Jandarmi Amendand O Girafa

|


Astazi se implinesc 4 luni de la jandarmiada din 10 august. Sentimentul de intoarcere la dictatura e alimentat de imbecilitatea autoritatilor de a penalizarea cetatenilor pentru exercitarea drepturilor lor afirmate de Constitutie.





Hell/win în varianta romaneasca

|


Incendiul a fost un accident. De groaza. Trist. De neuitat. Dar cosmarul cel mai mare e faptul ca statul acesta nemernic a lasat apoi ranitii sa moara de bacterii nosocomiale în spitale, pentru a nu le plati pensii alimentare…





Madrid, my dream

|




Am ajuns la Madrid la propunerea fanilor Real Madrid Romania de a vedea un meci, cu stadionul, cu istoria clubului, etc. Sunt un suporter infocat al clubului Real Madrid si editor la pagina de Facebook „Real Madrid is in my DNA”. Pe langa critica virulenta la adresa societatii, mi-am asumat si un plan B in creatia mea de cativa ani, dupa cum am si postat aici, aici , aici , aici , aici si în altele. El consta in reintoarcerea la valorile clasice ale metanaratiunilor in imaginea unor figuri marete din istoria culturii si sportului, in speta a fotbalului. Cele doua laturi se cam exclud uneori, in sensul ca valorile, mentalitatea sportului si al fotbalului in general se suprapun cu valorile noului sclavagism realizat prin mentalitatea „Visului American”. Iar eu dezavuez asa ceva, chiar daca uneori o regasesc in clubul pe care il iubesc. Dar nu-mi fac prea multe griji pentru asta, si nici nu incerc o fortare de reconciliere intre cele doua. Cultura in general si psihicul uman in particular e contradictoriu, cu tendinte de evolutie in zigzag. Asa ca nu ma deranjeaza absolut deloc ipostaza de artist si teoretician, pe langa cea de suporter infocat. Nu sunt nici singurul, mai multi artisti vizuali, muzicieni, actori si scriitori au astfel de pasiuni.

Despre latura fotbalistica a acestei calatorii am scris intr-un alt articol pe opinius. Dincolo de fotbal insa, Madridul inseamna civilizatia, cu bunele si cu relele sale. Si, pe langa cele bune au fost si numeroase rele la care eu am rezonat si voi rezona si in viitor cat voi trai. Colonialismul spaniol, alaturi de cel anglosaxon probabil ca sunt cele mai negre pete din istoria omenirii. Dar uite ca oamenii au invatat din orori si au facut o tara mandra ca-i locuita, in ciuda vocilor separatiste din provinciile sale. Nu vreau sa comentez acest aspect, ci vreau sa evidentiez apetitul cultural deosebit al spaniolilor. Ei au fost printre natiunile de frunte in Europa in ceea ce priveste arhitectura si artele plastice. Si celelalte arte practicate de ei sunt importante, insa parerea mea e ca la cele vizuale au excelat. Metropolele lor sunt adevarate sarbatori ale formelor si stilurilor tuturor epocilor.

Madridul e mai nou, asa ca ii lipseste antichitatea insa a compensat printr-o modernitate speciala. El a fost fondat la sfarsitul primului mileniu dupa Hristos. Exista vestigii antice la Segovia, la o ora cu masina din Madrid. Cativa amici au ales sa mearga acolo, eu insa am ramas cu ceilalti sa vedem orasul si sa facem turul stadionului.

Si au fost lucruri de vazut. Mi-a fost foarte greu sa ma impart in a vizita cat mai multe spatii urbane din Madrid sau a vizita muzee. Am impartit frateste timpul intre cele doua, pe langa socializarea necesara cu amicii.

Am facut un prim film cu imprejurimile cartierului in care am locuit.



Nu tot Madridul arata asa, exista si indispensabilele blocuri cu peste 10 etaje, insa toate au o eleganta superioara fata de ce am vazut eu in Europa pana acum. In video-ul de mai jos am filmat putin peste un kilometru mergand pe bulevardul Passo de la Castellana, intre stadion si Piata Castilla.






Judecand dupa sediile celor doua ministere aflate in aceasta zona, cel al „industriei si comertului” filmat pe partea dreapta, si cel al „apararii”, aflat pe partea stanga (pe langa care am trecut a doua zi), bulevardul asta e un fel de Victoriei, sau Unirii de la noi. Desigur, mult mai mare si mai frumos decat cele doua. A doua zi, cand am mers pe celalalt trotuar in aceasta zona am vazut ca chiar „peste drum” de stadion, pe fatada „Placio de Congresos” era o pictura monumentala semnata de mentorul meu din anul 4 de facultate, Juan Miro.


Cand am facut filmul nu se vazuse din cauza luminii contre-jour care mai si reflecta in placile pe care era realizata pictura. Daca ne uitam cu atentie pe film, printre brazi, la min 03.50 parca se zareste ceva. A doua zi insa s-a vazut clar. Am avut o tresarire ca la golurile marcate de Real Madrid cand i-am vazut semnatura si mi-am dat seama ca ceea ce parea a fi Miro din departare este chiar Miro. Am lucrat mai bine de un semestru in genul abstractionismului infantil* de tip Miro ca student, si acest pictor va ramane mereu parte din fiinta mea.


Iata ca spaniolii au stiut sa-l incorporeze in spatiul urban. Stiam ca prin Barcelona mai exista Miro monumental, dar nu ma asteptam sa vad asta si in Madrid. Fiind nascut in Barcelona, pe fondul tendintelor separatiste mai vechi ale Cataloniei, e surprinzator, dar perfect normal, ca Miro sa fie chemat de oficialitatile spaniole la Madrid sa faca un ditamai proiectul pe cladirea asta. Cum ar fi ca guvernul Romaniei sa-l fi adus pe evreul Victor Brauner sa faca ceva pentru regimul Antonescu sau regimurile de dupa in Bucuresti. Ma intreb oare cati artisti romani contemporani importanti sunt expusi in Bucuresti acum? Singurul artist contemporan de anvergura internationala care a fost expus este „Crucea Secolului” al lui Paul Neagu. Restul sunt artisti locali, necunoscuti sau putin cunoscuti in afara, dar cu bune legaturi la factorul politic. Statuia lui Traian de Vasile Gorduz de la Muzeul de Istorie, mai indulceste un pic din aceasta sumbra realitate.

Pe Pablo Picasso nu l-au convins sa faca ceva in Madrid. Era mai capos. Nici pentru Franta, tara in care a trait cea mai mare parte a vietii, nu a facut nimic. Si totusi autoritatile din Madrid i-au dedicat o piata, la cateva sute de metri de „Placio de Congresos” pe aceeasi parte a trotuarului bulevardului Passo de la Castellana. Simplu si de efect. Semnatura lui supradimensionata. Am vazut o gramada de busturi de-ale lui Brancusi, dar nimeni nu s-a gandit la asta. Alo, autoritatile din Targu Jiu! Scoateti fratilor bustul ala realist-figurativ al lui Brancusi din spatele primariei! Nu stiti ce parerea avea despre sculptura de acel gen? Nu-i placea. Si atunci? La ce mama dracului ati impanzit orasele Romaniei cu Brancusi figurativ? Nu poate nimeni face un portret pe post de autoportret in locul lui. Ok. Puneti-i ba semnatura cum au facut astia si lasati baroco-impresionismele!



Daca nu era Arethia Tatarescu, adios ansamblul de la Targu Jiu. Politicienii si autoritatile n-au nici un merit pentru ce a facut Brancusi acolo. Dimpotriva, autoritatile comuniste au incercat sa dea jos Coloana Infinitului. S-au oprit doar pentru ca nu au putut-o dobori cu tractoarele. Ansamblul de la Targu Jiu a fost un proiect particular ce a fost apoi donat statului. Altfel, artisti care si-au depasit conditia sociala si nationala n-au fost adusi sa mai coloreze din griul minimalist al iconoclasmului arhitectural postbelic si postdecembrist. Mentalitatile gotice ajunse la fraiele dezvoltarii urbane s-au rezumat in a umple orasele noastre cu statui ecvestre si domnitori. Crema artistica a fost marginalizata. Unde-i Tuculescu in Bucuresti? Unde-i Tonitza? Unde-i Cadere? Unde-i Perjovschi? Unde-i Ghenie, (desi cazul lui e mai special) ? Asteptam sa ajunga la preturi inaccesibile si sa mai dam o teapa precum cea de acum 2 ani cu donatiile pentru „Cumintenia Pamantului” ?

Nu. Autoritatile romane dau banii pe panselute si concerte. Bai, intarziatilor cultural! Bai, primari grobieni! Lasati angajarile pe pile a rudelor voastre in posturi de arhitecti sau responsabili de urbanistica din primarii! Duceti-va la Universitatea „Ion Mincu” si cereti sfaturi pe cine angajati in posturile astea! Faceti spatii umane de locuit si terminati-o cu cotetele de lux si depozitele! De aia aloca statul bani pentru invatamantul vocational. Arhitectii pot crea cladiri interesante si artistii pot crea monumente. Luati-i acum cand sunt ieftini ca sa isi aduca aportul la umanizarea puscariilor astea urbane pe care le-ati creat si de care sunteti dependenti si la propriu si la figurat! Orasele astea nu sunt grajdurile voastre, baaaaaaaa! Voi aveti impresia ca Romania va ramane mereu asa! Credeti ca sunteti reprezentativi pentru ceea ce este tara asta?

Iata de ce am stat ceva pe ganduri daca sa pun articolul asta pe blogul meu de arte sau pe acesta! Imaginile filmate de mine prin Madrid se cam adreseaza nu artistilor, ci omului simplu. Pentru el scriu in acel blog. Artistii stiu deja cum arata orasele occidentale si cum ar trebui sa arate Bucurestiul si restul oraselor noi. Omul simplu trebuie sa-si schimbe optica fata de spatiul urban de locuit. Taranul dezradacinat e problema. Spatiu rural al taranului autentic e in regula asa cum e. El se poate imbunatati cu sisteme de canalizare. Apa curenta e principala problema pentru spatiul rural. Insa spatiul urban e pur si simplu toxic in Romania. El are 2 degete in plus de confort fata de cel rural, insa o multime de minusuri prapastioase. Taranul dezradacinat ajuns cocalar la oras il mistocareste de zeci de ani pe cel autentic de la tara. Cocalarul acesta marginal o avea un oarecare exotism, asa cum unii il descriu. Insa, per total e urat. Vazand imaginile filmate mai sus, poate schimba ceva in proximitatea lui. Daca e primar sau „mare barosan” in institutiile statului sau in privat, poate poate se consulta cu vreun arhitect. Sau macar sa copieze pe astia de aici. Ca tot e ceva, decat sa debiteze elucubratiile lor arhitecturale, crezand ca sunt nise genii in domeniu.

M-am cam infierbantat, si e cam de prisos, pentru ca pe blogul asta nu intra cocalarii. Asa ca hai sa ma intorc la arta! Am vazut mai multe lucrari de Miro in muzeele din Madrid, pe langa cea de pe „Placio de Congresos”. La fel ca in cazul lui Miro, ca adolescent in liceu si apoi ca student, m-am simtit aproape de Picasso. Iata-ma aici alaturi de Gurenica, probabil cea mai importanta lucrare a sa.


Pelanga acestia am vazut la Madrid majoritatea artistilor moderni importanti, printre care Dali,



sau Paul Klee,



Vassily Kandinsky



Piet Mondrian



Magritte



Marc Chagall



Francis Picabia



Calder



Christo



Jean Dubuffet



Yves Klein



Antoni Tàpies


Jackson Pollock


De Kooning



Robert Motherwell



Clyfford Still



Dar si probabil cel mai cunoscut suprarealist roman, Victor Brauner.



Si nu in ultimul rand dintre cei mentionati, Lucian Freud, nepotul mentorului meu in materie de psihologie din acea vreme.



Dar si multi altii pe care nu i-am mai mentionat pentru ca acest articol s-ar fi lungit prea mult si totusi nu e unul de istoria artei.

*In istoria artei el a ramas sub titulatura de „suprarealism abstract”, in special pentru ca Miro a frecventat cercurile suprarealiste. In lucrarile sale timpurii se simte influenta suprarealismului, insa acolo unde lucreaza cu pete, linii si forme infantile plate, nu mai poate fi vorba de vreo urma de suprarealism. Apoi ce logica are expresia „realism abstract” ca sa fie posibila si cea de „suprarealism abstract”? Asa ca mie nu mi se pare potrivita aceasta denumire si de asta o folosesc pe cea a abstractionismului infantil in care se incadreaza si o parte din Klee, Brancusi, Dubuffet, Jean Michel Basquiat si altii.



Caca (Cola)

|




Cred ca caca (sic!) face un joc murdar, duplicitar cu privire la aceasta campanie, dupa cum am aratat in detaliu aici  .

Text mai general pentru aceasta imagine poate fi gasit aici , si aici  .






Cheating Vincent

|




Pe la Biblioteca Nationala e o plasma pe care se ruleaza o animatie destul de inapoiata pornind de la una dintre lucrarile lui Nicolae Grigorescu . Autorul a izolat personajul feminin intr-un program de editare foto si a facut o animatie grosiera de aici. Ei bine, cineva s-a gandit la aceeasi idee, dar cu mai multe resurse (poate ca o fi fost inspirat chiar de cazul de fata, nu stiu). Ceva de genul asta a fost aplicat pe picturile lui Van Gogh, dar cu instrumente ceva mai performante. Asa ca pana la urma ideea a devenit un film, intitulat „Loving Vincent”. Cand au aparut cateva animatii scurte din el in premiera, acum vreo 3 ani, toata lumea a fost realmente entuziasmata, devenind in scurt timp virale. Recent l-am vazut si eu si impresia a ramas aceeasi precum animatia de la biblioteca. In ciuda animatiilor destul de reusite, filmul e per total unul mediocru. E un film foarte bun in materie de imagine si in acelasi timp foarte prost in materie de storyboard.



E fascinant sa vezi lumea lui Van Gogh in detalii mai multe decat a vazut-o el. Tot ce e frumos in filmul asta se poate vedea in video-urile pe care eu le-am postat mai jos deja. De fapt, magia lui s-a oprit chiar cand s-a anuntat acest film, prin cadrele de acum 3 ani care au ajuns virale in mediul online. Daca il vedeti la cinema sau online, mai bine dezactivati subtitrarea si opriti sunetul. Filmul e superb fara povestea hollywoodiana suprapusa peste imagine. Producatorii s-au gandit sa faca din acest material superb o poveste politista legata de moartea lui Vincent. Stai ca nu era acolo! Stai ca era in gradina! Stai ca am auzit un foc de arma dincolo! Stai ca nu se putea impusca in abdomen si sub unghiul ala! La care se adauga intrigi romantate si ieftine specifice mai curand telenovelelor latino-americane decat spiritului lui Van Gogh. Fata de misterele vietii si artei lui , cel al mortii si armei cu care a fost ranit e cel mai nesemnificativ.

Sunt convins ca ar fi iesit un film extraordinar fara povestea asta total paralela cu viata si arta sa. Eu unul as fi facut o poveste simpla cu personajele sale care se plimba prin scene pentru care picturile sale ar fi un fel de conceptart. In cazul de fata, numai gandul ca lucrarile lui ar fi un fel de schite pentru o poveste atat de penibila ma ingrozeste. Una dintre cele mai penibile scene mi s-a parut ce in care personajul principal ajunge in locul de unde Van Gogh a pictat celebra sa lucrare „Lan de grau cu ciori”. De data asta ciorile nu mai erau in vazduh . Parca simtind ca ceva lipseste in decor, personajul principal ia un bolovan si il arunca in iarba inalta. Fireste ca, speriate, au zburat si ciorile care jucau o septica si uitasera obligatiile contractuale (min. 03.50).



Sa plang sau sa rad in hohote? Mai lipsea si o replica de genul „Am strigat 'actiune!' , nenorocitelor! Pentru ce va platim?”



In materie de imagine, filmul nu e coerent, totusi, semn ca ar mai fi trebuit lucrat la el. Exista scene unde tusele specifice nu se vad aproape deloc. Si, exista scene unde chiar se vede ca au fost facute chiar cadru cu cadru de echipa de pictori care a lucrat la acest film. Scena cu camera pusa pe drona ce surprinde trenul trecand este una dintre acestea. La minutul 15.25 celui de-al video de mai jos vedem un atelier cu 30-40 de artisti lucrand in celule speciale formate din monitoare, sevalete si spoturi luminoase. Despre tehnica de lucru cred ca ea a fost un pic accelerata digital, tocmai pentru ca se pierduse deja mult timp si filmul nu era inca gata.

BBC spune in video-ul de mai sus (min. 03.27) ca s-ar fi facut 65 000 de picturi, si ca s-ar fi angajat 45 de artisti din intreaga lume. Pai asta inseamna ca ar fi trebuit peste 1000 de lucrari in 2 ani de fiecare. Hmmm. Sky News spune ca de fapt ar fi fost de fapt peste 1000 de pictori in ateliere situate in locatii diferite (min 03.43).



Mai aflam de aici ca filmul ar fi fost facut in 5 ani dar actorul principal, Douglas Booth spune la secunda 35 ca a luat 7 ani



Hmmm. Cam multe nepotriviri. Undeva e o minciuna. E posibil sa fi fost totusi pictat digital sau traditional cadru cu cadru, insa asta arata mai curand neprofesionalism decat vreo virtute speciala. After Effects are doua filtre speciale pentru tusele Van Gogh (alaturi de impresionism, pastel, creion si altele) dupa cum se vede la minutul 03.01 din acest video:



Pe care e probabil ca si producatorii acestui film l-au folosit. Sau ceva similar. Nu vad de ce sa faci asa ceva in conditiile in care poti angaja un programator sa faca un filtru Van Gogh si mai performant pentru After Effects si sa iasa scena pictata in cateva minute, dupa modelul asta:



Sau poti sa separi cadrele si sa le editezi individual precum aici:



Parerea mea e ca astia intai au descoperit filtrul si apoi s-au gandit sa faca filmul. O idee misto, dealtfel. Pacat insa ca nu exista filtre pentru a face o poveste in acord cu spiritul lui Vincent Van Gogh.




"Eroi Moderni", expozitie de pictura si arta teoretica, deschisa la Galeria UAP Ploiesti

|




La Galeria UAP Ploiesti, Strada Victoriei nr. 4 are loc expozitia mea de pictura si arta teoretica "Eroi Moderni"! Expozitia este deschisa pana la data de 5 septembrie si poate fi vazuta de luni pana vineri intre orele 10- 18. Expozitia are un evenimnt Facebook aici







Juraminte false

|




„Unde e iubirea/care mi-o purtai,/juraminte false,/ care te jurai,/ca sunt viata ta, ooooooo/ si tu viata mea, aaaaaaa ?...”
Steluta Marica – „Juraminte false” (Oficial video) Targoviste, 2016





O gafa odata la 3 luni din partea analfabetilor din echipa guvernamentala

|




Poate ca odata cu scandalul placutelor de inmatriculare, domnul Cosmin Butuza a tinut mortis sa demonstreze ca el mu ia (sic!) , ci da. Adica are cu ce. De acord, domnule! Pai sa te spanzuram de tricouri pe centenar, atunci, daca esti atat de qwatricalos!





UE

|



Parerea mea e ca in privinta scandalului cu placutele de inmatriculate in Suedia, cu mesaj ce injura PSD-ul, autoritatile romane au cerut lamuriri de la UE. Dupa 13 zile acestea au raspuns negativ, iar cetateanului roman stabilit in Suedia i s-a aratat na-naul. Mai multe detalii pot fi citite aici




People and their leaders

|




Croatia lost the World Cup final, but seems like not everybody was upset about it,


although you might get confused they really were…