte ale lui Brancusi colate cu parti anatomice feminine rupte parca din Playboy... Come on! Cu talent se poate face ceva cu adevarat tare intre Brancusi si playboy insa nu e cazul aici.

Propozitii de genul „Pupila sferica (a ochiului- n. G.B.) contine ovalul original sustinut de eclipsa universului. Baza ei se regaseste in ecuatia lui Einstein” pare mai curand rupt de pe la OTV. Foarte greu sa gasesti similitudini intre realitatile foarte restranse, foarte limitate reprezentate de simbolurile matematice ale unor astfel de formule fizice si niste forme si concepte extrem de generale cum sunt cele de cerc, oval sau univers. Evident ca fizica nu a reusit sa isi regleze excesele metafizice si sa bata campii in afara posibilitatii de experimentare empirica si, pana la urma de verificare si rezistenta la testul falsificabilitatii care intareste epistemologic o teorie. Insa daca la asta venim cu „steaua lui David” cu mandale si alte de genul asta deja facem alchimie. Ma mir ca nu zice nimic si despre „Acceleratorul de particule” si legatura lui cu Brancusi prin Einstein !

Sa nu uitam ca inclusiv Brancusi facea apel ca arta lui sa nu fie interpretata astrologic si agnostic si sa fie inteleasa pur si simplu ca „bucurie curata”. Fireste ca se poate vedea inclusiv la el o oscilare intre o viziune carteziana, simbolica asupra artei si una minimalista.

”Revolutia SPATIALA a inceput iar ARTA nu e straina de asta.„ Ce gogomanie! Daca stii sa o ironizezi poti sa faci ceva misto din asta. Insa asa ceva nici OTV-ul nu-si permite prea des! Soarele, planetele, spatiul distorsionat, dificultatile in masurarea si monitorizarea timpului... o Doamne!

Plina de ochi, pretiozitati si alchimisme ermetice arta lui Romeo Niram mi se pare potrivita pentru a fi pusa in banci si marile corporatii. Ea e parca facuta pentru a intari parerea corporatismului dupa care restul lumii iti merita soarta de a fi servitoarea lui.

Mircea Badea este un fenomen de masă musculara

2008-09-10T08:02:00.000-07:00

In ultima emisiune "In gura presei" Mircea Badea se amuza teribil fata de un film postat de Ciutacu pe blogul lui intr-un articol cu titlul "Mircea Badea a ajuns fenomen de masă".

Eu am vazut filmul pe feeder si m-am amuzat pentru ca ironiza ideile paranoide fata de expozitia "Freedom for Lazy People" de la NY de luna trecuta dezvoltate de autorul acestui film:

Subtitrarea era menita sa ironizeze pozitia lui Badea si a celor care au impresia ca artistul trebuie sa fie un fel de servitor ai lui Felix asa cum sunt ei, sa gadile "onoarea" conducatorilor, oricare ar fi ei. Uite ca unii isi permit sa ignore standardele si sa isi traiasca alfel viata. Fireste ca mentalitatile imperialiste se ataca la asa ceva.

Se pare ca subtilitatea lui Badea si Ciutacu au totusi anumite limite fata de intelegerea sensului originar al filmului. Bai si cand te gandesti ca unul ca Ciutacu e "arogant şi genial, dar îi place să i-o spună şi alţii". Cum as mai putea eu sa il iert vreodată că e "cel mai bun"?. Ca si cele din perceperea artei. Drept urmare au ajuns abia acum sa vada filmul si, mai mult decat atat, atentie domnu' Gadea..., sa nu ii inteleaga sensul originar si sa il ia ca pe un indiciu despre profetismul raspandit de Badea in randul poporului.

Nu ca ar fi ceva naspa ca poporul sa vada unele lucruri asa cum le vede Badea. Dar cred ca in ultimul timp cineva ar trebui sa ii spuna sa se mai relaxeze putin pentru ca se ia de toata lumea aiurea. Eu am scris despre una din ratacirile lui aici. O vrea el publicul scandal dar totusi eu cred ca ar fi pacat sa se trezeasca batut de vreun manelist.

Se pare ca Ciutacu s-a cam suparat cand i-am atras atentia ca a dat-o in bara cu fimul si a sters comentariul care nu ii spune ca e cel mai destept. Cine stie: poate ca si eu am supraestimat inteligenta publicului lui Badea. Poate ca nu are nevoie sa ii spuna si altii care e sensul filmului.

Bai Ciutacu nu stiam ca esti cel mai bun si de asta am lasat comentariul ala la tine pe blog. Noroc ca l-ai sters ca astfel nu iti mai spuneau si altii! Iti doresc sa uiti ca l-am scris si sa traiesti intr-o lume unde nu doar ca esti cel mai bun, dar esti singurul barbat intr-o lume de femei. Good luck! Eu te iert cand vrei tu.

Anunt

2008-09-01T02:37:00.000-07:00

Minister de Stat achizitioneaza organe, membre si alte parti anatomice pentru Irak si Afganistan. Castiguri de zeci de mii de euro. Detalii pe http://starpireavampirilor.blogspot.com

My first song

2008-07-18T10:00:00.000-07:00

Astazi mi s-a implinit un vis din copilarie. Acela de a face muzica:

http://www.myspace.com/gabrielbaldovin

Probabil ca o sa ma axez mai mut pe instrumental tinand cont ca nu am cine stie ce voce. Insa mi-am gasit un hobby si doar asta voi vedea in fata ochilor pentru ceva vreme de acum incolo

Un articol despre arta mea urbana

2008-07-08T23:26:00.000-07:00

aici

2008-06-18T08:22:00.000-07:00

vezi articolul precedent

citeste textul de la inceput

Diferenta principala intre conceptualism si arta teoretica este exact aceea dintre concept si teorie. Conceptul este sinteza maxima a unei teorii insa daca nu este pus in relatie cu alte concepte nu poate forma o teorie. De aceea conceptualismul este mai lapidar si mai ermetic. Dimpotriva, arta teoretica presupune o explicitare a conceptului pe intelesul tuturor si cat mai concis posibil. Arta teoretica nu face apel la intuitii, nu cauta interpretari auxiliare si proiective din partea publicului relativ la continutul ei manifest ci prezinta concis o teorie. Arta teoretica nu are nevoie de explicatii suplimentare pentru a reface panorama unei povesti, a unui subiect de tip jurnalistic. Explicatiile auxiliare au rol de specializare de explicitare si nu de ajustare de sens a continutului manifest asa cum apare in arta traditionala. De exemplu atunci cand contemplam tabloul „Scoala din Atena” al lui Rafael e nevoie de explicatii suplimentare nu pentru a intelege amanuntele tabloului ci insusi sensul sau. Din faptul ca personajul Platon ridica degetul aratator catre cer noi nu deducem ca Platon a sustinut teoria idealista a formelor pure, perfecte si imuabile aflate deasupra lucrurilor concrete si la originea acestora. Abia dupa ce aflam aceste detalii putem spune ca gestul personajului lui Rafael pare o semnificatie teoretica. Insa tabloul in cauza nu este o arta teoretica ci una ezoterica.
Iata ca diferenta intre conceptualism si arta teoretica rezida si in acest grad de ezoteric de care conceptualismul nu se poate desparti. Diferenta dintre conceptualism si arta teoretica se regaseste in diferenta fata de conceptul fara teoria careia ii serveste. Raportul dintre cele doua este acelasi ca si cel dintre o piesa separata si mecanismul general in care functioneaza. Daca conceptualismul isi pune intrebari despre ara in sine, arta teoretica merge mai departe si ofera si raspunsuri.
Arta teoretica nu este o "arta stiintifica" pentru ca nu adevarul teoriilor este cel ce intereseaza ci originalitatea lor, noutatea si posibilitatea de a imagina o lume diferita sau noua fata de cea banala, concreta.
Arta teoretica isi are nucleul in insasi conceptia generala despre arta, in estetica in masura in care prin acest termen se intelege ansamblul teoriilor despre arta in general si nu doar despre arta traditionala. Din acest motiv arta teoretica incearca o abreactie asupra nevoii omului de a consuma arta in general si asupra conceptiilor sale despre arta in particular. Arta teoretica este o estetica particularizanta si popularizanta.
Criteriile artei teoretice sunt urmatoarele:

- inexistenta unor continuturi ezoterice in continutul manifest al obiectului prezentat;
- textul prezentat este un simplu rezumat al unei teorii mai generale oarecare chiar daca obiectul prezentat poate avea conotatii ezoterice;
- folosirea figurilor clasice de stil sunt facute doare pentru intelegerea teoriei si nu pentru evidentierea expresivitatii acestora;
- lipsa unei atitudini dualiste fata de lume si societate.

Amenintarea robului si convingerea lui sa presteze munca in favoarea seniorului face parte din cultura clasica prin excelenta. Cu cat amenintarea este mai severa cu atat robul este convins sa fie mai eficient, sa aiba „frica de Dumnezeu”. O astfel de masura dezumanizeaza atat robul constrans sa ramana la o mentalitate primitiva cat si seniorul care devine o figura de piatra gata oricand sa taie in carne vie atunci cand apar semne ale nesupunerii. Severitatea , rigiditatea , intoleranta , demnitatea excesiva si mandria sunt valori al moralei traditionale cu ecouri profunde in starea sa psihica.

Temele artei traditionale vizeaza intrebarile filosofice ale omului cu privire la propria existenta sau exprimarea propriilor trairi spre deosebire de temele artei primitive care sunt independente de astfel de manifestari si reflecta elementele religiei primitive ca religie a convietuirii cu natura. Aceste intrebari se datoreaza unei angoase specifice mentalitatii clasice; tendinta reprimata de educatie a robului spre revolta si teama seniorului de revolta supusilor sau de atacul unor seniori rivali. Atat robul cat si seniorul resimt profund in viata or cotidiana amenintarea mortii fapt ce se regaseste intr-un fel sau altul in cultura lor. Temele artei traditionale sunt:

Eternitatea si nemurirea sufletului este o tema specifica societatii traditionale in special datorita supunerii celor care adera la o astfel de credinta fata de o autoritate sociala superioara. Sclavii societatii clasice isi accepta mai bine situatia daca li se face o promisiune culturala, iar eroismul seniorial este si el sustinut de convingerea ca dupa moarte sufletul va continua sa traiasca. Atat supunerea robului cat si eroismul seniorului sunt parte a societatii clasice interactionand retroactiv, autoreglandu-se reciproc.
Depresia gasita in tematica elegiatica si tragica reflecta subiecte concrete si evenimente istorice care au tendinta de a evidentia micimea omului in fata destinului a evenimentelor istorice, cosmice, geologice, etc. Immanuel Kant a teoretizat conceptul de „sublim” care este un fel de forta mistica a naturii dezlantuite sau a imensitatii abstracte gandite subiectiv de om. Insa toate acestea sunt in masura sa puna in evidenta forta metafizico-relgioasa a eroismului seniorului, puterea lui de a decide asupra supusului si astfel convingerea acestuia din urma spre a-i plati birul. Teama acestuia relativ la fortele stapanului sunt proiectate apoi in realitatea exterioara mai intai creand divinitatea si apoi acest concept ateu de „sublim” la care educatia salbatica are un rol hotarator.
Iubirea traita la maxim, cu conotatii metafizice este tema care acopera regulile rigide ale societatii traditionale asupra sexualitatii. Insa sexualitatea este o satisfactie destul de importanta pentru omul clasic in special pentru rob. Amenintarile specifice educatiei salbatice se convertesc psihodinamic in cresterea energiei libidoului *. Anatemizarea unui astfel de comportament de catre morala clasica este in masura sa inferiorizeze cultural robul in favoarea statutului privilegiat al seniorului. Insa pentru a o „scuza” pe a lui seniorul avea nevoie de o „mica” ajustare culturala a sexualitatii asa ca investirea ei metafizica este o solutie culturala de compromis. Inhibarea sau anatemizarea comportamentului sexual liber isi are reculul intr-o spiritualitate a amorului metafizic. Sexualitatea de tip clasic devine astfel nevroticista cu toate complicatiile ei specifice si regasita ulterior in cultura traditionala.

*Libidoul crescut in intensitate a animalelor pradate si scazut in intensitate la pradatori se datoreaza incercarii de adaptare a prazii la conditiile de mediu prin cresterea numarului de membri. Un libido puternic poate regla o astfel de cerinta de supravietuire a speciei animalului pradat. Psihologia experimentala a confirmat acest lucru prin observarea cresterii intensitatii libidinale la cimpanzeii carora li se administra periodic microsocuri electrice resimtite dureros in comparatie cu cei carora nu li se administrau astfel de microsocuri.

Umorul excesiv, folosit fortat in aproape orice situatie este si el tipic pentru un astfel de stadiu. Umorul este fenomen psihic ce permite eliberarea temporara si sublimata a tensiunilor psihice rezultate ca urmare a represiunii culturale la care sunt supse clasele de jos. O astfel de stare emotionala este specifica organizarii societatii clasice. Folosirea lui in orice situatie, jovialitatea permanenta poate deriva in cultura kitsch, si ea o parte din cultura clasica.

vezi articolul ulterior

Principiile artei teoretice 8. Intelegerea lumii exterioare si gradul de permisivitate comunitara a exprimarii se regasesc in arta traditionala

2008-06-18T07:58:00.000-07:00

vezi articolul precedent

citeste textul de la inceput

Refacerea datelor mnezice ereditare se realizeaza mai intai in spiritul mentalitatii primitive care interpreteaza mesajele divinitatii terestre in fenomenele naturale cu care mintea primitiva ia contact. Interpretarea facuta de primitiv realitatii prezinta un aparat cognitiv putin performant, naiv, specific acestei etape istorice a umanitatii. Explicatiile magico-mitologice date de mentalitatea primitiva sunt false in cea mai mare parte din punct de vedere stiintific insa au avantajul ca produc certitudine maxima fata de problemele stresante ale omului (cum este constiinta mortii de exemplu) si ca nu lasa loc de indoiala.

Arta clasica insa este una cinica fata de cea primitiva deoarece interesul artistic nu este directionat de insuficiente cognitive specifice lumii primitive ci de interese eminamente politice, de casta. Asta clasica este arta seniorilor care isi afiseaza cu nonsalanta (si isi obiectiveaza astfel) superioritatea ontologica in fata robilor. Prin arta clasica transpare toleranta de care se pot bucura cei din clasele superioare fata de lucrurile strict interzise si aspru pedepsite moral sau fizic in clasa robilor. Libertatile sexuale sunt asumate de clasele superioare dar ascunse „prostimii”. Inhibitiile severe impuse de educatie claselor inferioare de catre biserica (principalul factor de educatie) sau alte institutii ale statului clasic, falsa bunatate si noblete afisata deasupra puterii armelor cu care robii sunt tinuti in starea de robie sunt elemente care transpar atat prin mentalitatea clasica cat si prin arta clasica. Alchimia sensurilor cunoscute de initiati, secretele tainice ale artei clasice sunt de fapt elementele unui cinism monumental al culturii clasice, acela al maximei de ghidare a comportamentului fata de semeni ce nu poate deveni o judecata universala deoarece este retinuta doar in cadrul propriei caste. Ea este nemarturisita si chiar interzisa pentru clasele robilor pe care ii paraziteaza. Ezoterismul clasic este asadar un instrument specific educatiei salbatice, o incolacire si camuflare hegeliana a unor sensuri simple si usor de inteles in scopul mentinerii dominatiei politice asupra robilor. Aceste idei trebuie ascunse de urechile robilor deoarece acestia ar putea sa le copieze, sa le puna in practica si astfel sa se rastoarne ordinea sociala impusa de autoritati.

Astazi cultura mass-media centrata in jurul culturii de tip Hollywood a dus la apogeu cultura traditionala a convingerii robilor sa plateasca taxele si sa caute „imbunatatirea” si „performanta” care imbogatesc corporatiile. Datele stiintifice avute de omul contemporan la indemana ii dau informatii sigure insa domeniul lor de utilitate este unul banal. Tinand cont ca inca multi oameni au o existenta de robi nevoia de certitudine pentru o viata mai buna, pentru un rai care sa vina la un moment dat este una absolut de neinlocuit. Aici intervine in mod cinic publicitatea care continua drumul artei clasice si introduce in spectrul continutului latent al artei mesaje ultimativiste menite sa il trimita pe rob sa consume, sa cumpere, sa se indatoreze si astfel sa il inrobeasca si mai mult.

vezi articolul ulterior

Principiile artei teoretice 7. Arta traditionala ca arta intuitiva, ezoterica si echivoca

2008-06-18T07:54:00.000-07:00

vezi articolul precedent

citeste textul de la inceput

Arta intuitiva presupune acele elemente ambigue si ezoterice din interiorul continutului manifest care trimit la o poveste mult mai diversa. Folosirea elementelor expresive, a sensurilor multiple si a ironiei cu subintelesuri profunde sunt tehnici definitorii ale artei intuitive. Elenismul si barocul sunt exacerbari ale expresiei din artele vizuale si exista in diferite doze in fiecare dintre celelalte curente.
Intrebarea tipica a publicului fata de arta traditionala (elitista) este „Ce reprezinta?” pentru ca el s-a obisnuit sa perceapa arta ca pe o realitate suprasenzoriala (specifica unui spirit cartezian, dualist). Prezenta unor astfel de elemente ale mentalitatii clasice in interiorul continutului manifest al artei traditionale este prin definitie garantia valorii sale. Folosirea simbolului si catarea eterna si sisifica a semnificatiilor simbolului face parte din discursul spiritual al artei traditionale.
Mintea omeneasca se ofera sa refaca acest drum, sa refaca verigile lipsa ale lantului povestii in cauza si astfel retelele mnezice profunde de care vorbeam mai sus sunt refacute. Arta traditionala se dovedeste in acest caz a fi un puzzle, un rebus pe care ctitorul il desluseste ajungand la o panorama jurnalistica complexa asupra subiectului.

vezi articolul ulterior

Principiile artei teoretice 6. Cele 3 stadii ale culturii se regasesc in 3 elemente constitutive centrale ale artei in genere

2008-06-18T07:48:00.000-07:00

vezi articolul precedent

citeste textul de la inceput

Arta este compusa din 3 mari elemente social-culturale. Primul este elementul jurnalistic , documentar prin care arta atesta diferite evenimente sau influentele unor astfel de evenimente geologice, social-istorice sau religios-cosmice. Acest stadiu presupune detalii mai mult sau mai putin fine pe care jurnalismul obisnuit asa cum il cunoastem astazi le surprinde foarte greu desi are aparate performante. Acele detalii semnificative care cuprind in sine intreaga poveste presupun ore si ore de interviuri si filmari. Arta in sine consta in a le izola pe cele mai semnificative si a le prezenta publicului ca pe un raport facut de autoritati.
Acest prim element apartine mentalitatii primitive. Arta primitiva este un mod de prezentare jurnalistica, specific timpurilor primitive a spiritelor si zeitatilor terestre care sunt nucleul religiei primitive. Detaliile jurnalistice cuprinse astfel sunt initial ceva mai abstracte pentru arta primitiva (dupa cum copiii abstractizeaza involuntar prin desenele lor realitatea) dar si din caza mijloacelor tehnice precare de realizare artistica. Ulterior aceste mijloace se vor specializa progresiv si vor deveni extrem de performante asa cum sunt productiile realizate la Hollywood astazi.
Fireste, daca vorbim despre jurnalism vorbim si despre manipularea informatiei*, cenzura si alte astfel de fenomene specifice acestei meserii. Toate acestea sunt descinse direct din cultura represiva a epocii clasice deoarece ea este prima care imprima omului de rand acest tip de restrictii.
*In SUA anilor 1960 Tom Wolfe a publicat cartea „The new journalism” prin care promova un jurnalism in care erau incluse in „deontologia jurnalistica” tehnicile romanului cu conflicte de idei si persoane, expunerea tuturor punctelor de vedere etc. Se presupune ca o astfel de carte a revolutionat jurnalismul. De fapt nu jurnalismul era revolutionat; practic legendele aparute in diferite comunitati sunt parte a unui anumit tip de jurnalism facut in mod natural. Jurnalismul oficial nu facea decat sa se adapteze unei astfel de tendinte folclorice pe langa promovarea comunicatelor oficiale ale autoritatilor fata de care presa isi indeplinea o obligatie. Din pacate intre timp jurnalismul a ajuns o telenovela c conflicte create artificial. Redarea informatiei reale este manipulata atat in scopul audientei cat si in spiritul vechilor tendinte de obedienta fata de puterea politica (exceptiile sunt neglijabile). Desi parea ca devine independenta in stat presa se dovedeste a fi un canal important de manipulare politica.
Al doilea este elementul fashion , cel al inovatiei in arta care presupune fie noutatea materialelor/limbajelor de expresie artistica fie minoritatea acestora pe piata in care ea apare. Primul caz este specific inovatiilor tehnice iar cel de-al doilea este specific remodarii, un fenomen opus demodarii care consta in revenirea nor forme de arta demodate la un moment dat. Intre timp au devenit demodate si cele care le-a luat locul si cele care le-au inlocuit si pe acestea in asa fel incat primele au fost uitate cu totul. Revenirea lor in prim-plan corespunde unei adevarate descoperiri, unei inovatii tehnice.
Diferentierea de primul element consta in faptul ca produsul jurnalistic al artei se orienteaza dupa gusturile majoritatii, cauta sa vanda in timp ce produsul fashion cauta sa contrazica mereu si mereu majoritatea, creand forme noi sau remodand pe cele deja uitate.
Primele continuturi fashion care au inlocuit elementul jurnalistic in artele vizuale apar deja in barocul de tip El Greco si Carravaggio unde acuratetea executiei este inlocuita de vibratia cromatica si elementele expresioniste incipiente. Ulterior impresionismul si curentele care au accentuat treptat directia defigurativizarii mergand catre abstractizare se vor separa tot mai clar de elementul jurnalistic ajungand pana la separarea totala asa cum se poate vedea in abstractionism.
Al treilea element este elementul conceptual , filosofic, teoretic in general al demersului care nu se refera la nici unul din celelalte doua continuturi ci la o metaanaliza a artei asupra ei insasi care corespunde unui spirit stiintific mai mult decat unuia religios. Am sa revin la acesta ulterior.
Se poate vedea forte bine ca cea mai de succes arta este aceea care a reusit sa imbine toate cele trei elemente.
In continuare am sa reiau in amanunt aceste idei si sa le dezvolt pentru a fi mai bine inteles.
vezi articolul ulterior